Sunt ateu si am cateva nelamuriri

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Măi ceată de copilaşi, sunteţi gălăgioşi şi frumoşi, vă strigaţi în inimioarele voastre of-ul şi credeţi că n-are cine-l auzi şi cine-l mîngîia. Ce v-aş strînge în braţe şi v-aş pupa pe toţi, că dragi îmi sunteţi toţi.

Am citit pe sărite, sunteţi minunaţi. N-aţi lăsa orgoliul şi mîndria, vanitatea şi egoismul, nicidecum.

Nu spun nimănui nimic, Dumnezeu vă va răspunde la momentul potrivit, încă din viaţa aceasta trecătoare, vouă celor ce sunteţi aici pe forum, vă promit asta !

Hristos a înviat !

Bucurii.

Iata cu adevarat un mesaj nostim! Cum ar spune vrednicul de pomenire Arsenie Papacioc: "E smerit, mândruţul!"
Iarta-ma, te rog si nu pune reactia mea pe seama celor enumerate mai sus, chiar daca ar putea fi si asa. Tu, "nespunand nimic", ai spus si ceea ce n-ai fi dorit sa se vada!... Ironia si nesinceritatea, fiice ale acelorasi parinti ca si orgoliul, mandria, vanitatea si egoismul!
...Bucurii!
P.S. - Daca omul ar simti cu adevarat bucuria... nebucuriei, ar fi sigur ca este pe drumul cel bun. Bucuria adevarata nu e aceea de a ne implini cine stie ce vise pe care le tot cerem de la Dumnezeu, fie ca le meritam, fie ca nu. Bucuria adevarata este atunci cand suntem victimile unui mare necaz si in loc sa ne intristam, sa descoperim in acel necaz exact contrariul: faptul ca Dumnezeu ne cerceteaza, fiindca ne iubeste mai mult decat am merita noi sa fim iubiti! Cand te pomenesti ca cineva te-a furat, sau ca politistul iti suspenda permisul nu fiindca esti vinovat, ci asa ii casuneaza lui ca n-ai acordat prioritate de trecere celui ce abia pusese piciorul pe zebra, in timp ce tu erai la 5-6 m distanta de trotuar si circulai cu viteza redusa... Acestea sunt doar unele dintre obisnuitele necazuri pe care Dumnezeu i le da omului. Iata, chiar ieri mi s-a intamplat acest lucru, si venind acasa, in loc sa ma simt tulburat si mahnit, simteam in mine o bucurie necuprinsa intelegand in asta faptul ca, Dumnezeu chiar vrea sa ma fereasca de un mare necaz (in aceasta perioada trebuia sa fac un drum lung in tara, cu masina personala, dar se pare ca se contramandeaza)... Aceasta mi se pare mie ca e cea mai mare bucurie: "Bucuria nebucuriei!" Puterea de a accepta voia lui Dumnezeu, cu inima deschisa, fara revolta si razvratire...

[delia31]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

P.S. - Daca omul ar simti cu adevarat bucuria... nebucuriei, ar fi sigur ca este pe drumul cel bun. Bucuria adevarata nu e aceea de a ne implini cine stie ce vise pe care le tot cerem de la Dumnezeu, fie ca le meritam, fie ca nu. Bucuria adevarata este atunci cand suntem victimile unui mare necaz si in loc sa ne intristam, sa descoperim in acel necaz exact contrariul: faptul ca Dumnezeu ne cerceteaza, fiindca ne iubeste mai mult decat am merita noi sa fim iubiti! Cand te pomenesti ca cineva te-a furat, sau ca politistul iti suspenda permisul nu fiindca esti vinovat, ci asa ii casuneaza lui ca n-ai acordat prioritate de trecere celui ce abia pusese piciorul pe zebra, in timp ce tu erai la 5-6 m distanta de trotuar si circulai cu viteza redusa... Acestea sunt doar unele dintre obisnuitele necazuri pe care Dumnezeu i le da omului. Iata, chiar ieri mi s-a intamplat acest lucru, si venind acasa, in loc sa ma simt tulburat si mahnit, simteam in mine o bucurie necuprinsa intelegand in asta faptul ca, Dumnezeu chiar vrea sa ma fereasca de un mare necaz (in aceasta perioada trebuia sa fac un drum lung in tara, cu masina personala, dar se pare ca se contramandeaza)... Aceasta mi se pare mie ca e cea mai mare bucurie: "Bucuria nebucuriei!" Puterea de a accepta voia lui Dumnezeu, cu inima deschisa, fara revolta si razvratire...

imi creste inima cand citesc asa ceva. multumesc Mosneagule!
sa luam aminte!

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

imi creste inima cand citesc asa ceva.

Şi mie îmi creşte glicemia!

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Şi mie îmi creşte glicemia!

Vorbeam cu Mos-Neagu. Asta dupa ce tocmai citisem pe alte topicuri, postari de-ale unora vesnic nemultumiti, vesnic derutati, vesnic revoltati ca un asa-zis Dumnezeu bun ingaduie sa li se intample mici sau mari necazuri, tocmai lor, cei atat de virtuosi ( me included)!

Mos-Neagu, cred ca intelege pe propria piele ce se castiga cand ceva se pierde si ce se pierde cand ceva se castiga, chiar daca, stiu eu? probabil inca n-o fi experimentat drama lui Iov in toata splendoarea ei bine camuflata.

Ceea ce unul considera a fi necaz/nenorocire ori blestem, altul considera binecuvantare. Sau macar nu se revolta stupid dand vina pe Dumnezeu si nici nu stagneaza blazat in nerugaciune.

Comentariul tau e cumva la comentariul meu? (ca asa, ai dreptate, am “talentul” de a trimite oamenii la farmacie dupa ceva de tensiune sau glicemie). Sau la spusele lui Mos-Neagu? (ca asa, iti reamintesc o bine cunoscuta parabola sa o comentezi si pe asta.)

''Traia candva un batran intelept, taietor de lemne ce traia intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecu in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.

Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

[AlinB]

În prealabil postat de Mihailc

Şi mie îmi creşte glicemia!

Adevarul e ca ai nevoie de un mare curaj sa vezi in toate purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Asta si poate pentru ca cei mai multi oameni, printre care si noi insine, de multe ori, ne straduim tare mult sa cadem in afara ei.

[Mihailc]

E clar, umorul meu n-are forţă de penetrare în acest mediu.

Replica mea nu are nicio legătură cu mesajul lui Mosh-Neagu ci cu expresia "îmi creşte inima", fenomen cunoscut în lumea medicală sub numele de cardiomegalie, sindrom cu posibile consecinţe letale.

Nu-i prea indicat să-ţi crească niciun fel de mădular al corpului (cu o singură excepţie) şi nici substanţele de natură hormonală, nici măcar la modul metaforic.

Cam asta era ideea şi nimic mai mult.

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

E clar, umorul meu n-are forţă de penetrare în acest mediu.

Replica mea nu are nicio legătură cu mesajul lui Mosh-Neagu ci cu expresia "îmi creşte inima", fenomen cunoscut în lumea medicală sub numele de cardiomegalie, sindrom cu posibile consecinţe letale.

Nu-i prea indicat să-ţi crească niciun fel de mădular al corpului (cu o singură excepţie) şi nici substanţele de natură hormonală, nici măcar la modul metaforic.

Cam asta era ideea şi nimic mai mult.

Hai, ca stii si tu de ce cardiomegalie e vorba in propozitie! Cea de care si apostolul zice: “Largiti si voi inimile voastre” ( 2 Cor 6, 13).

“Largirea inimii” sau ma rog, “cardiomegalia duhovniceasca” e chiar foarte indicata. Pacatul ne face inimile chircite, zbarcite si stafidite de lipsa harului, si prin urmare neincapatoare pt. Cel ce vrea sa se salasluiasca in ele.

Pe masura ce “largim si noi inimile noastre”, acceptand fara cartire necunoscutele cai ale Domnului, singurul care ar putea avea de suferit posibile consecinte “letale”, si chiar e de dorit asta, e omul cel vechi, chircit si egoist din fiecare.

Cam asta era si ideea mea cu "cardiomegalia" si nimic mai mult.

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Hai, ca stii si tu de ce cardiomegalie e vorba in propozitie! Cea de care si apostolul zice: “Largiti si voi inimile voastre” ( 2 Cor 6, 13).

“Largirea inimii” sau ma rog, “cardiomegalia duhovniceasca” e chiar foarte indicata. Pacatul ne face inimile chircite, zbarcite si stafidite de lipsa harului, si prin urmare neincapatoare pt. Cel ce vrea sa se salasluiasca in ele.

Pe masura ce “largim si noi inimile noastre”, acceptand fara cartire necunoscutele cai ale Domnului, singurul care ar putea avea de suferit posibile consecinte “letale”, si chiar e de dorit asta, e omul cel vechi, chircit si egoist din fiecare.

Cam asta era si ideea mea cu "cardiomegalia" si nimic mai mult.

Chiar nu era nevoie să-mi prezinţi partitura sofistică de mai sus, sunt sătul de retorica de tipul ăsta până peste cap.

Eu îţi spun că am glumit şi tu îmi faci morală, doar ca să nu ieşi cumva şifonată dintr-o discuţie care a pornit pe fondul unei neînţelegeri. Admit însă posibilitatea ca neoprotestanţii de pe forum să se emoţioneze foarte tare în urma lecturii textului tău!

[anita]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iata cu adevarat un mesaj nostim! Cum ar spune vrednicul de pomenire Arsenie Papacioc: "E smerit, mândruţul!"
Iarta-ma, te rog si nu pune reactia mea pe seama celor enumerate mai sus, chiar daca ar putea fi si asa. Tu, "nespunand nimic", ai spus si ceea ce n-ai fi dorit sa se vada!... Ironia si nesinceritatea, fiice ale acelorasi parinti ca si orgoliul, mandria, vanitatea si egoismul!
...Bucurii!
P.S. - Daca omul ar simti cu adevarat bucuria... nebucuriei, ar fi sigur ca este pe drumul cel bun. Bucuria adevarata nu e aceea de a ne implini cine stie ce vise pe care le tot cerem de la Dumnezeu, fie ca le meritam, fie ca nu. Bucuria adevarata este atunci cand suntem victimile unui mare necaz si in loc sa ne intristam, sa descoperim in acel necaz exact contrariul: faptul ca Dumnezeu ne cerceteaza, fiindca ne iubeste mai mult decat am merita noi sa fim iubiti! Cand te pomenesti ca cineva te-a furat, sau ca politistul iti suspenda permisul nu fiindca esti vinovat, ci asa ii casuneaza lui ca n-ai acordat prioritate de trecere celui ce abia pusese piciorul pe zebra, in timp ce tu erai la 5-6 m distanta de trotuar si circulai cu viteza redusa... Acestea sunt doar unele dintre obisnuitele necazuri pe care Dumnezeu i le da omului. Iata, chiar ieri mi s-a intamplat acest lucru, si venind acasa, in loc sa ma simt tulburat si mahnit, simteam in mine o bucurie necuprinsa intelegand in asta faptul ca, Dumnezeu chiar vrea sa ma fereasca de un mare necaz (in aceasta perioada trebuia sa fac un drum lung in tara, cu masina personala, dar se pare ca se contramandeaza)... Aceasta mi se pare mie ca e cea mai mare bucurie: "Bucuria nebucuriei!" Puterea de a accepta voia lui Dumnezeu, cu inima deschisa, fara revolta si razvratire...

Dar de ce sa nu recunoastem ca suntem asa cum spune Daniel ce ortodox .
Nu cumva are dreptate ?
Sfantul Nicolae Velimirovici spunea ca cea mai corecta imagine este cea pe care si-o formeaza ceilalti despre noi. Sa le multumim totusi.

[AlinB]

Nu prea cred.
Depinde care "ceilalti".

Daca "ceilalti" te considera habotnica pentru ca incerci sa nu pierzi nici o Sf. Liturghie, inseamna ca este o imagine corecta?