Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[Corinusha]

Barbatii se iau de tine indiferent ce si cum. Nici daca esti mai uratica nu scapi. N-am avut colege care se imbracau ca in saci, nu se machiau, nu nimic, si tot se luau baieti/barbati de ele?!
Din pacate nu doar in Bucuresti sunt asemenea specimene, ci si in restul tarii, in cartiere normale (nu cele nou construite, pentru bogati, cum se zice la noi in Mures). Si oricum ca femeie, si nu maini, e bine sa ai ceva e autoaparare in poseta/buzunat. un spray cu piper macar... desi... nu umblam cu asa ceva dupa noi.

Bine, nici femeile nu-s usi de biserica, dar unele care o patesc, chiar nu si-o cauta cu lumanarea. Nu e totuna ca te intorci iarna pe la ora 8 acasa pe jos ca n-ai incotro, de la munca, sau ca te afisezi pe strada ca ultima panarama, la aceeasi ora... Nu-s chiar toate femeile de conamnat pentru ca se uita barbatii la ele, dar nii barbatii nu-s toti e condamnat ca se uita la femei.

Pana la urma, cat timp omu' ramane la stadiul de privit, io n-am nimic impotriva, dar ATAT. stafiul de PRIVIT, fara fluieraturi, claxonari, cuvinte obscene s.a.

[glykys]

Fallen, nu stiu exact la trebuie sa raspund... Parerea mea o stii, ca mi-am exprimat-o de multe ori: fa-ti bagajele si zi bogdaproste ca ai scapat de individ! Meriti un barbat mult mai bun, care sa stie sa te respecte si care sa fie cu adevarat interesat de persoana ta, nu de serviciile tale menajere / gastronomice / sexuale / materiale. Esti o tipa inteligenta si plina de intentii bune, nu mai sta la cheremul unui badaran!

NU, nimeni nu este indreptatit sa maltrateze sau sa discrimineze pe nimeni! Exista si legi si il poti da in judecata daca te bate sau daca te agreseaza verbal.

Despre toleranta in ce priveste persoanele postitoare / nepostitoare se poate vorbi in cazul in care exista un minim de respect pentru celalalt si un strop de bunavointa. E chestie si de educatie, fireste.

Nu, nu cred ca e bine sa iti alegi ca partener de viata / sot / prieten apropiat o persoana care iti este inferioara intelectual / social / moral, daca vrei sa te intelegi bine cu ea si sa ai o comuniune de idei, sa inveti ceva, sa stie sa te sustina, sa nu cazi in autosuficienta...

Da, in Bucuresti, mai ales pe la perferie, femeile sunt discriminate si agresate verbal sau mai rau de barbatii cu un grad de cultura scazut, e un fapt real. Tot lipsa educatiei e de vina. Iar educatia o dam mai mult tot noi, femeile, dar trebuie si un model masculin viu. Ori daca tatal injura, unchiul injura, prietenii injura si fluiera femeile, cum vrei sa fie copilul? Nu ca nu ar fi discriminare si in paturile superioare, dar acolo lucrurile sunt mai subtile.

Despre toleranta. Eu am inceput sa tin post de pe la vreo 10, max. 12 ani, vazand ca ai mei tin post, ca se chinuie sa faca mancare separata pentru mine si ca se feresc sa nu se spurce. Nu mi-a cerut nimeni asta, dar stiu ca bunica a fost foarte bucuroasa cand a auzit dorinta mea, sa fiu si eu ca restul lumii din casa si sa nu mai creez probleme... culinare. Bunicul, macar ca e batran, doreste sa manance ce mancam si noi, ca sa nu ne incurce. Nu am avut insa nicio problema sa ii pregatim mancare cu carne special pentru el.

Iar la serviciu, colegii sunt cu mult bun simt si nu se simt amenintati daca e cineva langa ei care mananca legume sau cartofi prajiti in loc de pateuri cu branza sau carne. La inceput, mai faceau mici comentarii, dar acum s-au obisnuit, ba chiar mananca si ei la fel :)). Totul e insa sa te tii tare pe pozitie, ca daca te vad ca umbli cu jumatati de masura, exista riscul sa nu te ia in serios si sa iti faca sicane.

[tabitha]

În prealabil postat de glykys

Fallen, nu stiu exact la trebuie sa raspund... Parerea mea o stii, ca mi-am exprimat-o de multe ori: fa-ti bagajele si zi bogdaproste ca ai scapat de individ! Meriti un barbat mult mai bun, care sa stie sa te respecte si care sa fie cu adevarat interesat de persoana ta, nu de serviciile tale menajere / gastronomice / sexuale / materiale. Esti o tipa inteligenta si plina de intentii bune, nu mai sta la cheremul unui badaran!

NU, nimeni nu este indreptatit sa maltrateze sau sa discrimineze pe nimeni! Exista si legi si il poti da in judecata daca te bate sau daca te agreseaza verbal.

Subscriu și eu la părerea asta în legătură cu maltratarea aproapelui. Sunt de acord că ai o relație cam toxică cu partenerul tău de viață. Nu-ți face bine, dar tu stii mai bine dacă vrei să mergi mai departe în felul ăsta. Nu uita însă că timpul trece și nu se mai întoarce, ai grijă mare cum ți-l gestionezi. Să nu-ți pară rău că ai să te găsești tot în situația asta "nedefinită" și după 5-10 ani de-acum încolo.

În privința postului - eu sunt mai înțelegătoare și zic că nu se face gaură în cer (mai ales ca mirean) dacă gătești cu ulei și în timpul săptămânii, de exemplu. Sau dacă mănânci ceva ce ți se oferă de dulce la serviciu, să zicem - Iei, mănânci, mulțumești și apoi îți continui postul fără tam-tam. Eu una cel puțin așa procedez. Nici nu m-aș apuca să le dau explicații - fiind o colectivitate multiculturală - despre felul meu de mese în post; nu i-ar interesa detaliile și cel mult ar înțelege că țin o dietă, ceea ce nu-i tocmai o percepție corectă. La urma urmei, postul e între noi și Dumnezeu. Să ne abținem de la mâncare, de la excese, OK. Dar mai important este să ne abținem (mai mult decât de obicei) de la pornirile rele și tot ceea ce întinează sufletul. Doamne ajută!

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Subscriu și eu la părerea asta în legătură cu maltratarea aproapelui. Sunt de acord că ai o relație cam toxică cu partenerul tău de viață. Nu-ți face bine, dar tu stii mai bine dacă vrei să mergi mai departe în felul ăsta. Nu uita însă că timpul trece și nu se mai întoarce, ai grijă mare cum ți-l gestionezi. Să nu-ți pară rău că ai să te găsești tot în situația asta "nedefinită" și după 5-10 ani de-acum încolo.

În privința postului - eu sunt mai înțelegătoare și zic că nu se face gaură în cer (mai ales ca mirean) dacă gătești cu ulei și în timpul săptămânii, de exemplu. Sau dacă mănânci ceva ce ți se oferă de dulce la serviciu, să zicem - Iei, mănânci, mulțumești și apoi îți continui postul fără tam-tam. Eu una cel puțin așa procedez. Nici nu m-aș apuca să le dau explicații - fiind o colectivitate multiculturală - despre felul meu de mese în post; nu i-ar interesa detaliile și cel mult ar înțelege că țin o dietă, ceea ce nu-i tocmai o percepție corectă. La urma urmei, postul e între noi și Dumnezeu. Să ne abținem de la mâncare, de la excese, OK. Dar mai important este să ne abținem (mai mult decât de obicei) de la pornirile rele și tot ceea ce întinează sufletul. Doamne ajută!

Ai dreptate Mirela,si eu am observat din experienta ca este mai bine sa tac si sa nu atrag atentia asupra mea refuzand ceva ce mi s-ar oferi cu drag,si asa oamenii nu ofera la intamplare din mancarea sau bautura lor ci numai celor pe care-i plac ,ii simpatizeaza.
Unii nici nu pricep si mi-ar lua si timp cu explicatiile iar dupa explicatii ma simt prost ca am spus tuturor ca postesc. Unii chiar te lauda si asta este si mai nesuferit!