Nunta + depresia

Ai primit câteva întrebări/ gânduri la care ader:

- Înainte de a-ţi spune că are depresie, ţi se părea ceva în neregulă cu el? Cum se manifestă concret această problemă?

- De unde ştii că starea depresivă nu se va vindeca, sau va fi menţinută sub control?

- Ce părere ai de un om considerat sănătos, dar trufaş, iute la mânie...?

Părerea mea este că în citatul de mai jos ar trebui pus în ghilimele atributul "înţeleaptă"...
"Lumea, acum ca și atunci, este pragmatică, înțeleaptă, își face calcule, socoteli, analizează, raționează, cumpănește."

Apropos şi de cele rămase de la Isaia "şi dreptatea noastră, toată, ca o cârpă lepădată" [înaintea Ta].

Desigur, decizia e a ta şi nu trebuie să te înhami la ceva ce nu poţi duce...

Corect. Mulțumesc pentru ghilimele.
Încă un gând pentru Ioana: Cred că deciziile importante e bine să fie luate nu doar în urma unor analize mai mult sau mai puțin reci, ci după ce vom fi lăsat gândurilor și simțămintelor un răgaz să crească, să se coacă, să se așeze, să se liniștească. În această stare, dacă te vei și ruga, cu inima deschisă către răspunsul lui Dumnezeu pentru tine, cred că vei face alegerea cea bună.

[ioana5760]

În prealabil postat de Annyta

Ai primit câteva întrebări/ gânduri la care ader:

- Înainte de a-ţi spune că are depresie, ţi se părea ceva în neregulă cu el? Cum se manifestă concret această problemă?

- De unde ştii că starea depresivă nu se va vindeca, sau va fi menţinută sub control?

- Ce părere ai de un om considerat sănătos, dar trufaş, iute la mânie...?

Părerea mea este că în citatul de mai jos ar trebui pus în ghilimele atributul "înţeleaptă"...
"Lumea, acum ca și atunci, este pragmatică, înțeleaptă, își face calcule, socoteli, analizează, raționează, cumpănește."

Apropos şi de cele rămase de la Isaia "şi dreptatea noastră, toată, ca o cârpă lepădată" [înaintea Ta].

Desigur, decizia e a ta şi nu trebuie să te înhami la ceva ce nu poţi duce...

1. Nu mi se parea ceva in neregula cu el. Ne si cunoastem de putin timp, de jumatate de an. Nu am trecut impreuna prin chestii de viata grele care sa implice dureri si socuri - boli, spitalizare, decese ale parintilor/rudelor sau altele si nu locuim impreuna ca sa-l vad acasa cum e. Am observat ca nu consuma alcool deloc. Altfel e destul de controlat. Concret nu stiu cum se manifesta ca e sub tratament, nu stiu daca il cunosc, de asta si spuneam ca e linistit, dar oare el e asa sau nu. Pare un om normal, de asta mi-a cazut ca o bomba in cap. Un pic mi s-a parut in neregula graba spre casatorie si declaratii de iubire, ma cam sperie repezeala si ca "esti de-acum a mea", iar eu il mai temperez facand glumite ca trebuie sa ne mai cunoastem, ca daca "sunt o sotie care arde pana si oul fiert ce se face? da divort?"
2. Nu stiu.
3. Proasta. Nu stau alaturi de un om trufas si iute la manie, nervos.

În prealabil postat de ioana5760

1. Nu mi se parea ceva in neregula cu el. Ne si cunoastem de putin timp, de jumatate de an. Nu am trecut impreuna prin chestii de viata grele care sa implice dureri si socuri - boli, spitalizare, decese ale parintilor/rudelor sau altele si nu locuim impreuna ca sa-l vad acasa cum e. Am observat ca nu consuma alcool deloc. Altfel e destul de controlat. Concret nu stiu cum se manifesta ca e sub tratament, nu stiu daca il cunosc, de asta si spuneam ca e linistit, dar oare el e asa sau nu. Pare un om normal, de asta mi-a cazut ca o bomba in cap. Un pic mi s-a parut in neregula graba spre casatorie si declaratii de iubire, ma cam sperie repezeala si ca "esti de-acum a mea", iar eu il mai temperez facand glumite ca trebuie sa ne mai cunoastem, ca daca "sunt o sotie care arde pana si oul fiert ce se face? da divort?"
2. Nu stiu.
3. Proasta. Nu stau alaturi de un om trufas si iute la manie, nervos.

Nu e o idee rea să vă mai cunoaşteţi, în timp... Până la urmă problema s-ar putea să nu fie depresia, ci graba asta a lui...
La chestiile mai grele de viaţă nu ştim niciunii cum reacţionăm.

[fallen]

Totusi, permiteti-mi sa raman la parerea mea ca un bolnav diagnosticat si tratat e mai "safe" decat un om aparent sanatos, dar care nu sti ce ascunde, ce zace in el mocnit. Apoi stiu ca depresia asta mai e si simptomatica, poate apare ca urmare a unor situatii de viata suprasolicitante, si oputem experimenta, din pacate, oricare dintre noi. Nu e vorba neaparat de schizofrenie sau boala bipolara, care intr-adevar sunt incercari grele. Bine, acum daca dumnealui se asteapta sa-l vindecati dvs de depresie...e putin hazardat. Desigur, il puteti ajuta substantial, sustinandu-l, ajutandu-l sa-si indeplineasca ceea ce si-a dorit si nu a putut pt ca nu a avut sustinere din partea apropiatilor, pana acum, dar...in primul rand, unele lucruri, dorinte trebuie sa ti le indeplinesti singur (si eu am ajuns la aproape 36 ani la concluzia asta) si 2), de boala nu te poate vindeca nici doctorul, decat numai prin bunavointa lui Dumnezeu.

Daca aceasta depresie se datoreaza doar problemelor din familia lui, atunci ar trebui sa mearga la un duhovnic foarte bun si sa incerce sa duca o viata duhovniceasca autentica. Depresia provine din deznadejde, care este, de fapt, un foarte mare pacat.

Hristos este bucurie, nu deznadejde. Niste Sfinte Masluri, spovedania si impartasania, sfestania acasa l-ar ajuta cu adevarat. Toate aceste probleme ar trebui privite dintr-o alta perspectiva. Pur si simplu ar trebui invatat sa ierte si sa se inteleaga pe el insusi. Numai un duhovnic bun l-ar putea ajuta sa renunte la medicamente definitiv.

E post si ar trebui sa va spovediti si sa va rugati. Cine e depresiv sufera, de fapt, de mandrie, caci n-a invatat sa ierte, ci doar sa-si judece semenii. Cand admit ideea ca pacatoasa cea mai mare sunt eu, atunci nu mi se pare greseala fratelui atat de mare.

O mana calda intinsa, un cuvant bun, intelegerea cauzelor depresiei pot fi ,,medicamentele'' ideale. Plangem cu cei ce plang.

Indiferent daca te vei casatori sau nu cu el, ai putea sa-l ajuti, mergand impreuna cu el la mai multi duhovnici si stand la Sfinte Masluri, facand pelerinaje. Dumnezeu poate sa-l vindece cu adevarat.

În prealabil postat de antoniap

Daca aceasta depresie se datoreaza doar problemelor din familia lui, atunci ar trebui sa mearga la un duhovnic foarte bun si sa incerce sa duca o viata duhovniceasca autentica. Depresia provine din deznadejde, care este, de fapt, un foarte mare pacat.

Hristos este bucurie, nu deznadejde. Niste Sfinte Masluri, spovedania si impartasania, sfestania acasa l-ar ajuta cu adevarat. Toate aceste probleme ar trebui privite dintr-o alta perspectiva. Pur si simplu ar trebui invatat sa ierte si sa se inteleaga pe el insusi. Numai un duhovnic bun l-ar putea ajuta sa renunte la medicamente definitiv.

E post si ar trebui sa va spovediti si sa va rugati. Cine e depresiv sufera, de fapt, de mandrie, caci n-a invatat sa ierte, ci doar sa-si judece semenii. Cand admit ideea ca pacatoasa cea mai mare sunt eu, atunci nu mi se pare greseala fratelui atat de mare.

O mana calda intinsa, un cuvant bun, intelegerea cauzelor depresiei pot fi ,,medicamentele'' ideale. Plangem cu cei ce plang.

Indiferent daca te vei casatori sau nu cu el, ai putea sa-l ajuti, mergand impreuna cu el la mai multi duhovnici si stand la Sfinte Masluri, facand pelerinaje. Dumnezeu poate sa-l vindece cu adevarat.

Ai atins nişte aspecte demne de luat în seamă! Sunt de acord cu ce scrii aici.

[Corinusha]

antonia, de acord cu tine in mare parte.

Dar in depresie nu ajunge. Ideea e sa nu renunte la tratament; depresia nu trece doar asa ca duci o viata duhovniceasca autentica. E o problema psihica care trebuie luata in atentie, asa cum a facut-o el; de-asta ia tratament.

Apoi, depresia NU se mosteneste. Asta e un mit. Te poti naste cu un temperament melancolic, ceea ce nu e nici pe-aproape la fel cu depresia. Depresia apare ca si consecinta la anumite trairi traumatizante; ca si la el, scandaliurile din familie. Si, cel putin 18 ani, nu poti scapa din familie doar pentru ca nu iti place comportamentul lor; familia nu ti-o alegi. Dupa ani de zile de scandaluri, nici nu e de mirare ca intri in depresie.
Omul, totusi e responsabil; daca nu era, se complacea in problema care o avea, nu lua tratament; si e un tratament care va trebui sa-l ia foarte mult timp, poate chiar toata viata; dar pentru asta nu trebuie dat la o parte. Un om depresiv care e sub tratament, nu e un pericol. E un om responsabil, care stie ca are o problema si care vrea sa o trateze.

Intrebare: el sta tot cu parintii?
O sa iti spun de am am intrebat, dupa ce imi raspunzi.

[AlinB]

Ioana, acum stim mai multe despre cum stau lucrurile.

Intr-adevar, 39 de ani este din pacate o varsta la care optiunile se restrang foarte mult, nu poti sa mai astepti prea mult, daca vrei un copil.
Desi si infierea poate fi o optiune deloc neglijabila.

Nu toti putem duce in spate orice, in sensul de a ne inahama voluntar la astfel de sarcini.

Uneori e greu de dus caracterul celui de langa tine si fara ca acea persoana sa fie clientul unui psihiatru.
O poti face, dar nu este intotdeuna cosntructiv, duhovniceste vorbind.
Unii pur si simplu se prabusesc sub aceasta greutate si mai rau este ca trag dupa ei si pe altii, copii in special.

Esti intr-adevar o persoana realista, si dilema ta este abordata foarte matur si realist dar noi din pacate stim prea putine despre el, despre profunzimea relatiei voastre, asa cum si tu stii prea putin despre natura exacta a problemei lui care asa cum ai inteles, poate ascunde probleme mai grave decat depresia.

Nu stim nimic despre sentimentele lui, te iubeste cu adevarat sau pur si simplu are nevoie de cineva?
Doreste o familie din toata inima sau doar pentru ca mai tarziu ar putea fi prea tarziu?
Iubeste copii sau ii considera inevitabili in casatorie?
Este capabil de a darui afectiune sau asteapta sa i se umple golurile?
etc.

In orice caz, partea cu mostenirea genetica ca sa o intelegi gresit, nu inseamna ca astfel de probleme se transmit.
Copilul s-ar putea sa aiba un fond psihic care sa-l predispuna, dar daca va fi crescut cum trebuie, si va avea o viata curata, nu cred ca exista un risc deosebit.
Problemele astea apar pe fondul unei vieti de familie deficitare in primul rand.

[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

Totusi, permiteti-mi sa raman la parerea mea ca un bolnav diagnosticat si tratat e mai "safe" decat un om aparent sanatos, dar care nu sti ce ascunde, ce zace in el mocnit. Apoi stiu ca depresia asta mai e si simptomatica, poate apare ca urmare a unor situatii de viata suprasolicitante, si oputem experimenta, din pacate, oricare dintre noi. Nu e vorba neaparat de schizofrenie sau boala bipolara, care intr-adevar sunt incercari grele. Bine, acum daca dumnealui se asteapta sa-l vindecati dvs de depresie...e putin hazardat. Desigur, il puteti ajuta substantial, sustinandu-l, ajutandu-l sa-si indeplineasca ceea ce si-a dorit si nu a putut pt ca nu a avut sustinere din partea apropiatilor, pana acum, dar...in primul rand, unele lucruri, dorinte trebuie sa ti le indeplinesti singur (si eu am ajuns la aproape 36 ani la concluzia asta) si 2), de boala nu te poate vindeca nici doctorul, decat numai prin bunavointa lui Dumnezeu.

Păcat că n-ai lăsat mesajul în prima versiune publicată... Adaosul hiperrealist i-a diminuat din profunzime.

Nu cred că bărbatul acela se aşteaptă la vindecare din partea Ioanei, ci la ceva mai mult decât atât: un sens în viaţă. Poate o să să vi se pară că exagerez, dar în momentul acesta, pentru el, Ioana este o icoană a lui Hristos şi încă una chiar făcătoare de minuni.