ajutati-ma va rog... nu stiu ce sa mai fac cu viata mea...

[dobrin7m]

În prealabil postat de maria25

Multumesc pentru sugestii.

Tin sa precizez ca nu fac parte din majoritatea femeilor care isi folosesc copilul ca pe o arma si urla prin tribunale dupa bani. Nu sunt de acord cu asta.

Am facut tot ce am putut pentru baiatul meu, cum poti tu sa imi cunosti durerea si adevarul din sufletul meu? Faptul ca nu am scris aici tot, asta nu inseamna ca nu imi pare rau si ca nu ma caiesc.

Am venit pe acest forum in genunchi, epuizata din toate punctele de vedere... Mi-am spus povestea si amarul. De unde stii tu ca nu imi plang amarul din suflet zi de zi sau cum ma caiesc? Nu trece o zi fara o frantura din trecut. Este greu si mi-am plans de mila destul de mult, insa asta nu ma face o manipulatoare si un om care se autocompatimeste continuu. Sunt totusi multi ani de atunci. Sunt un om care se taraste inainte, pe burta. Unii isi revin repede, altii mai greu.

Tot ce s-a intamplat mi-a deschis larg ochii. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si sper sa reusesc in tot ceea ce trebuie. Ma intristeaza aceasta conversatie in care simt ca trebuie sa imi prezint argumentele pentru faptele mele...

Maria, priveste atent in jurul tau si vei vedea multi oameni tarandu-se inainte, pe burta. Nu esti singura.
Intr-o oarecare masura toti suntem niste mici Iovi. Fiecare este incercat dupa masura lui. Unul pierde avere, altul se imbolnaveste, unul nu are copil, altul il are si e bolnav. Unul e sarac, altul singur. Fiecare are o suferinta. Priveste la suferintele celorlalti si vei vedea in orice clipa un om mai suferind ca tine. Dumnezeu toate le stie si toate le face cum trebuie cu bunatate si dreptate.

Nu trebuie sa prezinti nimic. Nu trebuie, ca ar insemna iarasi sa cauti indreptatiri pentru greseli. Am gresit, e suficient sa spui, fara justificari, fara argumente. Trebuie sa stii Maria ca in fata lui Dumnezeu la judecata nu mergem cu argumente si indreptatiri care sa justifice greselile facute. Invata smerenia.

Ai urmarit micul film postat de mine aici? despre pacat, pocainta si iertare?
Ei bine pacatul cel mai mare este acela de a nu ne pocai. Si atata timp cat ne cautam argumente care sa justifice greselile, inseamna ca inca nu ne-am pocait. Pocainta inseamna smerenie, inseamna infrangerea mandriei, inseamna a recunoaste ceea ce suntem. Cand vom reusi aceasta atunci nu vom mai vedea greselile celorlalti ci doar pe ale noastre.

"“- Parinte, la ce se refera unii atunci cand spun ca in Sfanta Scriptura nu exista indreptatire?

- Se refera la faptul ca, intr-un anumit mod, indreptatirea nu este justificata.

- Parinte, atunci cand ma indreptatesc, dupa aceea cuget ca indreptatirea nu este proprie monahului.

- Nu numai ca nu este proprie monahului, ci ea nu are nici o legatura cu viata duhovniceasca. Trebuie sa inteleg ca atunci cand ma indreptatesc, ma aflu intr-o stare duhovniceasca gresita. Tai comuniunea cu Dumnezeu si ma lipsesc de harul dumnezeiesc, pentru ca acesta nu vine intr-o stare duhovniceasca gresita. Din clipa in care omul justifica cele nejustificabile, se instraineaza de Dumnezeu. Intra izolator, cauciuc intre om si Dumnezeu. Poate trece curentul prin cauciuc? Nu. Se izoleaza. Nu exista un izolator mai puternic pentru harul lui Dumnezeu ca indreptatirea de sine. Este ca si cum ai ridica un zid prin care te desparti de Dumnezeu, prin care tai orice legatura cu El." Par. Paisie Aghioratul

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...m-si-dumnezeu/

Maria, cauta un duhovnic, spovedeste-te, cauta-ti familia, cere-ti iertare pentru greselile din trecut si porneste mai departe cu nadejde in Dumnezeu. Ai sa vezi ca viata ti se va schimba. Pe oamenii care sunt ai Sai, Domnul nu ii lasa!

[Hartford]

Gata fratilor ajunge cit ati dojenit-o santem in post lasati ca se v-a descurca ea cumva si fara ajutorul lui, copilul creste si se va lamuri. A gresit... toti gresim si poate sa spovedit si gata e iertata nu?De dat sfaturi e f usor sa nu fie nimeni in pielea ei.
Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi pacatosii.

În prealabil postat de Hartford

Gata fratilor ajunge cit ati dojenit-o santem in post lasati ca se v-a descurca ea cumva si fara ajutorul lui, copilul creste si se va lamuri. A gresit... toti gresim si poate sa spovedit si gata e iertata nu?De dat sfaturi e f usor sa nu fie nimeni in pielea ei.
Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi pacatosii.

Asta am încercat să zic şi eu. Omul are nevoie şi de o vorbă bună, de ajutor, când e la ananghie... Teorie şi reproşuri sunt sigură că a auzit destule.

[Yasmina]

Eu zic ca mustrarea s-o faca parintele ei duhovnic iar noi sa ne abtinem deoarece chiar si cu cele mai bune intentii putem sa-i ranim pe acesti oameni care au nevoie de un ajutor imediat nu de lectii.
Dar asa se intampla si la mine in familie,cand eram copil ,de alergam si ma loveam ,de intram siroind de sange in casa in loc sa ma bandajeze intai sa opreasca sangele ei imi faceau capul calendar ca nu sunt atenta ba uneori mai primeam bonus si vreo palma...

[dobrin7m]

Asa , asa aveti, si voi dreptatea voastra.
Dar iata ca ea scrie aici din ianuarie 2011, la perioade de timp, si de atunci tot isi plange de mila si nu vrea sa se trezeasca , sa se scuture de trecut si sa porneasca increzatoare spre o viata curata. Si noi aici ce am facut in astia trei ani? i-am alimentat starea fara a o canaliza spre ce este bun.

Hartford , asta tot incerc sa ii spun si eu, ca se va descurca si fara el, nu e nevoie nici sa-l ponegreasca si nici sa planga la nesfarsit ca el nu ii da nimic pentru copil.

Yasmina, sunt 3 ani de cand noi ii tot oblojim ranile dar la ea rana nu se vindeca. Nu vezi ca noi am administrat medicamentul gresit?

Eu am sfatuit-o asa: sa se spovedeasca , sa asculte de un duhovnic si sa mearga sa isi ceara iertare de la membrii familiei ei. Credeti ca e gresit? Daca nu face asta, va continua, aici pe forum, inca 12 ani de acum incolo pana face copilul 18 ani, sa planga si sa isi hraneasca propriul ego ranit. Eu stiu ce inseamna greutatile si stiu bine ce vorbesc. Pana nu am pus punct lamentarilor si plansul de mila mea, nu mi s-a schimbat viata. Pana nu am recunoscut , in genunchi lui Dumnezeu ca am gresit fara indreptatiri, viata nu mi s-a schimbat. Si si eu am dus acest greu 15 ani nu 6 ani ca Maria.

[Hartford]

În prealabil postat de dobrin7m

Asa , asa aveti, si voi dreptatea voastra.
Dar iata ca ea scrie aici din ianuarie 2011, la perioade de timp, si de atunci tot isi plange de mila si nu vrea sa se trezeasca , sa se scuture de trecut si sa porneasca increzatoare spre o viata curata. Si noi aici ce am facut in astia trei ani? i-am alimentat starea fara a o canaliza spre ce este bun.

Hartford , asta tot incerc sa ii spun si eu, ca se va descurca si fara el, nu e nevoie nici sa-l ponegreasca si nici sa planga la nesfarsit ca el nu ii da nimic pentru copil.

Yasmina, sunt 3 ani de cand noi ii tot oblojim ranile dar la ea rana nu se vindeca. Nu vezi ca noi am administrat medicamentul gresit?

Eu am sfatuit-o asa: sa se spovedeasca , sa asculte de un duhovnic si sa mearga sa isi ceara iertare de la membrii familiei ei. Credeti ca e gresit? Daca nu face asta, va continua, aici pe forum, inca 12 ani de acum incolo pana face copilul 18 ani, sa planga si sa isi hraneasca propriul ego ranit. Eu stiu ce inseamna greutatile si stiu bine ce vorbesc. Pana nu am pus punct lamentarilor si plansul de mila mea, nu mi s-a schimbat viata. Pana nu am recunoscut , in genunchi lui Dumnezeu ca am gresit fara indreptatiri, viata nu mi s-a schimbat. Si si eu am dus acest greu 15 ani nu 6 ani ca Maria.

Eu zic decat sa o ajutam cu sfaturi mai bine cu fapta un ajutor financiar ceva cat de mic acolo sa se puna pe picioare si va iesi din impas. Asa citeste aici cum o certam si intra mai rau in depresie. Noi oamenii sintem diferiti unii trecem mai usor incercarile altii mai greu sau poate niciodata.

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

Asa , asa aveti, si voi dreptatea voastra.
Dar iata ca ea scrie aici din ianuarie 2011, la perioade de timp, si de atunci tot isi plange de mila si nu vrea sa se trezeasca , sa se scuture de trecut si sa porneasca increzatoare spre o viata curata. Si noi aici ce am facut in astia trei ani? i-am alimentat starea fara a o canaliza spre ce este bun.

Hartford , asta tot incerc sa ii spun si eu, ca se va descurca si fara el, nu e nevoie nici sa-l ponegreasca si nici sa planga la nesfarsit ca el nu ii da nimic pentru copil.

Yasmina, sunt 3 ani de cand noi ii tot oblojim ranile dar la ea rana nu se vindeca. Nu vezi ca noi am administrat medicamentul gresit?

Eu am sfatuit-o asa: sa se spovedeasca , sa asculte de un duhovnic si sa mearga sa isi ceara iertare de la membrii familiei ei. Credeti ca e gresit? Daca nu face asta, va continua, aici pe forum, inca 12 ani de acum incolo pana face copilul 18 ani, sa planga si sa isi hraneasca propriul ego ranit. Eu stiu ce inseamna greutatile si stiu bine ce vorbesc. Pana nu am pus punct lamentarilor si plansul de mila mea, nu mi s-a schimbat viata. Pana nu am recunoscut , in genunchi lui Dumnezeu ca am gresit fara indreptatiri, viata nu mi s-a schimbat. Si si eu am dus acest greu 15 ani nu 6 ani ca Maria.

Imi pare normal ca sa se planga,pana la urma nu este decat o mama singura care macar a avut curajul sa lase copilul sa se nasca si nu a ales cea mai usoara cale pt ea-avortul! Macar daca a pacatuit si a cazut o data nu a lasat sufletul sa-i alunece si mai jos.
Iata ca isi ispaseste pacatul crescand singura un copil fara tata,zbatandu-se material sa faca fata,sa termine facultatea,sa plateasca chiria,gradinita.
Sa vedem asadar cine este aceasta femeie,ce face,ce doreste?Cum o putem ajuta?
Nu stim care este situatia ei in familie...Daca nu are ajutor la propriu si toti i-au intors spatele pe motivul ca este treaba ei ca a desfranat inainte de casatorie(SA INTELEG CA DACA AR FI FOST CASATORITA ar fi stors mai multe lacrimi si ar fi primit ajutor ??)

Este normal sa urmeze si partea educationala a pacatului,indreptarea ei,cainta,pocainta...dar noi nu putem decat sa-i sugeram,s-o trimitem fara a-i mai pomeni ca a avut relatii inainte de casatorie ,asta o sa-i explice parintele.