Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

[cristiboss56]

Acatistul ÎMPĂCĂRII şi IERTĂRII celor învrăjbiţi !



Alcătuit cu osteneala Ierom. Ghelasie Gheorghe şi a Fratelui Vasile Dragoş Pâslaru (actualmente Valerian Monahul, n.n.), Sfânta Mănăstire Frăsinei, 2001.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...i-b1-p2252.htm

[cristiboss56]

Doamne Dumnezeul nostru, cel ce şezi pe Heruvimi, cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos , ca să mântuiască lumea prin Crucea, prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre Patima cea de bunăvoie, poporul cel ce şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând semnele biruinţei - ramuri de copaci şi stâlpări de finic-, I-a prevestit Învierea; Însuţi Stăpâne păzeşte-ne şi pe noi, care, urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainteprăznuire. Şi, precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi-au strigat Ţie: „Osana”, apără-ne şi pe noi, ca, prin laude şi cântări duhovniceşti, să ne învrednicim de dătătoarea de viaţă Înviere cea de a treia zi, În Hristos Iisus, Domnul nostru, cu care împreună eşti binecuvântat cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor.
Amin !

[cristiboss56]

Sunt, Doamne, atat de intristat, atat de pacatos, incat pe Tine singur numai Te am nadejde de scapare.Ajuta-mi, Doamne, da-mi lacrimi de cainta, da-mi timp de indreptare si aprinde si candela sufletului meu cu focul Sfantului Tau Duh.
Te vad in casa lui Simon leprosul, Doamne, si cad cu umilinta la picioarele milei Tale ca si femeia cea pacatoasa, cersind, Iisuse, indurarea Ta.
Si vai mie, cum nu as spala si eu cu apa lacrimilor mele picioarele Tale si cum nu le-as sterge si eu cu perii capului meu. Dar vai, sarac sunt eu, ca n-am nici lacrimi de cainta si nici ravna de indreptare! Vai mie, ma rog Tie, Bunule Parinte, sa-mi miluiesti sufletul meu si sa-mi dai parau de lacrimi ca sa-mi spal cu el pacatele mele cele multe.
Miluieste-ma acum, Iisuse , cand mergi de bunavoie spre patima , miluieste-ma acum, cand sunt mai singur si strain ca oricand in lumea aceasta, miluieste-ma acum sa pot merge cu Tine pe Golgota suferintei si impreuna sa ma rastignesc cu Tine ca sa inviez cu Tine, Doamne, la o viata mai curata si mai sfanta.
Amin !

[cristiboss56]

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Acatistul-Sfintelor-Pasti-
O, Preasfanta si Preaslavita Lumina, Hristoase, care ai stralucit intregii lumi intru Invierea Ta mai mult decat Soarele ! In aceasta prealuminata, preaslavita si mantuitoare zi a Sfintelor Pasti toti Ingerii in ceruri se veselesc si toata faptura se bucura pe pamant si toata suflarea Te preaslaveste pe Tine, Facatorul ei.Astazi s-au deschis usile Raiului si cei morti au fost sloboziti prin coborarea Ta in iad.Acum toate s-au umplut de lumina, si cerul si pamantul si cele de desubt.Sa vina, dar, Lumina Ta in sufletele si in inimile noastre intunecate si sa lumineze noaptea pacatului ce se gaseste acolo, ca si noi sa fim luminati si curatiti cu lumina adevarului in aceste prealuminoase zile ale Invierii Tale, ca o noua faptura intru Tine.Si astfel luminati, sa venim intru intampinarea Ta, a unui Mire ce iese din mormant.Si precum ai adus bucurie, cu aratarea Ta, sfintelor femei, care au venit toate de dimineata cu miruri la mormantul Tau, asa si acum lumineaza noaptea adanca a pacatelor noastre si straluceste-ne noua dimineata despatimirii si a curatiei, ca sa Te vedem pe Tine cu ochii inimii, mai frumos decat soarele, si sa auzim preadoritul Tau glas:Bucurati-va ! Si astfel gustand din Dumnezeiasca bucurie a Sfintelor Pasti, inca aum, aici pe pamant, sa fim partasi vesnicelor si marilor Pasti, in ceruri, in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale, unde va fi bucurie nespusa, glasul neincetat al celor ce praznuiesc si dulceata celor ce privesc Fata Ta.Ca Tu esti Lumina cea adevarata si luminezi toate, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie se cuvine slava in vecii vecilor.Amin.

[cristiboss56]

Fie-ţi milă, Doamne, şi mă ridică din căderea mea, dă înviere morţii mele, trezeşte în mine simţirea vieţii, scoate sufletul meu din temniţa neştiinţei, ca să se mărturisească numelui Tău, suflă în mădularele mele ceva din aerul vieţii celei noi, cercetează fiinţa mea stricată în mormânt.

Hristoase, desfătarea neamului nostru omenesc, mângâierea sărăciei noastre, sprijinul firii noastre căzute jos şi care se clatină, nădejdea celor fără de nădejde, a Cărui cinstit nume s-a făcut cunoscut între neamuri, fie-ţi milă şi mă ridică din căderea mea, dă înviere morţii mele, trezeşte în mine simţirea vieţii, scoate sufletul meu din temniţa neştiinţei, ca să se mărturisească numelui Tău, suflă în mădularele mele ceva din aerul vieţii celei noi, cercetează fiinţa mea stricată în mormânt, scoate-mă din locul întunericului, fă ca aurora descoperirii Tale să mă cerceteze în mijlocul iadului (sheolului) neştiinţei unde firea mea cuvântătoare a tăcut, stârneşte Doamne, încă o dată puterea ei de viaţă naturală, că „iadul nu te va mărturisi şi cei ce se pogoară în mormânt nu vor lăuda numele Tău”. N-am gură să spun mai multe. Fie ca „viii să Te laude pe Tine” aşa cum o fac eu acum.

Simţurile mi-au asurzit, mişcările au tăcut, gândurile au secat, toată lucrarea firii mele e lipsită de viaţă adevărată. Pomenirea ta nu e întru mine, în iadul în care sunt nimeni nu se mărturiseşte Ţie, iar în sufletul meu pierdut nu mai răsună vuietul vessel al laudelor tale. Toate mădularele mele moarte aşteaptă durerile de naştere ale învierii.

Sfântul Isaac Sirul

[cristiboss56]

Sfânta Lumină a Învierii Domnului Iisus Hristos să vă aducă speranţă, sănătate, mântuire, pace, bunătate, frumuseţe şi multe bucurii în inimile, sufletele şi casele dumneavoastre!




Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!



Publicat de Maria S.

[cristiboss56]

Să vie Împărăţia Ta, Mare Împărate! Ne-am săturat de împăraţii care numai la arătare sânt mai mari decât ceilalţi oameni, dar care zac în mormintele noastre deopotrivă cu cerşetorii şi cu robii.
Ne-am săturat de împăraţii care mai ieri şi-au trâmbiţat puterea asupra ţărilor şi popoarelor, iar astăzi se plâng că îi dor dinţii!
Ne-am săturat de ei ca de nişte nori care aduc prepeliţe în loc de ploaie. „Iată, acesta este om înţelept. Dă-i lui coroana!” striga mulţimea. Coroanei îi e totuna pe al cui cap stă. Însă Tu, Doamne, cunoşti înţelepciunea înţelepţilor şi domnia muritorilor. Vrei să-Ţi repet ceea ce ştii deja? Vrei să Îţi spun cum cel mai înţelept dintre noi a domnit asupra noastră de parcă ar fi fost prost bâtă?
„Iată, acesta este om puternic. Dă-i coroana!”, strigă mulţimea iarăşi, în altă epocă şi generaţie. Şi aşa, coroana a călătorit tăcută de pe un cap pe altul, dar Tu, Atotputernice, ştii cât preţuieşte tăria sufletească a celor înalţi şi domnia celor puternici. Tu ştii cu câtă slăbiciune au stăpânit puternicii împărăţiile lor.
Acum am învăţat prin pătimire că nu este alt împărat afară de Tine. Sufletul nostru însetează de Împărăţia Ta şi de domnia Ta. Rătăcind de colo-colo, oare n-am fost destul de defăimaţi şi de răniţi, noi, urmaşii vii de pe mormintele micilor împăraţi şi împărăţii? Noi ne rugăm Ţie acum să vii în ajutorul nostru.
Să vie Împărăţia Ta la arătare – Împărăţia Înţelepciunii, a Părinţiei şi a Puterii Tale! Fie ca acest pământ, care de mii de ani este câmp de luptă, să ajungă casă în care Tu să fii gazdă, iar noi – oaspeţii Tăi. Vino, Împărate, tronul gol Te aşteaptă! Odată cu Tine va veni armonia, iar odată cu armonia – frumuseţea. Ne-am săturat de alte împărăţii; de aceea Te şi aşteptăm acum, Mare Împărate, pe Tine şi Împărăţia Ta!

(SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI EPISCOPUL OHRIDEI ȘI JICEI)