![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
Nici cei mai intransigenți "antiecumeniști" nu-l blamează pe Luther fiindcă s-a opus Papalității, ci doar pentru teologia sa. La fel, sfințenia lui Maxim Mărturisitorul nu se datorează doar calității sale de disident, ci curajului de a-L mărturisi pe Hristos cu prețul sacrificiului suprem. Prin urmare, disidența nu este o virtute în sine, ci se cuvine a fi evaluată teleologic. În schimb, obediența da, e viciu în sine, pentru că se opune libertății. Obediența se află în antiteză cu ascultarea creștină autentică, așa cum postul creștin autentic este opus sinuciderii prin inaniție. Ascultarea creștină cu dreaptă socotință, bazată pe încredere, este virtute, iar obediența, ascultarea necondiționată, e sinucidere duhovnicească. Îl ascult cu drag pe părintele meu duhovnicesc în mod liber, fiindcă AM ÎNCREDERE în sfinția sa, pentru că părintele îmi este îndrumător spiritual. Astfel, ascultarea autentică e rod al iubirii, respectului și încrederii față de persoana celui de care mă las influențată, iar nu al unui respect principial față de ideea de autoritate și ierarhie. Îl ascult pe părintele, nu fiindcă altfel aș merge în iad, ci fiindcă știu că sfaturile Sfinției Sale sunt spre binele meu, sunt rodul unei îndelungate experiențe de viață spirituală, de viață dedicată lui Hristos Dumnezeu. Îl ascult pe părintele meu duhovnic în mod rațional: dacă părintele mi-ar spune, de exemplu, să abandonez studiile teologice... nu l-aș mai asculta; ceea ce nu ar însemna că mi-aș pierde încrederea în părintele, ci i-aș rămâne fiică duhovnicească și aș continua să-i urmez sfaturile în alte privințe. În schimb, pe un episcop nu l-aș asculta așa cum îl ascult pe părintele meu duhovnic, decât dacă mi-ar argumenta foarte convingător ceea ce crede el că e bine să fac. Altfel, dacă mi-ar spune ceva neargumentat, legat de viața mea duhovnicească, n-aș lua în considerare, din două motive: 1. pentru că nu mă cunoaște, nu-mi știe nivelul duhovnicesc, ispitele, frământările, neliniștile, idealurile etc; 2. pentru că nu-l cunosc nici eu și nu știu cât este de bine pregătit teologic, spiritual etc. De asemenea, între un părinte profesor al meu de la Teologie și un episcop mai puțin pregătit teologic, aș avea mult mai mare încredere în părintele profesor, neținând seama de ierarhie, ci de pregătirea teologică a fiecăruia. Acum sper că mi-ați înțeles mai bine punctul de vedere. Revin. Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca Last edited by laurastifter; 14.12.2013 at 23:51:18. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Acum îmi înțeleg prietenul care mi-a spus cândva că ăștia la teologie mai nou îți spală creierul.
|
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
Probabil că mi-am spălat singură creierul, sau nu știu ce să zic... :)) Dar vă asigur că ceea ce am scris aici nu are legătură cu învățământul teologic. Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Să mă ierți, dar duhul scolastic miroase de la o poștă. Ar fi îmbucurător faptul că ceea ce ai scris nu ar avea legătura cu ceea ce ai studiat la Teologie.
Last edited by ovidiu b.; 15.12.2013 at 00:19:02. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#6
|
||||
|
||||
|
Eu chiar nu înțeleg cum de unii de p-aci se bagă ca musca-n ciorbă în subiecte mai presus de capacitatea lor de absorbție și prelucrare a datelor. Acuma, pentru a fi bun ortodox n-o fi frate nevoie de studii teologice universitare dar nici nu-i musai să fii țărănoi de la oi cu mintea greoaie procesor Intel 8086/8 MHz. Și să fii prost nu-i condiție eliminatorie pentru a ajunge în rai.
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
Last edited by antiecumenism; 15.12.2013 at 16:00:37. |
|
#8
|
||||
|
||||
|
Renunță tu mai întâi, fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui și sorei.
|
|
#9
|
|||
|
|||
|
Laura,
In primul rand ca sfantul Maxim nu a fost singurul aparator al ortodoxiei in problema celor doua vointe. La fel ca si sfantul Maxim, si papa Martin al Romei, si sfantul Sofronie al Ierusalimului si Gheorghe episcopul Ciprului si alti papi care au urmat lui Martin (cu exceptia papei Vitalian care a cam cedat), toti acestia au aparat dreapta credinta. Si erau episcopi. Deci sfantul Maxim nu a fost singur, chiar daca asa e prezentat uneori. Apoi, s-a incetatenit ideea ca aparatorii Ortodoxiei au fost numai calugarii, in timp ce episcopii nu. E tocmai invers: episcopii au fost cei care au solutionat marile probleme ale dreptei credinte. Episcopi au fost : Atanasie cel mare, Ioan Gura de aur, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Ambrozie, Augustin, Ilarie de Poitiers, Irineu de Lyon, Epifanie al Salaminei, Nicolae din Mira Lichiei, Spiridon al Trimitundei, Leon cel Mare, Chiril al Alexandriei, Grigorie cel Mare, Martin al Romei si multi multi alti aparatori ai dreptei credinte. Desigur, au existat printre episcopi si eretici, dar si printre calugari au fost eretici (Arie, Eutihie, Pelagius etc) |
|
#10
|
|||
|
|||
|
De aceea in problema dogmei religioase cred ca cel mai bine si mai corect ar fi sa tinem cont de pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe. Majoritatea dintre noi nu avem o experienta teologica foarte mare si exista riscul ca interpretand dogma religioasa dupa mintea noastra sa gresim.
|
|
|