Atentie parinti cu educatia crestina! - Fata disparuta in Bucuresti...

[antiecumenism]

Gânduri despre Iulia

http://activenews.ro/ganduri-despre-iulia_1821126.html

"Sunt oameni care au vocație monahală și ajung călugări, oricâte ziduri le-ai pune în cale.
Sunt și gânduri care nu au de-a face cu această vocație, deziluzii, fugi, imagini. Acestea nu se pot lămuri decât încercând. De aceea bătrânii au lăsat în mănăstiri rânduieli înțelepte: există perioade de ani de zile în care ești novice și treci prin tot felul de ascultări, trimis de bătrânul mănăstirii. Și există bineînțeles și vârste stabilite pentru intrarea în monahism.
De aceea, dacă aș fi tatăl Iuliei, nu aș încuia ușile căminului nostru, privind cu frică fiecare plecare a copilei mele iubite la școală. I-aș propune ca următoarea noastră vacanță de vară să o petrecem împreună în sihăstriile Moldovei. Aș merge împreună cu Iulia să vedem ce înseamnă de fapt viața monahală, dincolo de lecturi și de ziduri. Să căutăm împreună răspunsuri, să exersăm împreună răbdarea.
Pentru cei care nu cunosc mănăstirea decât din ecranizarea ”După dealuri”, vreau să le mărturisesc că întâlnirea cu aceasta poate fi o experiență de mare ajutor în viață. Ca student am petrecut zile de vacanță la mănăstirea Lupșa de pe valea Arieșului sau la mănăstirea Putna din Bucovina. Între ascultările zilnice și rânduiala obștii, treptat se descoperă asprimi ale sufletului pe care nu le cunoșteai. Și șansa de a le băga în seamă. Pe de altă parte suprapunerile de gânduri și impresii citadine se reașează frumos și apar zori de liniște. Au fost momente extraordinare, frumoase.
Și nu am devenit călugăr, nici eu, nici prietenii studenți cu care am trecut pe acolo. Nu rămâne nimeni în mănăstire dacă locul său nu este acolo. În schimb am simțit un dram din bucuria greu de cuantificat a vieții călugărului. Din puținul înțeles pe care l-am deprins despre monahism, cred că acest dar, ca și căsătoria, înseamnă tot Iubire, Frumusețe, Jertfă, Bucurie, Viață, Sacrificiu, Dragoste. Cu majuscule pentru că sunt esențiale în orice așezare a existenței noastre.
Așa că dragă Iulia, indiferent de ce vei alege în viață, eu sper să mergi și să observi de aproape viața maicilor din sihăstria Rarăului."

Autorul: Eduard Dumitrache

"...dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu. " Faptele Sfinţilor Apostoli,cap 5

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de antiecumenism

Așa că dragă Iulia, indiferent de ce vei alege în viață, eu sper să mergi și să observi de aproape viața maicilor din sihăstria Rarăului."

Sihastria Raraului, este o manastire pentru calugari. Este destul de izolata, vitregita fata de avantajele celorlalte manastiri din tara si oarecum izolata. Inaite sa ajung acolo, am intrat intr-o cafenea sa intreb pe cineva cum se poate ajunge, fiindca trecusem de doua ori, pe langa acel drum forestier, si nu era nici un semn specific pentru Sihastria Raraului. Doamna de acolo mi-a raspuns cu multa bunavointa, dar in acelasi timp m-a si atentionat ca, daca nu am o masina cu garda suficient de inalta, sa nu ma aventurez prin padure fiindca-i drumul destul de accidentat, iar daca mai am si copii dupa mine, cand se lasa noaptea, sa nu am surprize neplacute. Dumnezeu ne-a ajutat si am ajuns, dupa ce se intunecase bine. Unul dintre calugari ne-a si luat in primire si ne-a rugat ca, inainte sa mergem la masa, sa intram pe la Parinte pentru binecuvantare. De-acolo, in ziua urmatoare, dupa ce iarasi am facut o vizita Parintelui Larion Neagoe, mai lunga si mai cu folos duhovnicesc, am pornit pe jos, prin padure, insotiti de un civil care s-a oferit sa ne fie ghid, catre "fratele Ioan", despre care auzisem atat de multe si pe care imi propusesem de multa vreme sa-l cunosc.
Sunt amintiri care nu mor si care vor ramane pe veci acolo, in sertarul bucuriilor sufletului. De cativa ani, bunul Dumnezeu mi-a ajutat sa merg macar o data pe vara, impreuna cu sotia si cei doi baieti, acolo unde linistea se cuprinde cu privirea si se masoara cu pacea sufleteasca. Cel putin la Sihastria (Neamtului), unde odihnesc cuviosii nostri preasfintiti parinti, Paisie Olaru, Ioanichie Balan, Ilie Cleopa si fratii sai, ne simtim ca intr-o mare familie, fiindca in timp, copiii au prins drag de un monah care de cate ori ii vede, parca nu le-ar mai da drumul, coplesindu-i cu caldura si multe multe povete, in timp ce eu imi fac curaj si ma indrept cu sfiala catre chilia fratelui Gherasim, care ascunde in statura lui micuta, un munte de smerenie binecuvantata, si un suflet bland si șugubăț. Nu spun ca acest mod in care procedez eu este dintre cele mai bune. Sunt convins ca fii mei, ca si ai altora, si-ar dori mai mult sa fie in alta parte cu grupul de prieteni. Cand avem posibilitatea, ii lasam si acolo, dar parca simt ca n-as vrea sa las sansa intalnirii cu "Pacea lui Dumnezeu" sa treaca pe langa noi...
Revenind la subiectul topicului, sunt convins ca daca aceasta fetita a trecut pe la manastire impreuna cu unul sau cu ambii parinti, iar viata aceea monahala si pacea de-acolo au fascinat sufletul ei de copil, nu e de mirare ca, in momentele grele de dezbinare familiara, si-a pus in cap sa plece singura acolo unde descoperise ea, pacea adevarata! Tentatiile lumii acesteia dar si necazurile prin care orice familie este nevoita sa treaca datorita lipsurilor materiale in primul rand, ne duc adesea catre schimbari dramatice, mai ales daca Dumnezeu este doar ocazional in mijlocul nostru. Dar... nimic nu-i intamplator pe lume. Poate si aceasta poveste are un "happy-end", iar parintii ei se vor intelepti, se vor impaca si vor face mai mult efort pentru binele intregii familii!...

[Leoaica]

Foarte frumoasa postare, frate Mosh Neagu! Nu cred ca parintii/profesorii Iuliei se vor intelepti. Poate vor fi mai duri..si miine, poimiine ii vedem la Maruta pe canapea.Mediatizarea excesiva a acestui "eveniment" a fost foarte daunatoare si inutila.
Imi pare rau ca parintele Ioan trebuie sa treaca prin aceste "anchete" si vizite ale presei.

[antiecumenism]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Sihastria Raraului, este o manastire pentru calugari.
Revenind la subiectul topicului, sunt convins ca daca aceasta fetita a trecut pe la manastire impreuna cu unul sau cu ambii parinti, iar viata aceea monahala si pacea de-acolo au fascinat sufletul ei de copil, nu e de mirare ca, in momentele grele de dezbinare familiara, si-a pus in cap sa plece singura acolo unde descoperise ea, pacea adevarata! Tentatiile lumii acesteia dar si necazurile prin care orice familie este nevoita sa treaca datorita lipsurilor materiale in primul rand, ne duc adesea catre schimbari dramatice, mai ales daca Dumnezeu este doar ocazional in mijlocul nostru. Dar... nimic nu-i intamplator pe lume. Poate si aceasta poveste are un "happy-end", iar parintii ei se vor intelepti, se vor impaca si vor face mai mult efort pentru binele intregii familii!...

-si eu stiam ca e de calugari dar asa scria in articol
-si eu cred ca parintele are har,este un duhovnic deosebit care a ajutat-o pe fata,Iulia
-nu stiu daca povestea are happy end,parinti cred ca sunt suparati ca acum ii stie toata tara,i-a facut de rusine...orgoliul lor ranit

[sophia]

Din cer scrieti voi inteleg asa: fata a fost la o manastire de maici si de acolo a fost dusa (de o maica) la staretul acela (de la calugari) pentru spovedanie.
Inteleg ca acela era si preotul/duhovnicul acelei manastiri de maici.

Cine stie ce-o fi acum in sufletul fetei. Ca daca nici la manastire nu si-a gasit linistea si locul...
Ar fi important sa se ocupe familia si prietenii de ea.
Probabil ca o sa mai scrie presa pana s-o linisti.

[IULIAN496]

Eu tot sunt convins ca in astfel de cazuri nu se cuvine sa o judecam pe Iulia pentru fapta sa ci ca si crestini dreptmaritori sa luam minte la faptul ca presa face apel la tota tara ca sa defaime Biserica Ortodoxa.




P.S.:SE CUVENEA CA PARINTII UNEI ASTFEL DE FETE SA MULTUMEASCA LUI DUMNEZEU PENTRU ASA UN COPIL SI SA NU LASE SA FIE PRIVITA CA UN NEBUN.

[antiecumenism]

articol scris de Alexandra Svet:

"Fiica risipitoare?

Daca Iulia Ionescu ar fi fugit de acasa cu un baiat, insarcinata si gata sa faca un avort fara sa ezite, ar fi fost absolut normal. Daca simte insa o chemare sa vietuiasca precum ingerii intr-o lume ce aduce din ce in ce mai mult cu iadul si daca alege sa isi aduca propria viata ca jertfa curata pe care sa o aseze la picioarele Domnului, iata ca gestul ei da nastere unui scandal national.

Daca s-ar fi prostituat pentru un IPhone sau pentru un lantisor de aur toata lumea ar fi ridicat din umeri ca si cum asta ar fi absolut normal, n-ar fi nici prima nici ultima. Dar nu ii poate fi iertat faptul ca alege sa si le vanda, desprinzandu-se total de tot ceea ce este lumesc, desi nu i-o fi fost poate nici ei usor sa se desparta de darul primit dupa atatea eforturi, cand a intrat la liceu. Le-a vandut insa fara sa ezite, sfidand o lume in care parca doar banii mai au voce. Le-a dat fara sa ii para rau, pentru ca ea indrazneste sa pretuiasca alte lucruri. Ceea ce nu ii este iertat intr-o lume in care totul pare sa se invarta in jurul materialului si in care orice suflet pare a avea pretul sau. Ei bine, al Iuliei n-are! dar nu, asta nu ii poate fi iertat. Nici de media, nici de atacatorii furibunzi ce fac din nou spume la gura, nici de toti cei fara chip carora nu le vine sa creada ca un astfel de suflet curat mai poate tasni, asa din senin, aducandu-ne aminte, desi toti se chinuie sa ne faca sa uitam, ca ii avem ca inaintasi pe Brancoveanu - care si-a jertfit TOTI fiii pentru credinta ( pai astia l-ar fi internat azi la Spitalul 9) pe Stefan cel Mare si Sfant, pe Neagoe Basarab, pe toti domnitorii ai caror mame, sotii, fiice au murit fiind monahii. Iuliei nu i se poate ierta ca ne reaminteste cu ochii ei mari si curati si cu inima ei gata de jertfa ca pe ei ii avem ca inaintasi si ca nu ne tragem din maimute botoxate, dansatoare din buric. Nu i se poate ierta ca prin gestul ei ne mustra poate constiintele adormite ce ne intreaba daca nu ar trebui sa ne invrednicim si noi sa ii urmam pe toti barbatii vajnici care ne-au lasat mostenire o tara si care numai cu ajutorul credintei si al lui Dumnezeu au reusit sa faca minuni pentru ca noi sa ne putem numi astazi romani. chiar daca in fata puhoaielor de navalitori, teoretic nu aveam nici o sansa. Dar la Dumnezeu - la Dumnezeul Iuliei- toate sunt cu putinta.

Insa nu, Iuliei nu ii poate fi iertat gestul acesta nebunesc de a Il iubi, mai presus de orice, pe Domnul.

Asa cum nu ii este iertat ca a ales sa se raporteze la Sfanta Parascheva care si-a dat toate hainele saracilor si a fugit de acasa cand era doar un copil sau la Sfanta Alexandra care a renuntat la un Imperiu pentru credinta... Nu, Iuliei nu ii poate fi iertat ca si si-a cautat inspiratie in vietile sfintilor in loc sa urmeze literal sfaturile din revistele pentru adolescenti ce abunda in sfaturi pentru sex, sex in grup, metode contraceptive si tot felul de alte pacate frumos ambalate.

Cum sa te inspiri din Pateric intr-o lume in care normalul inseamna tabloidele? in cazul fericit in care nu sunt chiar revistele porno... Desi adolescentii de azi ar da multor adulti lectii. Dar asta este, desigur, absolut normal. Se numeste evolutie, civilizatie, open minded ness. Cine are nevoie de Dumnezeu cand exista Madonna?! Sau MasterCard?!

Nu, nu e normal ca Iulia sa aiba duhovnic, normal e sa se sfatuiasca doar cu colegele de liceu mult mai experimentate. Care si-au inceput viata sexuala la cat? La 10 ani?

Nu, nu e normal sa se gandeasca la mantuire, ar trebui sa fie preocupata doar de mese, fesieri, gene false, unghii false, cum sa isi cucereasca vreun coleg...eventual mai deprinzand vreo noua miscare lasciva de la vreo alta fata care are deja un arsenal intreg de trucuri picante care fac momentele petrecute in doi - sau mai multi, ca asa e cool- mult mai placute.

Nu, nu e normal ca Iulia sa isi doreasca sa traiasca in curatie intr-o lume in care imagini obscene ne invadeaza furibunde de peste tot.

Nu, nu e normal ca Iulia sa se gandeasca la post intr-o societate consumista si nu, nu,nu, sub nici o forma nu se poate ca un om educat sa se calugareasca. De parca Pr. Steinhardt ar fi fost vacar, Pr. Rafail Noica ar fi fost analfabet, Pr Daniil Sandu Tudor n-ar fi fost unul dintre cei mai bogati, educati, sarmanti barbati ai Romaniei inainte de a realiza ca totul in lume este desertaciune, de parca Pr Arsenie Papacioc nu ar fi fost primar, de parca Maica Siluana nu ar fi fost profesoara de filosofie... De parca degeaba a regretat Imparatul Constantin Cel Mare ca nu s-a facut monah... Si atatea alte cazuri, pe care n-are sens sa le enumar... Caci nu, nu, nu, monahismul este pentru tampiti sau pentru ratati. Si atat! Caci de nimic nu-i este mai frica vrajmasului decat de rugaciunile de noapte ale maicilor si calugarilor si pustnicilor nestiuti - doar ele mai tin Romania sa nu se prabuseasca.

Dar iata ca din mlastina unei societati in care se depun atat de multe eforturi pentru spalarea creierelor, pentru distrugerea oricaror repere, pentru anilhilarea a tot ceea ce este mai sfant in om, radacini, credinta, identitate, pentru nimicirea sistematica a tot ceea ce ne da forta... Si ne-a dat de cand suntem pe aceste pamanturi... Iata ca mai tasneste cate un suflet pur, cu aspiratii de a trai ingereste! si sa nadajduim ca nu e singurul....

Si nu intamplator ne-a trimis-o Dumnezeu acum pe Iulia sa ne avertizeze sa ne rugam. Nu intamplator s-a facut atata valva! Si nu ar trebui sa lasam chipul de inger al Iuliei sa se stearga prea usor din inimile noastre. Sa il tinem acolo, ca reper de credinta, curaj, iubire pentru Domnul, singurul de la care ne poate veni salvarea. Caci nu o chemi nici pe Madonna si nici MasterCardul nu iti este de nici un folos cand avionul incepe sa se zguduie, cand pamantul incepe sa se cutremure, cand te chinuie boala sau cand frica mortii incepe sa iti dea tarcoale.

Am citit undeva ca "Fiica risipitoare s-a intors acasa." Fiica risipitoare fiind, chipurile, Iulia. Dar mi-e teama ca Iulia a fost mereu acasa. Mi-e teama ca noi, toti ceilalti, poftim, mai mult sau mai putin, la roscovele pe care ni le flutura altii pe la nas in timp ce se straduiesc din greu sa ne faca sa credem ca locul nostru este aici, nu aproape de Tatal Nostru. Nu, ni se tot spune ca aici trebuie de fapt sa ramanem, aici am fost dintotdeauna, asa e normal ...sa stam sa ingrijim cuminti, docili, total spalati pe creier, cu inimi innoroite de patimi si cu suflete inraite de patimi si ura, porcii!

Asa sa fie oare?

Dar parca se aud din ce in ce mai multe glasuri de suflete care s-au cam saturat de roscove... Care isi amintesc, incet, incet, ca sunt copii de Imparat!

Multumim, Iulia. Sa ne rugam!

P.S
Si o incurajare venind parca de dincolo de timp...

"Spune, dragă prietenă, celor ce ne îmbie să râvnim la mai multe libertăţi, că ne mulţumim, pentru o clipă, cu partea care ne e dată şi de nu ne-o fi trasă îndărăt şi aceasta de la noi, ne vom ruga pentru cei din dreapta şi cei din stânga, ne vom ruga cu fapta, ne vom ruga cu intrarea noastră mai blândă în aprigul veac, ne vom ruga cu văzduhul nostru încă nepoluat şi cu măicuţele de la Suceviţa." Constantin NOICA

[IULIAN496]

Slava Tie Doamne pentru asa personalitati ca si antiecumenism!