Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Nu te lăsa amăgit că vei face mâine ce n-ai făcut azi
Nu te lăsa amăgit, lucrătorule fără de minte, cu gândul că vei face mâine ce n-ai făcut azi, căci nu-ți va fi ție de ajuns o zi pentru a achita complet datoria pe care o ai față de Stăpânul ei.

Nouă oamenilor nu ne este cu putință, zice cineva, a petrece cu pietate o singură zi din viață, dacă nu vom cugeta că aceasta este ultima pe care o mai apucăm.


(Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, Editura Amarcord Timișoara - 2000, p.150)

[cristiboss56]

Sfântul Ioan Scărarul despre importanţa Tainei Spovedaniei
Dezgoleşte-ţi, dezgolește-ţi rana în faţa doctorului şi nu te ruşina. A mea e buba, părinte, a mea e rana. Din nepăsarea mea s-a pricinuit, şi nu din a altuia. Nimeni altul nu e pricinuitorul ei: nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea!

Mergi la mărturisire şi cu purtarea şi cu chipul, şi cu gândul, ca un osândit, plecându-te spre pământ şi dacă se poate udând cu lacrimi picioarele doctorului şi judecătorului ca ale lui Hristos.



(Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv.4, cap. 56, în Filocalia, vol. IX, p. 110,111)

[cristiboss56]

De ce ne adresăm Maicii


O rugăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, iar Maica Domnului Îl roagă pe Fiul ei, Care are această putere. Şi Acela îi face hatârul, pentru că o iubeşte mult pe Maica Sa.


- Gheronda, cineva ne-a întrebat : De vreme ce mântuirea noastră în mâinile lui Dumnezeu, de ce ne adresăm ei: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi", atunci când o chemăm în rugăciune? .
- Să presupunem că o femeie este vecină cu mama unui ministru. Pe care o roagă să o ajute să-i găsească un loc de muncă pentru copilul ei. Vecina se arată binevoitoare, însă nu-i va găsi ea însăşi locul de muncă, ci-l va ruga pe fiul ei, care ca ministru, are această posibilitate şi va face hatârul mamei sale. Tot aşa şi noi, o rugăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, iar Maica Domnului Îl roagă pe Fiul ei, Care are această putere. Şi Acela îi face hatârul, pentru că o iubeşte mult pe Maica Sa.
(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2013, p. 82)

[cristiboss56]

Ce facem în cazul în care omul s-a îndrăgostit de un catolic?
Ce să facem, din iubire acela va trece la ortodoxie, îi cununăm şi gata. Nu este o problemă asta, este o problemă simplă să treci la ortodoxie din iubire. Să ţinem cont că de obicei ne îndrăgostim de cine nu trebuie, adică de cineva care nu ne împărtăşeşte dragostea.
Este adevărat că se mai întâmplă, putem crede că nu este de la Dumnezeu această iubire sau că nu este de folos sufletului nostru sau că nu iubim cu adevărat. Putem să credem că n-ai fost atent când ai ales. Trebuie puţină meditaţie, trebuie văzut cine eşti, observată potrivirea, iar pe urmă te îndrăgosteşti. Căci îndrăgostirea nu trebuie să fie doar aşa, orbeşte, adică vezi şi te îndrăgosteşti imediat, ci mai este şi reflecţie, mai studiezi un pic persoana care îţi place.
(Părintele Nicolae Tănase, Sotul ideal, sotia ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 76)

[cristiboss56]

Clevetirea este vorbirea de rău împotriva fratelui, nefiind el de faţă, cu scopul de a-l ponegri măcar de sunt şi adevărate cele spuse (după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare). Clevetirea este o fărădelege şi o mare nedreptate pe care o facem împotriva aproapelui. Porunca dumnezeiască spune: „Să iubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine!”. Deci noi dacă vorbim de rău pe fratele nostru de aceeaşi credinţă, oare mai putem zice că iubim pe aproapele nostru? Însă unii dintre noi poate vor căuta să se îndrepteze zicând: „Dacă spun ce este adevărat, oare fac vreo nedreptate cuiva? Cu asta doară nu răpesc nici averea şi nici dregătoria nimănui. Nu am gând rău ca să-i fac vătămare, când vorbesc de cineva. Dimpotrivă, eu caut să-l folosesc, arătându-i neputinţele şi lipsurile, cu durere de inimă!”. Cam aşa caută să se apere cei care clevetesc pe fraţii şi pe vecinii lor. Dar iată ce ne spun Sfinţii Părinţi pentru asta: Când zugrăveşti către alţii greşalele fratelui tău, pricinuieşti o pagubă negrăit de mare, chiar dacă spui adevărul şi chiar când faci aceasta frăţeşte, din compătimire, fară să ai scop a-i face vreo vătămare.
(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 369)

[cristiboss56]

Să mai fie ştiut şi aceasta, că otrava care se adună în trup din multă băutură, nu stă degeaba nici o clipă. Ea lucrează pe nesimţite ca şi viermii în lemn. Ea atacă organele cele mai gingaşe ale trupului (mai ales plămânii, stomacul, ficatul şi creierii). Dar omul nu pricepe aceasta decât atunci când îl ruinează desăvârşit. Viermele băuturii lucrează mocnit, însă merge în plin spre distrugere. Pot să treacă 5, uneori 10 şi chiar 20 de ani până când se iveşte boala. Însă boala nu vine singură, ci vine mai totdeauna însoţită de alte două sau trei boli grele. Atunci nu mai este vindecare, căci toţi doctorii spun că bolile care se ivesc din alte pricini, se pot vindeca prin leacuri sau prin operaţii, însă cele care se ivesc din băutură, nu mai au sfârşit decât la moarte. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 368)

[cristiboss56]

Nimeni nu poate să se elibereze de răul febrei dacă nu se supune prescripţiilor doctorului înţelept. De asemenea şi cârmaciul, trăind în sărăcie pe mare, nu poate să îndrepte spre port corabia sa fără vânturi prielnice. Tot astfel şi sufletul: dacă nu spală toate murdăriile lui prin toate poruncile dumnezeieşti, nu poate să ajungă cu bine la portul sigur pentru că nu are harul Sfântului Duh să îl conducă.
(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 43)