![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#2
|
||||
|
||||
|
antonia, de acord cu tine in mare parte.
Dar in depresie nu ajunge. Ideea e sa nu renunte la tratament; depresia nu trece doar asa ca duci o viata duhovniceasca autentica. E o problema psihica care trebuie luata in atentie, asa cum a facut-o el; de-asta ia tratament. Apoi, depresia NU se mosteneste. Asta e un mit. Te poti naste cu un temperament melancolic, ceea ce nu e nici pe-aproape la fel cu depresia. Depresia apare ca si consecinta la anumite trairi traumatizante; ca si la el, scandaliurile din familie. Si, cel putin 18 ani, nu poti scapa din familie doar pentru ca nu iti place comportamentul lor; familia nu ti-o alegi. Dupa ani de zile de scandaluri, nici nu e de mirare ca intri in depresie. Omul, totusi e responsabil; daca nu era, se complacea in problema care o avea, nu lua tratament; si e un tratament care va trebui sa-l ia foarte mult timp, poate chiar toata viata; dar pentru asta nu trebuie dat la o parte. Un om depresiv care e sub tratament, nu e un pericol. E un om responsabil, care stie ca are o problema si care vrea sa o trateze. Intrebare: el sta tot cu parintii? O sa iti spun de am am intrebat, dupa ce imi raspunzi. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Da, sta tot cu parintii. Zice ca se descurca impreuna mai bine cu banii si ca are mancare gatita. Nu stie sa-si gateasca nimic.
|
|
#4
|
||||
|
||||
|
De ce nu stie sa gateasca? Ce a facut pana acum? Faptul ca e barbat nu e un motiv.
|
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cam urata situatia. Dar de lucrat lucreaza? Ce meserie are? Cat castiga? Ar putea sa-si intretina familia?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Citat:
Lucreaza, ne-am descurca amandoi. |
|
#7
|
||||
|
||||
|
Citat:
Undeva e de inteles ca vrea o familie separata de parintii lui, daca sunt scandaluri... Dar intrebarile lui AlinB sunt pertinente. Last edited by Corinusha; 19.03.2014 at 09:38:01. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#9
|
|||
|
|||
|
Trebuie sa mai ai in vedere un aspect, legatura lui cu familia.
Victimele abuzului din familie au tendinta de a pastra o legatura cvasi-patologica cu agresorii lor, care nu ezita uneori sa-si transfere influenta negativa inclusiv asupra familiei respectivului, care de multe ori nu doar ca nu are curajul sa lupte impotriva acestui aspect dar il chiar si aproba. Ai putea sa ai o discutie cu el in acest sens, poate mai ocolite, sa vezi care e atitudinea, sa vezi care e atitudinea parintilor lor fata de tine, daca sunt asa o mare problema cum au fost pentru el, etc. Si sa nu pornesti de la principiul "impreuna ne-am descurca", financiar vorbind. Daca o sa aveti si un copil macar, necesarul financiar va fi altul. Daca ei va ajunge la concluzia ca nu mai poate lucra si va trebui sa se pensioneze pe caz de boala (nu stiu cat de complicata e problema) iarasi e un aspect problematic. Desigur, intr-o nota pozitiva, te poti gandi si ca o data ce se va rupe de familia lui care il afecteaza negativ, sa-si revina cu adevarat, sa renunte la medicamentatie, sa aiba o viata normala, etc. Si intr-o nota relativ neutra, poate nitel amuzanta, pot sa-ti spun ca asta e genul de decizii in care indiferent ce hotarasti, tot iti va parea rau la un moment dat. Daca renunti si nu vei mai avea alta oportunitate, te vei gandi ca era mai bine daca nu renuntai, ca poate lucrurile mergeau bine, daca nu vei renunta si vor merge prost te vei gandi ca mai bine renuntai, etc. Cred ca important este, daca iti vei asuma aceasta sarcina sa o faci intr-o nota duhovniceasca, cu rugaciune si Dumnezeu inainte, nu in duhul unuia care joaca la loterie, luand in considerare si faptul ca ar putea fi greu, foarte greu dar cine stie, poate chiar spre zidirea ta duhovniceasca.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#10
|
||||
|
||||
|
Citat:
|
|
|