Sunt ateu si am cateva nelamuriri

[delia31]

În prealabil postat de Hitchens

In viziua mea, nu poate o entitate sa aibe titlul de "tata" daca nu are doua componente obligatorii:
1 - o "mama" cu care a dat nastere la...
2 - un "copil"

In viziunea ta, inevitabil umana si limitata, cand folosesti cuvantul “tata” , te gandesti ca un tata exista inaintea fiului. Cand, insa, incercam sa intelegem cele mai presus de mintea noastra, ne poticnim de mai multe bariere, generate de categoriile materiale si spatio-temporale in care gandim.

A incerca sa-L intelegi pe Dumnezeu, de pe pozitia de ateu, e o mare bizarerie, ca sa nu zic nebunie. Cum poate avea cineva pretentia de a intelege cum “s-a nascut” o fiinta care in viziunea lui nici nu exista?

Cu toate astea, nici nu stiu de unde ar trebui pornita o discutie de acest gen, dar totusi incerc sa-ti zic ca sfintii, care au incercat sa puna in cuvinte, atat cat omeneste poate fi spus in cuvinte ceea ce e mai presus de cuvintele noastre imperfecte, folosesc o analogie, o metafora, care sa ne ajute cel putin sa nu ne impotmolim in mocirla categoriilor noastre limitate si limitative.


Tatal si Fiul si Sf. Duh exista din vesnicie si n-a existat nici un moment (impropriu spus, in limbaj antropomorfic, fiindca momentele apartin timpului, iar Dumnezeu este in afara timpului), deci n-a existat nici un “moment” in care Tatal sa fi existat fara Fiul si fara Sf. Duh, si nici Fiul fara Tatal si Sf. Duh, si nici Sf. Duh fara Tatal si fara Fiul.


Sfintii folosesc analogia cu focul. Dupa cum flacara focului genereaza simultan atat lumina focului, cat caldura lui, tot asa, Tatal Il naste din vesnicie pe Fiul si purcede (izvoraste) din vesnicie pe Sf. Duh.

Dupa cum flacara focului nu poate fi niciodata separata de lumina si caldura lui, si nici nu exista flacara fara lumina si caldura ei, tot asa, nici despreTatal nu se poate spune ca a existat candva (iarasi impropriu spus, fiindca El nu se afla in timp), "asteptand" sa i se nasca ün "copil", ca sa se poata "legitima" drept "Tata" in fata ateilor, pentru care "o entitate se poate numi tata doar daca are un copil nascut de o mama", conform singurelor legi biologice pe care le cunosc.

[Lucian008]

În prealabil postat de delia31

A incerca sa-L intelegi pe Dumnezeu, de pe pozitia de ateu, e o mare bizarerie, ca sa nu zic nebunie.

Sa incerci sa intelegi taina Sf Treimii este o prostie indiferent de pozitie. Chiar mai grav de pe pozitia de credincios.

[delia31]

În prealabil postat de Lucian008

Sa incerci sa intelegi taina Sf Treimii este o prostie indiferent de pozitie. Chiar mai grav de pe pozitia de credincios.

Ai si tu dreptate. Pe mine ma contrariaza, in schimb, de fiecare data cand un ateu cere detalii despre o fiinta pe care ei o declara aprioric inexistenta. Ma intreb cum isi inchipuie ei ca poti afla ceva despre ceea ce nu exista?

[iuliu46]

Iata cum inteleg eu si incerc sa explic rational Sfanta Treime :

La un moment dat oamenii si-au pus intrebarea. Ce putem noi spune despre Creator pe baza a ceea ce stim deja ?
Si au ajuns la concluzia ca Tatal ceresc, si Logosul care s-a intrupat si a venit in lume si Duhul Sfant care s-a manifestat si care se manifesta tot timpul in lume sunt trei ipostaze prin care "estenta " pe care noi o numim Dumnezeu ni s-a facut cunoscut.

Nu inteleg de ce mai inventam si mame, una-i una si alta e alta. Sigur ca Delia scrie mereu lucruri pe care eu cel putin le citesc cu placere, dar de ce sa scriem aici mai mult decat trebuie sa scriem ? E ca si cum i-ai vorbi unuia care te intreaba despre Newton despre quarci, draci si laci in loc sa-i vorbesti despre mar. Daca intelege partea cu marul atunci mergi mai departe, si in timp ajungi si la quarci...daca ai vreun motiv sa ajungi pana acolo.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iuliu46

Daca intelege partea cu marul atunci mergi mai departe...

Ma tem ca, cel putin in cazul de fata, despre alt "mar" e vorba... "Marul lui Adam". Colegul nostru (care fie vorba-ntre noi, se amuza copios pe seama noastra) il accepta din capu' locului pe Newton cu mar cu tot, dar nu-l considera pe Adam stramosul acestuia. Ca atare... e nevoie uneori sa dejucam planurile unor astfel de indivizi, si sa-i contracaram cu propriile arme: "daca nu-l domini, zapaceste-l de cap!" Asadar, uneori chiar e nevoie de invaluiri pe dupa copac (fie el si mar paduret), si vorbindu-i de suc de mere sau de compot, in loc de principiile legii gravitatiei. Asa, poate se plictiseste si pleaca, iar noi ne vom folosi mai mult te timpul pe care-l petrecem pe acest forum!...