GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Cateva ganduri in Vinerea Mare

În non-timpul divin, cînd Tatăl a propus ”să facem om”, Fiul era deja sus pe Cruce. Cel Care este Amin S-a supus smerit dorinței creatoare. În veșnicia Lui Dumnezeu, Crucea și suferințele devin și ele fără de sfîrșit. Nu de patimile fizice îl doare pe Domnul, ci din cauză că omul alege să se îndepărteze de El. Nu chinurile L-au îngrozit pe Hristos, ci faptul că în 6 ore a fost martor direct nevăzut la toate relele comise de toți oamenii. De mine, de tine, de oricine, orice grozăvenii abominabile am făcut. Dar cred că Duhul Sfînt suferă cel mai mult, pentru că El este Cel Care menține în existența EEEEEEEEE-TEEEEEEEEEERRRRR-NĂĂĂĂĂĂĂ atît oamenii păcătoși cît și pe demonii răzvrătiți.

Toate astea fac parte dintr-o taină pe care nici Îngerii nu cred c-o înțeleg pe deplin. Ce să mai zic de diavoli, căzuți din toate ierarhiile cerești, care nu au fost în stare să realizeze ce se întîmplă cu Iadul lor dacă Hristos e omorît pe Cruce.

În prealabil postat de Florin-Ionut

În non-timpul divin, cînd Tatăl a propus ”să facem om”, Fiul era deja sus pe Cruce. Cel Care este Amin S-a supus smerit dorinței creatoare. În veșnicia Lui Dumnezeu, Crucea și suferințele devin și ele fără de sfîrșit. Nu de patimile fizice îl doare pe Domnul, ci din cauză că omul alege să se îndepărteze de El. Nu chinurile L-au îngrozit pe Hristos, ci faptul că în 6 ore a fost martor direct nevăzut la toate relele comise de toți oamenii. De mine, de tine, de oricine, orice grozăvenii abominabile am făcut. Dar cred că Duhul Sfînt suferă cel mai mult, pentru că El este Cel Care menține în existența EEEEEEEEE-TEEEEEEEEEERRRRR-NĂĂĂĂĂĂĂ atît oamenii păcătoși cît și pe demonii răzvrătiți.

Toate astea fac parte dintr-o taină pe care nici Îngerii nu cred c-o înțeleg pe deplin. Ce să mai zic de diavoli, căzuți din toate ierarhiile cerești, care nu au fost în stare să realizeze ce se întîmplă cu Iadul lor dacă Hristos e omorît pe Cruce.

As aduce in discutie faptul ca suferinta lui Hristos, atat cea fizica(secundara) cat si cea metafizica(povara pacatelor intregii omeniri), a avut loc in timp.

,,Va smereati cu totii,fara sa va mandriti;doreati mai mult sa va supuneti decat sa comandati;doreati mai mult sa dati decat sa primiti;va erau indestulatoare mijloacele de trai cele date voua de Hristos si cautati cu luare aminte la ele;primeati cu ravna in inimile voastre cuvintele lui Hristos iar patimile Lui erau inainte ochilor vostrii.Traind asa,pace adanca si minunata vi se dadea tuturora si doar nesaturat pentru facerea de bine,iar revarsarea Duhului Sfant era deplina peste voi toti.Plini de o sfanta hotarare si cu buna ravna,intindeati mainile voastre catre Atotputernicul Dumnezeu cu evlavioasa convingere, rugandu-L sa va fie indurator,daca ati pacatuit cumva fara de voie.

Va straduiati,zi si noapte,pentru toti fratii,ca datorita milei si constiintei voastre numarul alesilor Lui sa se mantuiasca.Erati sinceri,neprihaniti si fara dusmanie unul fata de altul.Va era urata orice rascoala si orice dezbinare.Plangeati pentru pacatele semenilor vostrii si socoteati ca ale voastre slabiciunile lor.Nu va parea rau de binele pe care il faceati si erati gata pentru orice lucru bun.Impodobiti cu o vietuire virtuoasa si sfanta savarseati totul in frica de Dumnezeu;erau scrise pe latul inimii voastre poruncile si indreptarile Domnului"

Articolul complet il puteti citi aici. Un scurt citat,extraordinar ca si viziune si profunzime,din ,,Cuvantari" : ,,Inchizand ochii in fata senzatiilor,parasind carnea si lumea,stand intors catre tine insuti,fara a atinge nimic din lucrurile lumesti daca nu este absolut necesar,vorbind cu tine insuti si cu Dumnezeu,sa traiesti mai presus de lucrurile care se vad si sa porti mereu pure in ele insesi imaginile lui Dumnezeu,neatinse de impresiile din aceasta lume si de erori,fiind cu adevarat o oglinda imaculata a lui Dumnezeu si a realitatilor divine si astfel mereu devenind,reunind fara oprire lumina cu lumina si asumand-o pe cea mai stralucitoare cu cea mai estompata,bucurandu-te deja prin speranta de binele eternitatii viitoare si traind intre ingeri"

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

,,Inchizand ochii in fata senzatiilor,parasind carnea si lumea,stand intors catre tine insuti,fara a atinge nimic din lucrurile lumesti daca nu este absolut necesar,vorbind cu tine insuti si cu Dumnezeu,sa traiesti mai presus de lucrurile care se vad si sa porti mereu pure in ele insesi imaginile lui Dumnezeu,neatinse de impresiile din aceasta lume si de erori,fiind cu adevarat o oglinda imaculata a lui Dumnezeu si a realitatilor divine si astfel mereu devenind,reunind fara oprire lumina cu lumina si asumand-o pe cea mai stralucitoare cu cea mai estompata,bucurandu-te deja prin speranta de binele eternitatii viitoare si traind intre ingeri"

sublim....

Vlad poti citi in continuarea un articol foarte interesant despre cunoastere in teologia sfantului Grigore de Nazianz aici. Numai bine si spor in toate!

[Mihailc]

Maxime duhovniceşti ale avvei Evagrie Ponticul

E absurd ca acela care urmăreşte cinstirile să fugă de ostenelile prin care se ajunge la aceste cinstiri.
Vrei să cunoşti pe Dumnezeu? Cunoaşte-te mai înainte pe tine însuţi.
Prieten adevărat este cel care împărtăşeşte cu tine nenorocirile.
E ciudat să te gândeşti la lucruri mari făcând lucruri mici.
În toate, părerea de sine împiedică cunoaşterea.
Conducătorul unei vieţi iraţionale este demonul.
Nobleţea sufletului se arată din buna sa încordare.
Cinstitor de Dumnezeu este cel ce nu grăieşte împotriva lui însuşi.
Templu al lui Dumnezeu este bărbatul ireproşabil.
Cea mai rea agoniseală e o viaţă neprobată.
Grăieşte cele ce se cuvin şi atunci când se cuvin şi nu vei auzi cele ce nu se cuvin.
Cea mai mare posesiune este un prieten care nu te lasă la greu.
Boală a sufletelui e socotinţa iubitoare de slavă.
Străinul şi săracul este leacul lui Dumnezeu pentru ochi. Cine îi primeşte îşi va recăpăta repede vederea.
E frumos să facem binefaceri tuturor, dar mai cu seamă celor ce nu pot să ne dea ceva în schimb.
Retorul care vorbeşte cu dreptate e un pahar cu apă rece.
Cuminţeniea şi blândeţea sunt heruvimii sufletului.
Cinstirea la bătrâneţe e o dovadă a iubirii de osteneală dinainte de bătrâneţe; sârguinţa la tinereţe e o chezăşie a cinstirii ce va fi la bătrâneţe.
Contemplaţia adevărată e etajul de sus al sufletului.
Iubind cele ce nu se cuvin, nu vei iubi cele ce se cuvin.
E mai bine să ai aur nerafinat decât un prieten nesincer.
Sufletul curat e un dumnezeu după Dumnezeu.
Departe să fim de iubirea de sine care urăşte toate.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Vlad poti citi in continuarea un articol foarte interesant despre cunoastere in teologia sfantului Grigore de Nazianz aici. Numai bine si spor in toate!

Multumesc frumos!
De asemenea :)