Despre somn si cosmaruri...

[adam000]

În prealabil postat de zaharia_2009

Psihologia, care si-a luat ca domeniu de studiu si de patronaj exact ceea ce nu-i apartine(sufletul omului) face in zilele noastre tur de forta remarcabil .

Nu cred ca psihologia si-a luat ca obiect de studiu sufletul omului, ci psihicul omului. Asa cum un anumit organ sau muschi indeplinind o functie bine stabilita (creat de Dumnezeu), va functiona si va reactiona in anumite moduri bine stabilite de insasi constructia lui (sau din contra, fata de anumiti stimuli /factori perturbatori va mal-functiona in anumite moduri reproductibile, cognoscibile), asa si cu psihicul omului (o forma fiziologica de functionare a creierului apartinand lumii create), ceea ce insa este foarte diferit de suflet (cred).
De asemenea cred ca in fata unui om cu adevarat credincios, nici cel mai ratacit psiholog nu ar avea cum sa il clatine din crediinta. Caci cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?
Un adevarat crestin ar filtra cu discernamant orice informatie prin prisma crediintei lui si ar pune inaintea lui Dumnezeu orice gand ca sa fie in acord cu Dumnezeu, discutand mereu orice nedumerire / sminteala cu duhovnicul sau.
Pe cel slab in crediinta orice ispita il poate dobori, nu e nevoie de nu stiu ce psiholog pt asta.

In rest, cred ca psihologia ar putea fi f utila pt cei ce doresc sa se cunoasca mai rapid pe ei insisi, caci patimile ii orbesc adeseori pe oameni de a se vedea asa cum sint cu adevarat, iar cei din jur, delicati, au tendinta de obicei sa taca, ca sa nu raneasca.

În prealabil postat de zaharia_2009

Ba mai mult, ei sunt cei care au introdus toxicul ideativ in viata ortodoxa potrivit careia "... daca un preot nu este un bun psiholog nu reuseste sa fie un bun duhovnic"!

Eu as zice ca reciproca este adevarata - un preot cu adevarat induhovnicit este, ca o consecinta, un f bun psiholog, pt ca primeste cunoasterea raspunsului bun si de folos (pt fiul/fica sa duhovniceasca), chiar de la Dumnezeu care a creat omul si ii cunoaste toate tainele, toata psihologia.
Insa daca te iei dupa afirmatia ca dupa roadele lor ii veti cunoaste, ajungi la concluzia ca roadele lui Dumnezeu sint bune, iar cei ce o dau in bara sigur nu rodesc roadele lui Dumnezeu.

În prealabil postat de zaharia_2009

este tare greu pt. un om care a fost animat de dorinta de a dobindi puterea sa intre in mintile unui om (cu acceptul acestuia, desigur) sa vada ce este pe acolo, sa il cunoasca in intimitate mult mai mult decit da voie unui preot, sa il bage in regresie temporala tocmai pt a cunoaste lucruri nebanuite si tainuite sau chiar necunoscute de subiect insasi, sa ia cunostinta si sa incerce sa manipuleze demonul din el prin aflarea a ceea ce a fost subiectul intr-o lume anterioara nasterii sale sau sa elibereze la propriu demonul din el (nu sa il izbaveasca de demon, deoarece acesta nu se teme decit de slujitorii lui Dumnezeu, ci sa il elibereze din temnita subconstientului si sa il aduca in prezet, in realitate, in constient), sa il sugestioneze pe temiri ce directii, etc. ... toate acestea in baza unei promisiuni "sincere" si tacite ca aflind toate acestea despre un om el il va proteja intotdeauna, garantat suta la suta... deci toate acestea, la care se adauga cheltuielile de scolarizare pe citiva ani, de intretinere in scoala,de vietuire propriuzisa, la care inca se mai adauga cultivarea continua a mindriei legata de ceea ce va ajunge el, de cit de priceput va deveni el in tainele oamenilor... deci toate, toate, una peste alta, cum credeti ca va ajunge vreodata un psiholog sa recunoasca, dupa un asemenea efort si rivna mindroasa, cum ca ar fi un inselat si ca defapt de suflet se ocupa cu totul si cu totul altcineva ?? Adica se ocupa Cel care il detine, care l-a creat si care il si poate mintui si reintoarce la El insusi pt a sfirsi in a fi una cu El .

Despre sufletul psihologului si tentatiile aceluia, este dator cred, sa se ocupe chiar el insusi, nu sa il judecam noi. Ispite ale mandriei (si nu numai) exista in muulte meserii onorabile... si nu cred ca este corect sa judeci eficienta unui anume om dintr-un anume domeniu, numai in raport cu ispitele acelui domeniu.
Noi doar sa constientizam cat de mari sint tentatiile lor (ca de altfel si ale altor meserii...), iar noi doar sa ne straduim sa avem discernamant pe mana cui ne lasam.

În prealabil postat de zaharia_2009

Si ca sa ne mai amuzam putin inchei cu exemplul grozav de frumos si bine inteles ca fara logica, al psihologului, asazis crestin, care dupa ce face si desface el subiectul il trimite la duhovnic... pt. intregirea sedintei de "citire" psihologica !

Dovada ca acel psiholog sigur nu considera ca psihologia se ocupa de sufletul omului, motiv pt care l-a trimis la duhovnic (care sa se ocupe de sufletul aceluia).

[glykys]

Multumesc tuturor care si-au gasit timp si spatiu pentru o vorba buna pentru mine, chiar nu ma asteptam :). Nu pun insa la suflet asemenea prostii, am probleme mai stringente in viata reala. Pentru pacatele mele, desigur.
Ma bucur ca a revenit Zaharia2009. Si totusi, Fallen nu mai scrie nimic.

[arwein]

pentru Fallen

Daca te apasa asa de mult gandurile despre Aura, de ce sa nu spui o rugaciune pentru sufletul ei?
Psihologul te pote ajuta in multe privinte, dar pana nu "ïti faci curat in viata"- nu are ce face; este clar ca tu esti foarte nemultumita de starea ta actuala si iti lispeste forta de a o depasi, iar un psiholog poate sa te faca sa constientizezi asta si sa te faca sa vezi ca ai in tine forta schimbarii. Cum cureti camra sufletului...asta nu o mai afli acolo! Asta o afli in Biserica, daca vrei sa auzi!

[Fani71]

.. Si complet off topic despre Zaharia: Am vazut la profil ca te-ai casatorit. Felicitari!!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Fani71

.. Si complet off topic despre Zaharia: Am vazut la profil ca te-ai casatorit. Felicitari!!

Se poate intimpla oricui !
iti multumesc si te rog sa nu uiti ca chiar daca mai polemizam, imi esti un user , o sora, o crestina placuta in discutie si cu mare potential de a asculta si alte pareri si a realiza in final o discutie constructiva, un schimb de pareri, o comunicare reala.

Doamne ajuta !

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Se poate intimpla oricui !
iti multumesc si te rog sa nu uiti ca chiar daca mai polemizam, imi esti un user , o sora, o crestina placuta in discutie si cu mare potential de a asculta si alte pareri si a realiza in final o discutie constructiva, un schimb de pareri, o comunicare reala.

Doamne ajuta !

Doamne ajuta! Ma bucur sa citesc asta de la tine!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de adam000

Nu cred ca psihologia si-a luat ca obiect de studiu sufletul omului, ci psihicul omului. Asa cum un anumit organ sau muschi indeplinind o functie bine stabilita (creat de Dumnezeu), va functiona si va reactiona in anumite moduri bine stabilite de insasi constructia lui (sau din contra, fata de anumiti stimuli /factori perturbatori va mal-functiona in anumite moduri reproductibile, cognoscibile), asa si cu psihicul omului (o forma fiziologica de functionare a creierului apartinand lumii create), ceea ce insa este foarte diferit de suflet (cred).
De asemenea cred ca in fata unui om cu adevarat credincios, nici cel mai ratacit psiholog nu ar avea cum sa il clatine din crediinta. Caci cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?
Un adevarat crestin ar filtra cu discernamant orice informatie prin prisma crediintei lui si ar pune inaintea lui Dumnezeu orice gand ca sa fie in acord cu Dumnezeu, discutand mereu orice nedumerire / sminteala cu duhovnicul sau.
Pe cel slab in crediinta orice ispita il poate dobori, nu e nevoie de nu stiu ce psiholog pt asta.

In rest, cred ca psihologia ar putea fi f utila pt cei ce doresc sa se cunoasca mai rapid pe ei insisi, caci patimile ii orbesc adeseori pe oameni de a se vedea asa cum sint cu adevarat, iar cei din jur, delicati, au tendinta de obicei sa taca, ca sa nu raneasca.



Eu as zice ca reciproca este adevarata - un preot cu adevarat induhovnicit este, ca o consecinta, un f bun psiholog, pt ca primeste cunoasterea raspunsului bun si de folos (pt fiul/fica sa duhovniceasca), chiar de la Dumnezeu care a creat omul si ii cunoaste toate tainele, toata psihologia.
Insa daca te iei dupa afirmatia ca dupa roadele lor ii veti cunoaste, ajungi la concluzia ca roadele lui Dumnezeu sint bune, iar cei ce o dau in bara sigur nu rodesc roadele lui Dumnezeu.



Despre sufletul psihologului si tentatiile aceluia, este dator cred, sa se ocupe chiar el insusi, nu sa il judecam noi. Ispite ale mandriei (si nu numai) exista in muulte meserii onorabile... si nu cred ca este corect sa judeci eficienta unui anume om dintr-un anume domeniu, numai in raport cu ispitele acelui domeniu.
Noi doar sa constientizam cat de mari sint tentatiile lor (ca de altfel si ale altor meserii...), iar noi doar sa ne straduim sa avem discernamant pe mana cui ne lasam.



Dovada ca acel psiholog sigur nu considera ca psihologia se ocupa de sufletul omului, motiv pt care l-a trimis la duhovnic (care sa se ocupe de sufletul aceluia).

Care este etimologia cuvintului suflet ?
Ne puteti ajuta ?
Dar definitia cuvintului "psihic" ?
De psihic se ocupa cumva in trecutul indepartat psihiatria ? sau ... le incurc ?
Psihiatria este totuna cu psihologia ?
Asadar nu este bine sau nu trebuie sau nu avem voie sa il judecam pe psiholog(indiferent de motive si puncte de vedere) dar pe colegul de forum care nu este psiholog, da ! Iata ceva frumos ! Incepe sa iasa mierea la iveala !
Si o ultima intrebare : sunteti psiholog, sau ati vrut sa va faceti si ceva nu a mers, sau va atrage asa mult psihologia ?

Eu nu am postat ca sa fiu citit trunchiat . cine o face, este deliciul lui ! Iar trimiterea de la un priceput (psiholog) la un specialist(duhovnicul) inteleg ca nu a-ti inteles-o ! Dar de loc !
Ori poate credeti ca exista duhovnici care sa ajute "subiectul" sa-si dobindeasca "stima de sine" ori in loc de metanii seara la culcare sa faca 250 de exercitii, in fata oglinzii, de autosugestie, ca este Napoleon ! Ori sa invete sa schimbe refularea cea generatoare de nevroze in defularea cea obraznica .
Ori poate chiar credeti sincer ca sexualitatea atitea innoada si desnoada incit numai daca te culci cu cumatrul de cuscru vitreg ai sa scapi de nevroza depresiv anxioasa si ai sa il poti privi in ochi, chiar si atunci cind te priveste mai jos de fundul posetei de pe umar.
Nu va dati seama ce prostii incercati sa sustineti . Iar daca chiar va pasioneaza psihologia nu va dati seama ca deja nu mai sunteti cu Hristos de multa vreme ?
Avem surori pe aici (Heaven) si frati (Cezar agresivul, cverulent) care si-au pus tot sufletul intr-o himera dar dupa atita cheltuiala ce sa mai faca ? Sa mearga si mai departe si sa cheltuiasca si mai mult !

Putem discuta mult dar mi-este teama ca ar fi fara folos . V-am simtit dupa postarea pe care am preluat-o si eu .
Ma mir insa de ce nu v-au atras enorm de mult marii duhovnici ai crestinismului incit v-a ramas suficient timp sa mai si hoinariti prin strainatate (strainatatea de duh).
Era suficient ca macar un singur sfint parinte sau mare duhovnic sa va atraga suficient de mult ca sa mai aveti vreun pic de ragaz pina la moarte si pt. aiureli !

Dar de ... fiecare cu ale lui . Motiv pt care va cer iertare pt ca nu ne asemanam !

[adam000]

În prealabil postat de zaharia_2009

De psihic se ocupa cumva in trecutul indepartat psihiatria ? sau ... le incurc ?
Psihiatria este totuna cu psihologia ?

Nu cred ca le incurcati si tocmai de aceea am sa va rasund printr-o intrebare: exista boli/afectiuni pt care insasi psihiatria ghideaza catre/recomanda ca forme acceptate (sau chiar recomandate) de tratament diferite forme de psihoterapii (girandu-le astfel soliditatea ca bazate pe dovezi, ca functioneaza)?

Daca da, atunci dvs nu aveti incredere in medicina / recomandarile colegilor dvs medici de alte specialitati?

În prealabil postat de zaharia_2009

Asadar nu este bine sau nu trebuie sau nu avem voie sa il judecam pe psiholog(indiferent de motive si puncte de vedere) dar pe colegul de forum care nu este psiholog, da ! Iata ceva frumos ! Incepe sa iasa mierea la iveala !

Poate puteti sa imi aratati unde as fi zis eu ca trebuie sa judecam pe (nu stiu la care?) coleg v-ati referit?

In mod cert eu personal nu am indemnat sa judecati pe nimeni!

În prealabil postat de zaharia_2009

Si o ultima intrebare : sunteti psiholog, sau ati vrut sa va faceti si ceva nu a mers, sau va atrage asa mult psihologia ?

Nu sint psiholog, nici nu am avut vreodata vreo dorinta sa fac psihologia.

Va intreb si eu "in oglinda": dvs ati facut vreodata psihoterapie si ceva nu a mers de va repugna atat de mult psihologia?

În prealabil postat de zaharia_2009

Ori poate credeti ca exista duhovnici care sa ajute "subiectul" sa-si dobindeasca "stima de sine" ori in loc de metanii seara la culcare sa faca 250 de exercitii, in fata oglinzii, de autosugestie, ca este Napoleon ! Ori sa invete sa schimbe refularea cea generatoare de nevroze in defularea cea obraznica .
Ori poate chiar credeti sincer ca sexualitatea atitea innoada si desnoada incit numai daca te culci cu cumatrul de cuscru vitreg ai sa scapi de nevroza depresiv anxioasa si ai sa il poti privi in ochi, chiar si atunci cind te priveste mai jos de fundul posetei de pe umar.
Nu va dati seama ce prostii incercati sa sustineti .

Nu eu sustin aceste prostii, ci dvs.
Ceea ce ma face sa va intreb: dvs v-a dat vreodata personal vreun psiholog asemenea sfaturi, sau de unde va imaginati ca psihologii recomanda asemenea lucruri?

Si apropo, chiar daca vreodata vreun psiholog (sau oricine altcineva) v-ar recomanda asa ceva, dvs ca un bun crestin, nu ati stii sa filtrati ce este pacat si ce nu? Ce va este de folos si ce nu? Ati fi ATAT de sugestibil incat ati urma orbeste sfaturile unui om (indiferent cine ar fi acela) daca sesizati ca va indeamna la pacat?
Eu cred ca un crestin autentic nu ar face un pacat, stiind ca este pacat, indiferent cine si in ce circumstante i l-ar recomanda.

În prealabil postat de zaharia_2009

Iar daca chiar va pasioneaza psihologia nu va dati seama ca deja nu mai sunteti cu Hristos de multa vreme ?

Acuma daca ar fi sa folosesc genul acesta de logica pt care l-ati folosit dvs pt aceasta afirmatie, oare la ce concluzie s-ar ajunge? La concluzia ca din moment ce nu sinteti de acord cu opinia colegilor dvs medici psihiatrii, inseamna ca nu mai sinteti cu medicina de multa vreme? (dar bineinteles ca nu imi permit sa fac o asemenea afirmatie fata de dvs, ci doar incerc sa va supun atentiei felul in care dvs intelegeti sa argumentati si sa dialogati) Sau oare ar fi logic de concluzionat ca mai aproape de Hristos este un mitropolit decat sinteti dvs (?) iar daca un mitropolit ca Hierotheos Vlachos, care a primit prin hirotonia intru episcop Harul deplin, precum Sfintii Apostoli au primit (Har pe care dvs nu il aveti si care arata apropierea de Dumnezeu), vorbeste despre psihoterapia ortodoxa, inseamna ca nu este un lucru de lepadat si nu se opune crediintei.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de adam000

Nu cred ca le incurcati si tocmai de aceea am sa va rasund printr-o intrebare: exista boli/afectiuni pt care insasi psihiatria ghideaza catre/recomanda ca forme acceptate (sau chiar recomandate) de tratament diferite forme de psihoterapii (girandu-le astfel soliditatea ca bazate pe dovezi, ca functioneaza)?

Daca da, atunci dvs nu aveti incredere in medicina / recomandarile colegilor dvs medici de alte specialitati?



Poate puteti sa imi aratati unde as fi zis eu ca trebuie sa judecam pe (nu stiu la care?) coleg v-ati referit?

In mod cert eu personal nu am indemnat sa judecati pe nimeni!



Nu sint psiholog, nici nu am avut vreodata vreo dorinta sa fac psihologia.

Va intreb si eu "in oglinda": dvs ati facut vreodata psihoterapie si ceva nu a mers de va repugna atat de mult psihologia?



Nu eu sustin aceste prostii, ci dvs.
Ceea ce ma face sa va intreb: dvs v-a dat vreodata personal vreun psiholog asemenea sfaturi, sau de unde va imaginati ca psihologii recomanda asemenea lucruri?

Si apropo, chiar daca vreodata vreun psiholog (sau oricine altcineva) v-ar recomanda asa ceva, dvs ca un bun crestin, nu ati stii sa filtrati ce este pacat si ce nu? Ce va este de folos si ce nu? Ati fi ATAT de sugestibil incat ati urma orbeste sfaturile unui om (indiferent cine ar fi acela) daca sesizati ca va indeamna la pacat?
Eu cred ca un crestin autentic nu ar face un pacat, stiind ca este pacat, indiferent cine si in ce circumstante i l-ar recomanda.



Acuma daca ar fi sa folosesc genul acesta de logica pt care l-ati folosit dvs pt aceasta afirmatie, oare la ce concluzie s-ar ajunge? La concluzia ca din moment ce nu sinteti de acord cu opinia colegilor dvs medici psihiatrii, inseamna ca nu mai sinteti cu medicina de multa vreme? (dar bineinteles ca nu imi permit sa fac o asemenea afirmatie fata de dvs, ci doar incerc sa va supun atentiei felul in care dvs intelegeti sa argumentati si sa dialogati) Sau oare ar fi logic de concluzionat ca mai aproape de Hristos este un mitropolit decat sinteti dvs (?) iar daca un mitropolit ca Hierotheos Vlachos, care a primit prin hirotonia intru episcop Harul deplin, precum Sfintii Apostoli au primit (Har pe care dvs nu il aveti si care arata apropierea de Dumnezeu), vorbeste despre psihoterapia ortodoxa, inseamna ca nu este un lucru de lepadat si nu se opune crediintei.

Da !
Subiectele pe care le propuneti depasesc posibilitatile de solutionare prin scris si mai ales aici, pe forum.
Acestea sunt variate, amestecate cu neintelegeri si chiar cu confuzii. De asemenea, nu intodeauna "logica bunului simt" este salvatoare din moment ce nu exista un simt bun comun in masura egala. Merge cu ea de multe ori, dar tot de multe ori nu merge. Asta insemneaza ca ne trebuie si un alt instrument, o alta unitate de masura a realitatii despre care vorbim pt. a avea o referinta precisa... sau cit mai precisa .
Inteleg asadar ca va place psihologia, va atrage(pt ca daca a-ti respinge-o nu a-ti sustine-o, logica simpla), o apreciati si ca daca Hieroteos V. spune ceva pro, atunci poate merge in viata ortodoxa cu doua sau mai multe ocale pt. suflet.
F. bine ! Atunci faceti asa !
Eu am alte pareri, cum am si alte pareri despre psihiatrii care prefera psihoterapeutii (cum este, in alta ordine de idei, acum la moda chiar in lumea "medicala de avangarda" mult apreciata biorezonanta si interventiile pe corpul astral uman "binefacatoare") impofida duhovnicului.
Dar ca psihiatrul sa poata recomanda duhovnicul, trebuie ca mai intii el insasi sa fie induhovnicit, altminteri vorbim discutii. Si stiu ca s-ar putea sa fiti in acest moment, in care cititi aceste pareri, f. indemnat, dupa uzul aceleiasi logici simple a bunului simt,(cum ati mai facut si anterior) sa spuneti ca eu insumi nu recomand psihoterapia deoarece nu sunt inpsihoterapeutizat si deci nu cunosc valoarea metodei . Dar va spun parerea mea: exclusa aceasta varianta !
Si exemple de medici, universitari sau savanti schiopi in viata spirituala sunt cu duiumul.
Puteti gasi pe Youtube emisiunea Eugeniei Voda cu marele chirurg, profesor universitar de la Institutul Oncologic Bucuresti (nu stiu daca ati auzit de aceasta institutie sau daca ati auzit, daca cunoasteti bine ca acolo este locul unde moartea si viata, Dumnezeu si satan, minunile si teofaniile sunt prezente in fiecare minut!... nu de alta, dar cu asa ceva si in asa ceva lucreaza medicii de acolo) Blidaru, care in finalul emisiunii "Profesionistii" intrebat fiind daca in toata cariera sa a vazut minuni raspunde categoric si sec : NU !
Este un exemplu de meseriasi-savanti care chiar daca isi fac 12 cruci pe zi sau au auzit de duhovnici, sau mai merg pe la biserici in turismul de concediu nu inseamna neaparat ca stiu bine cine este Dumnezeu si slujitorii Lui de pe pamint, ca si puterile lor. Singurul lor Dumnezeu sunt autorii cartilor pe care le citesc si prin care devin convinsi ca astfel pot da viata oamenilor, adica o pot prelungi, ca sa fie clar ! Alt Dumnezeu f. rar se intimpla sa aibe !

Dar in sfirsit... nu doresc sa mai continui discutia deoarece seamana f. mult cu un dialog al surzilor. Procedind astfel numai ne smintim.
Dar va doresc sa aveti parte(evident, in sensul de nevoie !) de psihoterapie si sa va convingeti singur cit adevar este in ceea ce credeti si cit nu !

In rest numai de bine !

[Parascheva16]

Un Parinte, Necula sau Coman, a spus ca nu exista psihologie sau pshihiatrie ortodoxa, ci oamenii, psihologul si pshihiatrul sunt ortodocsi.