Oare ma iubeste sotia?

[tabitha]

În prealabil postat de ciprian_dragne

Vorba aia, pe omul care nu vede ce rau face si nu vrea sa se schimbe cu adevarat, nu-l poti schimba cu forta! Schimbarea trebuie sa plece dinauntru lui, adica din inima lui.

Vezi că aici ți-ai răspuns singur la dilema. Trebuie să ajungi la inima ei.

Sanatos si fericit nu ma pot preface! Rugaciunile par ca nu-mi sunt de prea mult ajutor.

Atunci adaugă și postul, fapte bune, milostenie și poate că sunt mai bine primite.

Am ajuns sa ma gandesc ca sacrificiul pe care-l fac in casnicia asta nu merita? Femeia mea nu merita...Ce sa fac oare?
Dumnezeu nu-i salveaza pe toti cei care merg la biserica! Multi mai suntem pe aici doar de umplutura!

Ce fel de vorbe sunt astea ?!
(btw, cred că unii merg la biserică din simplă rutină, au cam pierdut sensul..)
Nu e bine să te hazardezi în asemenea cugetări când ești într-o stare negativă.
Dumnezeu are grijă și de tine, să nu te îndoiești de asta.

Cunoaste cineva un duhovnic cu har in zona Bucuresti?

Doamne ajuta.

Până să ajungi la un părinte cunoscut cu har, ar trebui să nu mai pierzi vremea și să mergi la părintele de la parohia ta.
Dacă ceri cu stăruință, te rogi cu adevărat și mai și postești cum se cuvine îți va da Dumnezeu îndrumare și tămăduire și prin el.

Doamne ajută!

PS: poți să încerci să ajungi la părintele Ciprian de la Măn. Sihăstria, care vine din când în când la București - la paraclisul de lângă Catedrala Mântuirii Neamului - vis a vis de Hotel Marriott.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=13084&page=2

În prealabil postat de Elenaalexa

Stiu ca Parintele nu refuza pe nimeni, dar ca sa aflati cand il puteti gasi cred ca cel mai bine este sa sunati pe doamna de la pangarul Paraclisului, la 0727278789 sau 0722275200 .
Doamne ajută!

PPS : și poți să mai citești și aici despre alți părinți deosebiți, din București.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=7087

[ciprian_dragne]

Asta cu duhovnicul meu e alta problema.
Doar pentru ca parintele meu duhovnic se cunoaste cu nasul meu de cununie dinainte de mine, ii da acestuia dreptate ca "pacea e mai importanta decat adevarul"
- Unele adevaruri atat de implacabile ca cel ca mi-e recomandat de medici sa nu mananc decat regim strict nu are sa-l mai stearga nimeni.
- Adevaruri cum ca asa sunt tratat de ea si de familia ei (ca ma prefac si etc) nu are sa le mai stearga nimeni si se pare ca ei nici nu vor asta.
- Nu ma cunosti indeajuns ca sa spui ca nu am staruit destul pe langa duhovnicul meu (si al ei, al sotiei).
- Ii iert mult mai multe decat e dispusa ea sa-mi ierte.
- Trebuie sa recunosc ca pentru mine acum femeia mea e o dilema, nu stiu cum sa mai ajung la inima ei, si de fapt nici nu stiu daca mai vreau.
- Pot sa recunosc ca nu tin toate posturile, dar tin mai multe posturi decat ea. Si de cand mananc regim, chiar ca am rarit-o cu carnea mai de tot.
- Fapte bune: am facut de zeci de ani si fac inca voluntariat pentru persoane nevoiase, copii care nu-si permit excursii, etc, lucruri de care sotia nu vrea sa auda si careia le este straina cu desavarsire. Fac voluntariat in excursii de ecologizare pe munte. As dosi sa fac mai multe pelerinaje, dar tot de neacceptul ei ma lovesc. N-a vrut niciodata sa mergem in pelerinaj impreuna.

[tabitha]

În prealabil postat de ciprian_dragne

- Nu ma cunosti indeajuns ca sa spui ca nu am staruit destul pe langa duhovnicul meu (si al ei, al sotiei).

Nu cred că am spus asta, ci doar vroiam să subliniez că și un părinte "de cartier" îți poate fi folositor.

- Trebuie sa recunosc ca pentru mine acum femeia mea e o dilema, nu stiu cum sa mai ajung la inima ei, si de fapt nici nu stiu daca mai vreau.

Aici cred că este problema ta #1 - aceea că nu știi dacă mai vrei sau nu să ai de soție asemenea persoană.
Încă o dată, eu aș zice să nu deznădăjduiești. Este o încercare pe care sigur o vei trece, cu multa voință și stăruință.

Apropo. La urma urmei, dacă mâncarea e foarte importantă pentru tine, de ce nu-ți gătești singur așa cum vrei și cum ai nevoie pentru regimul tău?

As dosi sa fac mai multe pelerinaje, dar tot de neacceptul ei ma lovesc. N-a vrut niciodata sa mergem in pelerinaj impreuna.

Soțul meu nu merge mai deloc la biserică, în pelerinaje nici atât.
Dar asta nu mă împiedică să merg singură, și să mă simt bine și așa. :)

[tabitha]

"Când știi că ai rănit atât de mult o persoană și ea tot se întoarce la tine, te iubește din tot sufletul. Chiar dacă nu a trecut peste, chiar dacă încearcă să uite tot ce s-a întâmplat și-ți acordă timp să îi recapeți încrederea.. asta e iubirea adevarată. Suportă orice."

[ciprian_dragne]

În prealabil postat de mirela.t

"Când știi că ai rănit atât de mult o persoană și ea tot se întoarce la tine, te iubește din tot sufletul. Chiar dacă nu a trecut peste, chiar dacă încearcă să uite tot ce s-a întâmplat și-ți acordă timp să îi recapeți încrederea.. asta e iubirea adevarată. Suportă orice."

Nu cred ca ai citi bine toata discutia Mirela, nu ea s-a intors la mine, ci eu m-am intors la ea!
Cred ca unele femei asa au ajuns ele, sa traiasca doar pentru ai tortura si distruge pe barbati. Si constat ca sotia mea e una dintre ele.

Si suportatul asta are o limita. Oare cat o mai putea inima sa rabde? Ca rabdarea nu e infinita nici la Dumnezeu, dar barem la oameni.

[Lucian008]

In primul rand eu spun ca esti troll.
Daca nu esti troll esti cam "carpa". Roaga-te, gaseste-ti un duhovnic care sa te poata ajuta si schimba atitudinea de carpa. Doar asa se va schimba viata ta.
Exista limite. Nu poti sa te lasi calcat in picioare (pentru ca pana in punctul asta s-a ajuns pentru ca ai permis sa se ajunga) si apoi sa te plangi. Ce solutii crezi ca ti-ar putea da cineva? Evident ca doar sa te rogi si sa schimbi atitudinea. Formule magice pentru iesi din asta nu exista.

Ps: Denumirea topicului e geniala. Pana si tu iti poti raspunde la ea.
Ps2: Spui ca din cauza ei nu mergi mereu la biserica. Scuze puierile. Poti sa mergi si singur. Nu ai nevoie de incuvientarea nimanui.

[DragosP]

Nu mai pupă hrană caldă altfel.

[tabitha]

În prealabil postat de ciprian_dragne

Nu cred ca ai citi bine toata discutia Mirela, nu ea s-a intors la mine, ci eu m-am intors la ea!
Cred ca unele femei asa au ajuns ele, sa traiasca doar pentru ai tortura si distruge pe barbati. Si constat ca sotia mea e una dintre ele.

Si suportatul asta are o limita. Oare cat o mai putea inima sa rabde? Ca rabdarea nu e infinita nici la Dumnezeu, dar barem la oameni.

Păi da, de tine era vorba în definiția aceea de iubire. Pentru că eu cred că problema se pune și invers : oare tu o mai iubești pe ea?

Dar ai dreptate cu suportatul. Doar tu știi cât mai poți duce, în caz că nu se schimbă. Dumnezeu să-ți ajute!

[ciprian_dragne]

Un raspuns pentru mai multi:
- nu e problema ca nu mai primesc mancare calda (desi nu e crestinesc ce afirmatii se face aici) , stiu sa-mi fac si singur, discutii apar cand nu mai e loc in frigider sau trebuie sa mai mergem pe la rudele ei care se tot prefac ca nu observa nimic.

- Despre ceaiuri, imi tot fac, dar dupa 4 ani cred ca pot sa afirm ca nu ma mai fac bine niciodata, o sa raman cu sensibilitatea asta toata viata.

- Despre duhovnic: am mai spus mai sus, am acelasi duhovnic ca si sotia, dar nu vrea sa se implice.

La multi ani celor cu numele Ioan!

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Trebuie să ajungi la inima ei.

L-ai trimis pe un drum anevoios, dar e singurul care-i rezolvă realmente problema. O iubire ucisă de rutină şi necomunicare poate fi totuşi înviată, cu ajutorul Domnului şi metanoia celui care îşi doreşte asta. Punctul de plecare este identificarea propriilor greşeli şi combaterea lor cu tenacitate, concomitent cu o viaţă de rugăciune cât mai fluentă posibil, sprijinită de post şi frecventarea sfintelor Taine. La Dumnezeu nimic nu-i este cu neputinţă, să ne intre bine în toate cotloanele fiinţei acest adevăr; doar libertatea noastră rătăcită şi inflamaţiile egoului propriu împiedică harul să-şi exercite puterea transfiguratoare.