Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[Yasmina]

Mie imi pare ca puneti prea mare presiune pe Fallen sa ia o decizie acum si aici,desi ea este destul de nervoasa si de agasata si de alte probleme;eu cel putin as avea tactul necesar sa o las sa se linisteasca putin.

Degeaba incercati sa-mi puneti in carca simpatia pt sau acceptarea concubinajului ca pe o solutie de compromis satisfacatoare ,repet,eu am dorit doar sa subliniez ca daca acest pacat s-a intamplat din diverse cauze si sminteli, a fost drum de intoarcere si de iesire din pacat,cu voia lui Dumnezeu.


Mie,pacatele altora nu-mi dau neliniste si nesomn,in schimb ale mele,da.
Cand aveam vreo 20,am mai explicat ca mi-am pierdut serviciul din cauza ca nu am raportat o colega care fura;intr-un fel imi pare normal ca fiecare sa faca/ actioneze cum doreste(liberul arbitru,remember?)deoarece pocainta este o lucrare personala,care vine din interior si nu INTERVENTIA MEA sub forma de comentarii sau mustrari vizavi de cineva care pacatuieste(fura,bea,curvasareste...)

Poate am eu o atitudine gresita,dar eu asta am inteles ca este atitudinea corecta vizavi de oameni;daca avem pretentia ca nu ne consideram mai buni decat ei.Putem sa le spunem cu blandete cum stau lucrurile daca ne cer parerile,daca ne intreaba sa intervenim cu ajutor moral sau concret...


Cazurile de concubinaj pe care le-am cunoscut nu aveau la baza indecizia sau refuzul barbatului de a oficializa relatia ci erau motive stringente,materiale sub forma lipsei de locuinta,carierei,relatii la distanta(lucru in strainatate) sau ateism.
Un alt cuplu,pe care l-am cunoscut in USA,erau necasatoriti cam de 7-8 ani,impreuna ca mai toti din anii facultatii,greutati in camine,cu chirie,pe la parinti...plecau in fiecare an cu viza,munceau pe vase diverse joburi stupide(el era inginer IT,ea profesoara lb straine)apoi puneau banii in banca pt casa;dintre toti pe care I-am cunoscut in concubinaj astia erau cei mai credinciosi,adica tineau posturile,frecventau biserica si se sculau in rugaciuni,se culcau in rugaciuni.
Pana la urma,a venit vremea cand au facut cu ajutorul lui Dumnezeu suma pt casa,s-au intors in tara si au facut nunta.Inainte de asta ,nu aveau bani nici de nunta,nici de chirie,nici de unele.
Concluzia este ca nu in toate cazurile,exista refuzul barbatului de a nu se crea obligatii in relatia respectiva ci mai degraba un soi de teama,o eroare de calcul care duce la pacat-in exemplul de mai sus,cuplul respectiv putea sa se casatoreasca chiar si fara fast,cu o suma mica -dar ce te faci cu pretentiile lui tata socru care nu putea sa-si dea fiica dupa un "matze-fripte","coate-goale" de student la IT care nu are bani de o nunta ca-n povesti,dupa care toata comuna vorbeste saptamani in sir.

[fallen]

Nu te mai agita, Yasmina. Nu am mai putut scri e aseara, eram obosita (nu stiu de ce). Si eu cunosc, atat concubinaje care sfarsesc bine, cat si casnicii care sf prost. Adev e ca mai toate casniciile incep cu concubinaje e drept ca nu asa lungi, de la cateva luni pana la 2-3 ani. In cazul concubinajelor mai lungi, 6-7 ani, care deja scartaiau, intr-adevar, dupa nunta s-au stricat de tot. Altele au crezut ca se vor indrepta dupa ce fac copil, sau isi iau casa, dar nu a fost sa fie. Iar alte casnicii, desi facusera toate la timp, s-au stricat dupa 10-20 ani chiar, fara un motiv previzibil. Stiu pe cineva apropiat care a plecat dupa >20 ani pt ca cica fusese traumatizat de certurile dintre parintii lui, si nu voia sa ajunga in aceasi situatie... Iar copiii, am obs ca au pareri impartite: unii ar fi preferat sa se desparta parintii decat sa se certe pecand altii ar fi pref sa ramana tatal agresor acasa decat sa-i lase. Eu una as fi pref prima var, sa se desparta, pecand al meu o invinovateste pe mama lui ca l-a parasit pe taica-su si i-a purtat pe drumuri (prin camine, pe la bunici, etc), cica ar fi pref sa-i bata taica-su pe toti, decat sa nu aiba tata si sa-i bata altii... Daca nu mai imi face nimic care sa ma revolte, intre timp, o sa incerc sa-i prezint docto rului si cazul ("patologia") lui.

[fallen]

De cate ori nu se intampla sa ne bucuram de intoarcerea celor rataciti, dar totodata sa nu le acordam prea mult credit, ci sa ne asteptam sa revina cat de curand la vechile obiceiuri... Si nu pt ca nu vrem noi sa-i credem, sau sa-i iertam, nu ca n-am face toti la fel, in fata lui Dumnezeu, ci pt ca unora a ajuns sa li se para fireasca iertarea si iubirea necondi?ionata... In parabola evanghelica, desigur, e vb de o iertare "absoluta", definitiva, irevocabila, dar si de intoarcere la pocainta "definitiva". Ceea ce in viata nu se intampla, de obicei. Ce ar fi fost daca fiul intors ar fi venit sa mai ceara bani pt a pleca iar in lume, considerand ca i se cuvin? Sau dupa un timp de pocainta s-ar fi obraznicit din nou si ar fi dorit sa plece, asa cum facem toti, dealtfel? Problema nu e ca noi nu am vrea sa îi iertam (chiar ma bucur ca macar vreau asta, poate ca postul si rugaciunea sf Efrem sirul functioneaza), ci ca nu vrem ca ei sa "plece" iarasi ...poate dc am avea suficienta incredere, nu s-ar intampla asta, dar...problema e ca ei asteapta iubire si iertare neconditionata, si de la oameni, si de la Dumnezeu, in schimb "iubirea" si bunavointa , buna purtare a lor e conditionata de cum le sunt satisfacute propriile interese...asa ca poate ar trebui si am fi indreptatiti si noi sa-i lasam sa manance cu porcii, inainte sa-i primim inapoi; sau asta e doar dreptul lui Dumnezeu, iar noi trebuie sa iertam neconditionat?

[fallen]

Tocmai am citit astazi un articol pe tema asta scris de Maica Siluana. Zicea ca daca reusim sa-i iubim pe cei care ne dezamagesc, suntem foarte castigati, dar ca totusi dezamagirea se produce din vina noastra nu a lor. Mi-ar placea sa o intalnesc pe Maica sa vb cu dnei. Mi se pare ca lucreaza in Iasi, nu? Am mai citit tot azi un articol din Paisie Aghioritul, care spunea sa nu ne amaram cand cineva ne necajeste, pt ca ne face un bine, ca Dumnezeu ne trimite si ispite, dc ne sunt de folos (???). Eu credeam ca ispitele-s de la diavol, care ne stie slabiciunea si vrea sa ne maniem; acum, e drept ca daca am rezista, am avea mare folos duhovnicesc, pacat insa ca nu prea se intampla...

În prealabil postat de fallen

Tocmai am citit astazi un articol pe tema asta scris de Maica Siluana. Zicea ca daca reusim sa-i iubim pe cei care ne dezamagesc, suntem foarte castigati, dar ca totusi dezamagirea se produce din vina noastra nu a lor. Mi-ar placea sa o intalnesc pe Maica sa vb cu dnei. Mi se pare ca lucreaza in Iasi, nu? Am mai citit tot azi un articol din Paisie Aghioritul, care spunea sa nu ne amaram cand cineva ne necajeste, pt ca ne face un bine, ca Dumnezeu ne trimite si ispite, dc ne sunt de folos (???). Eu credeam ca ispitele-s de la diavol, care ne stie slabiciunea si vrea sa ne maniem; acum, e drept ca daca am rezista, am avea mare folos duhovnicesc, pacat insa ca nu prea se intampla...

O posibilă explicaţe este că, de fapt, Dumnezeu îngăduie ca noi să fim ispitiţi, în ideea ca noi să luptăm să depăşim/ să rezistăm ispitelor... Astfel devenim mai "puternici", mai maturi, mai cuminţi (?)...

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Tocmai am citit astazi un articol pe tema asta scris de Maica Siluana. Zicea ca daca reusim sa-i iubim pe cei care ne dezamagesc, suntem foarte castigati, dar ca totusi dezamagirea se produce din vina noastra nu a lor. Mi-ar placea sa o intalnesc pe Maica sa vb cu dnei. Mi se pare ca lucreaza in Iasi, nu? Am mai citit tot azi un articol din Paisie Aghioritul, care spunea sa nu ne amaram cand cineva ne necajeste, pt ca ne face un bine, ca Dumnezeu ne trimite si ispite, dc ne sunt de folos (???). Eu credeam ca ispitele-s de la diavol, care ne stie slabiciunea si vrea sa ne maniem; acum, e drept ca daca am rezista, am avea mare folos duhovnicesc, pacat insa ca nu prea se intampla...

Daca ai anumite asteptari de la o persoana,asteptari care nu se materializeaza,dezamagirea este produsul tau (intern brut). Persoana respectiva nu este vinovata ca tu I-ai oferit un credit mai mare decat merita;atata poate,atata face!
Ideea este sa tratezi greselile altora ca si pe cele proprii,sa ai ca plan B explicatia ca toti oamenii sunt supusi greselii si sa poti acorda o a doua sansa. Nu exista om perfect si oricine poate dezamagi sau gresi.

Totusi imi este greu sa inteleg acest rol pedagogic al celor mai blestemati oameni care necajesc existenta altora.
Daca sunt atat de buni pt dezvoltatrea duhovniceasca a altora inseamna ca cei mai blestemati oameni ar trebui sa fie preoti?
Eu nu sunt de acord cu aceste forme voalate de masochism;important este sa pleci din calea celui care doreste sa te foloseasca,facand pe victima de buna voie nu faci decat sa-i dai si lui sansa de a mai pacatui un pic.

[fallen]

Si asta e adevarat, doar ca, pana la urma, e alegerea lor sa pacatuiasca sau nu... Daca gasesti o usa deschisa nu-i musai sa intri la furat (adik nu te fac eu hot, lasandu-ti usa deschisa, nu-s io vinovat de caderea ta in pacat; doar nu esti animal, sti ca nu-i bine sa furi...dc pot intra animale, pasari, insecte, atunci inchizi usa, normal, ca aia nu-s dusi la biserica :))

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Si asta e adevarat, doar ca, pana la urma, e alegerea lor sa pacatuiasca sau nu... Daca gasesti o usa deschisa nu-i musai sa intri la furat (adik nu te fac eu hot, lasandu-ti usa deschisa, nu-s io vinovat de caderea ta in pacat; doar nu esti animal, sti ca nu-i bine sa furi...dc pot intra animale, pasari, insecte, atunci inchizi usa, normal, ca aia nu-s dusi la biserica :))

Pe la noi,Politia ruleaza un program de educatie pt public in care avertizeaza/atentioneaza cetatenii sa nu fie neatenti cu bunurile lor,sa nu-si lase bunurile neincuiate si asigurate ca mai apoi sa se planga ca s-au furat.
Decat sa te culci linistit ca toti oamenii sunt buni ca painea calda,mai bine esti prevazator si nu lasi ca neatentia sau delasarea sa te puna intr-o situatie periculoasa.
Ai auzit cumva de expresia"omul potrivit,la locul potrivit"?Sa stii ca inversul ei este valabila in ceasul rau"omul nepotrivit,la locul nepotrivit" ":))


O alta chestie,este ca toata lumea ma cearta la firma ca umblu cu geanta deschisa,iar prin deschizatura se vad bancnote de bani(maruntis).Imi cumpar ceva in drum spre serviciu,o guma iar restul il pun deasupra.
Managerul imi spune mereu pe un ton serios sa nu ispitesc pe nimeni cu banii asa lasati lejer;ca nu se stie niciodata!Si are dreptate,daca dispar as cadea in pacat,banuind poate oameni nevinovati.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Si asta e adevarat, doar ca, pana la urma, e alegerea lor sa pacatuiasca sau nu... Daca gasesti o usa deschisa nu-i musai sa intri la furat (adik nu te fac eu hot, lasandu-ti usa deschisa, nu-s io vinovat de caderea ta in pacat; doar nu esti animal, sti ca nu-i bine sa furi...dc pot intra animale, pasari, insecte, atunci inchizi usa, normal, ca aia nu-s dusi la biserica :))

Probabil ca tot cu logica asta umbla si femeile dezbracate pe strada sau chiar binisor dezgolite si in biserica.