Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

În prealabil postat de stefan florin

vad ca tot postezi asemanari (dupa parerea ta) intre crestinism si budhism. Sa inteleg ca, crestinismul, este un plagiat al budhismului (budhismul fiind mai vechi decat crestinismul)?

Nu numai atat, dar ei afirma ca Iisus Hristos si-a petrecut un numar de ani in India, de unde a invatat unele lucruri!!!!! Dar asta nu e tot. Ei mai afirma ca Iisus Hristos S-a reincarnat de mai multe ori, caci a lasat unele probleme nerezolvate... ceea ce L-ar obliga sa se reincarneze de mai multe ori.
Este bine sa luam distanta de al aceste neadevaruri crase.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu numai atat, dar ei afirma ca Iisus Hristos si-a petrecut un numar de ani in India, de unde a invatat unele lucruri!!!!! Dar asta nu e tot. Ei mai afirma ca Iisus Hristos S-a reincarnat de mai multe ori, caci a lasat unele probleme nerezolvate... ceea ce L-ar obliga sa se reincarneze de mai multe ori.
Este bine sa luam distanta de al aceste neadevaruri crase.

Mantuitorul Iisus Hristos nu este considerat Dumnezeu si om deopotriva, de catre budisti, ci doar unul dintre marii initiati. Adica Hristos este trecut de ei, in rand cu ratacitii. O blasfemie strigatoare la cer!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Mantuitorul Iisus Hristos nu este considerat Dumnezeu si om deopotriva, de catre budisti, ci doar unul dintre marii initiati. Adica Hristos este trecut de ei, in rand cu ratacitii. O blasfemie strigatoare la cer!

Generalizarea despre care am vorbit in postarea anterioara, parafata cu indignare indreptatita.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu numai atat, dar ei afirma ca Iisus Hristos si-a petrecut un numar de ani in India, de unde a invatat unele lucruri!!!!! Dar asta nu e tot. Ei mai afirma ca Iisus Hristos S-a reincarnat de mai multe ori, caci a lasat unele probleme nerezolvate... ceea ce L-ar obliga sa se reincarneze de mai multe ori.
Este bine sa luam distanta de al aceste neadevaruri crase.

In principiu, cand vrem sa demonstram ca un aspect nu este valid, avem instinctiv tendinta de a generaliza.

.....

Nu toti indienii/asiaticii gandesc ca Iisus este un om simplu care s-a instruit si a atins sfintenia.
Nu toti gandesc ca Iisus s-a reincarnat de mai multe ori.

In scripturile budiste sunt nenumarate exemple cand Dumnezeu (Buddha fara inceput) din dragoste, ia diferite aspecte vizibile - forme tranzitorii-, inclusiv umane pentru ajutorarea fiintelor.

Putem spune ca Dumnezeu se "incarneaza" prin vointa proprie. Daca vrea sa fie para de foc sau om o face in baza propriilor Lui ratiuni.


Budismul tibetan explica poate cel mai bine cum firea dumnezeiasca este simbiotica cu firea omeneasca. Cum Dumnezeu poate straluci intreg, in fiecare persoana.

Toti suntem fii ai Lui Dumnezeu. Pentru ca din El purcedem. Nu exista alta sursa.

Trebuie doar sa ne intoarcem cu mintea din lume, la Tatal nostru.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de florin.oltean75

In scripturile budiste sunt nenumarate exemple cand Dumnezeu (Buddha fara inceput) din dragoste, ia diferite aspecte vizibile - forme tranzitorii-, inclusiv umane pentru ajutorarea fiintelor.

În primul rând, Buddha nu e în nici un caz Dumnezeu, ci un simplu om limitat care s-a chinuit să ducă un anumit stil de viaţă, fără să stabilească vreo legătură reală cu Dumnezeul Cel Adevărat.
Hristos fiind Dumnezeu Adevărat şi Om Adevărat, nu poate fi comparat în nici o privinţă cu Budha sau cu vreo altă creatură de pe pământ sau din ceruri!

În al doilea rând, în paragraful în care te-am citat mai sus, dacă nu este vorba despre reîncarnare, atunci avem de-a face cu ceva care se aseamănă cu erezia dochetismului care, referindu-se la Mântuitorul Hristos, susţinea ceva identic, şi anume că, Hristos ar fi luat trup doar aparent, ci nu în realitate. Cu alte cuvinte, ei susţineau că de fapt ar fi păcălit lumea, că ar fi fost un fel de fantezie, un fel de nălucă. Aşa au ajuns să nege patimile Mântuitorului de pe cruce, Învierea şi tot ce a pătimit ca Om în lume fiind.

În prealabil postat de florin.oltean75

Putem spune ca Dumnezeu se "incarneaza" prin vointa proprie. Daca vrea sa fie para de foc sau om o face in baza propriilor Lui ratiuni.

Nu putem spune acest lucru, fiindcă Dumnezeu nu doar se încarnează într-un trup, ci Dumnezeu Cuvântul ia firea omenească, adică trup însufleţit de suflet raţional şi înţelegător, cu tot ce înseamnă asta, inclusiv mintea care este creată.

Prin Întrupare, Dumnezeu Cuvântul S-a facut ipostas al trupului, adică firea omenească (trup însufleţit de suflet raţional şi înţelegător) s-a unit cu firea dumnezeiască în ipostasul Cuvântului, fara schimbare, fara amestecare, fara despartire şi fără împărţire !

"Firea dumnezeiasca este pentru totdeauna unita cu firea omeneasca, fara schimbare, fara amestecare, fara despartire, si fara impartire in ipostasul Cuvantului. Aceasta inseamna ca cele doua firi nu s-au despartit si nu se despart niciodata. In prezent, ne putem impartasi din Trupul indumnezeit al Cuvantului, tocmai pentru ca firea omeneasca ramane nedespartita de cea dumnezeiasca, adica Dumnezeu-Om exista pentru totdeauna. Impartasindu-ne din Trupul si din Sangele indumnezeit al lui Hristos, ne facem de un trup si de un sange cu El. (ÎPS Vlachos)

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul tibetan explica poate cel mai bine cum firea dumnezeiasca este simbiotica cu firea omeneasca. Cum Dumnezeu poate straluci intreg, in fiecare persoana.

Nu explică bine deloc, fiindcă unirea firii dumnezeieşti cu firea omenească este valabilă doar pentru Hristos, Dumnezeu-Om, fiindcă El are şi fire dumnezeiască, fiind din Sfânta Treime, lucru care nu este valabil şi pentru persoanele omeneşti de pe pământ.
Aşa cum a fost creată firea omenească a vechiului Adam, tot astfel a fost creată şi firea omenească a Mântuitorului, Noul Adam, în păntecele Maicii Domnului, cu diferenţa că trupul său a fost la scară/dimensiune mult mai mică, dar deja format, fără să fi fost, ca în cazul nostru, ou sau zigot mai înainte de a se forma

În prealabil postat de florin.oltean75

Toti suntem fii ai Lui Dumnezeu. Pentru ca din El purcedem. Nu exista alta sursa.
Trebuie doar sa ne intoarcem cu mintea din lume, la Tatal nostru.

Toţi suntem fii ai lui Dumnezeu, dar nu cum înţelegi matale. Nu purcedem din El, (nu suntem părticele din esenţa-fiinţa Sa şi energia Sa dumnzeiască) nici unul dintre noi. Aceasta este o teorie întâlnită în toate filozofiile orientale, la platonicieni, la neo-platonicieni şi în toate ereziile de origine gnostică. Teoria emanaţionistă a gnosticilor care vorbeşte despre faptul că mintea omului este necreată (erezia apolinarismului) şi că este un fragment, o scânteie, o părticică din Dumnezeu, care este numit de ei în mai multe feluri, în funcţie de filozofia din care provine: Cosmos, Conştiinţă Cosmică, Conştiinţă Supremă, Supraconştiinţă etc
Aceste filozofii eretice învaţă că aceste părticele din aceea fiinţa, numită de ei Dumnezeu, deoarece ar fi păcătuit într-o stare de preexistenţă au fost aruncate în trupuri spre a fi pedepsite, şi că vor trebui să treacă prin mai multe cicluri de reîncarnări pentru a se purifica, urmând în cele din urmă a se contopi cu Divinitatea, Fiinţa, Pleroma, Monada, Cosmos, Conştiinţă Cosmică, Conştiinţă Supremă, Supraconştiinţă etc

Ortodoxia învaţă câ firea omenească (atât trupul cât şi sufletul raţional, înclusiv mintea) sunt create, şi că suntem fiii lui Dumnezeu prin înfiere nu prin fire/natură. La Sf. Botez suntem înfiaţi prin Harul Sfântului Duh şi devenim fiii lui Dumnezeu după har, atâta timp cât avem credinţă dreaptă şi conlucrăm în viaţa noastră cu Harul Sfântului Duh primit la Sf. Botez. Fiul lui Dumnezeu după fire/natură este Unul Singur, Iisus Hristos. (Ioan 3, 16)

"Prin energiile necreate se impartaşeşte omul de darul lui Dumnezeu, iar nu de fiinta Sa, care ramane pururea neatinsa de vreo zidire a Sa vazuta sau nevazuta.

Dumnezeu în Fiinţă e un adânc nepătruns, necomunicabil, neschimbabil. Dar din acest adânc emană puteri şi lucrări în care nu se scurge însăşi Fiinţa. Acestea sunt altceva decât Fiinţa. Ele pot fi nenumărate, precum abisul Fiinţei este fără de sfârşit.

Sfântul Grigorie arată că altceva este fiinţa Lui Dumnezeu, inexprimabilă şi de neatins cu gândirea, şi altceva, harul care se revarsă apofatic din ea, de care se împărtăşesc cei vrednici de unirea cu Cel Necuprins. Dar prin aceasta nu trebuie înţeleasă existenţa a doi Dumnezei (diteism), Unul complet transcendent iar Altul imanent, adică împărtăşibil sau participabil, ci Unul şi Acelaşi, după fiinţă incognoscibil iar după lucrări sau energii cognoscibil".