Întrebare pentru susţinătorii ideii de ascultare necondiţionată

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Foarte disputabil daca Luther le avea sau nu.
Adica un neoprotestant nu are nici un dubiu in privinta asta.

Rupta din context si expusa situatia la modul abstract, fara detalii concrete, ca in prima postgare de pe acest topic, iarasi ai putea zice "Nu cumva e vorba de Sf. Maxim Marturisitorul?"
UPS, nu ..era Luther.

Si la fel de bine si smerenia Sf. Maxim Marturisitorul se poate pune sub semnul intrebarii.
Iar la vremea respectiva nici macar nu avea titlul de sfant.

Problema lui Luther nu a fost neascultarea.
Nici cei mai intransigenţi "antiecumenişti" nu-l blamează pe Luther fiindcă s-a opus Papalităţii, ci doar pentru teologia sa.
La fel, sfinţenia lui Maxim Mărturisitorul nu se datorează doar calităţii sale de disident, ci curajului de a-L mărturisi pe Hristos cu preţul sacrificiului suprem.
Prin urmare, disidenţa nu este o virtute în sine, ci se cuvine a fi evaluată teleologic.
În schimb, obedienţa da, e viciu în sine, pentru că se opune libertăţii.
Obedienţa se află în antiteză cu ascultarea creştină autentică, aşa cum postul creştin autentic este opus sinuciderii prin inaniţie.
Ascultarea creştină cu dreaptă socotinţă, bazată pe încredere, este virtute, iar obedienţa, ascultarea necondiţionată, e sinucidere duhovnicească.
Îl ascult cu drag pe părintele meu duhovnicesc în mod liber, fiindcă AM ÎNCREDERE în sfinţia sa, pentru că părintele îmi este îndrumător spiritual.
Astfel, ascultarea autentică e rod al iubirii, respectului şi încrederii faţă de persoana celui de care mă las influenţată, iar nu al unui respect principial faţă de ideea de autoritate şi ierarhie.
Îl ascult pe părintele, nu fiindcă altfel aş merge în iad, ci fiindcă ştiu că sfaturile Sfinţiei Sale sunt spre binele meu, sunt rodul unei îndelungate experienţe de viaţă spirituală, de viaţă dedicată lui Hristos Dumnezeu.
Îl ascult pe părintele meu duhovnic în mod raţional: dacă părintele mi-ar spune, de exemplu, să abandonez studiile teologice... nu l-aş mai asculta; ceea ce nu ar însemna că mi-aş pierde încrederea în părintele, ci i-aş rămâne fiică duhovnicească şi aş continua să-i urmez sfaturile în alte privinţe.
În schimb, pe un episcop nu l-aş asculta aşa cum îl ascult pe părintele meu duhovnic, decât dacă mi-ar argumenta foarte convingător ceea ce crede el că e bine să fac.
Altfel, dacă mi-ar spune ceva neargumentat, legat de viaţa mea duhovnicească, n-aş lua în considerare, din două motive:
1. pentru că nu mă cunoaşte, nu-mi ştie nivelul duhovnicesc, ispitele, frământările, neliniştile, idealurile etc;
2. pentru că nu-l cunosc nici eu şi nu ştiu cât este de bine pregătit teologic, spiritual etc.
De asemenea, între un părinte profesor al meu de la Teologie şi un episcop mai puţin pregătit teologic, aş avea mult mai mare încredere în părintele profesor, neţinând seama de ierarhie, ci de pregătirea teologică a fiecăruia.
Acum sper că mi-aţi înţeles mai bine punctul de vedere.
Revin.
Doamne ajută!

Acum îmi înţeleg prietenul care mi-a spus cândva că ăştia la teologie mai nou îţi spală creierul.

[laurastifter]

În prealabil postat de ovidiu b.

Acum îmi înţeleg prietenul care mi-a spus cândva că ăştia la teologie mai nou îţi spală creierul.

Tot ceea ce am scris în acest topic sunt reflecţii personale, nu lucruri studiate la Teologie!
Probabil că mi-am spălat singură creierul, sau nu ştiu ce să zic... :))
Dar vă asigur că ceea ce am scris aici nu are legătură cu învăţământul teologic.
Doamne ajută!

Să mă ierţi, dar duhul scolastic miroase de la o poştă. Ar fi îmbucurător faptul că ceea ce ai scris nu ar avea legătura cu ceea ce ai studiat la Teologie.

[antiecumenism]

În prealabil postat de laurastifter

Tot ceea ce am scris în acest topic sunt reflecţii personale, nu lucruri studiate la Teologie!
Probabil că mi-am spălat singură creierul, sau nu ştiu ce să zic... :))
Dar vă asigur că ceea ce am scris aici nu are legătură cu învăţământul teologic.
Doamne ajută!

-pai atunci de ce ai mai terminat facultatea de teologie? nu ca sa asimilezi invatatura ortodoxa de credinta (Filocalii,Biblie,paterice,vietile sfintilor,parinti si scriitori bisericesti,si alte scrieri ale sfintilor ortodocsi ...) si sa renunti treptat la erezii(ecumenism),invatatura pagana,newageista,invatatura lumeasca,logica lumeasca,filosofie desarta ....?

[Dalian]

În prealabil postat de antiecumenism

pai atunci de ce ai mai terminat facultatea de teologie?

Eu chiar nu înțeleg cum de unii de p-aci se bagă ca musca-n ciorbă în subiecte mai presus de capacitatea lor de absorbție şi prelucrare a datelor. Acuma, pentru a fi bun ortodox n-o fi frate nevoie de studii teologice universitare dar nici nu-i musai să fii ţărănoi de la oi cu mintea greoaie procesor Intel 8086/8 MHz. Şi să fii prost nu-i condiţie eliminatorie pentru a ajunge în rai.

[antiecumenism]

În prealabil postat de Dalian

Eu chiar nu înțeleg cum de unii de p-aci se bagă ca musca-n ciorbă în subiecte mai presus de capacitatea lor de absorbție şi prelucrare a datelor. Acuma, pentru a fi bun ortodox n-o fi frate nevoie de studii teologice universitare dar nici nu-i musai să fii ţărănoi de la oi cu mintea greoaie procesor Intel 8086/8 MHz. Şi să fii prost nu-i condiţie eliminatorie pentru a ajunge în rai.

-am zis eu ca nu e nevoie de studii teologice ? (foarte bine ca a terminat teologia) nu ,am zis doar ca ea trebuia sa asimileze invatatura sfintilor ortodocsi si sa renunte la filosofii lumesti,la erezii...

[Dalian]

În prealabil postat de antiecumenism

am zis doar ca ea trebuia sa asimileze invatatura sfintilor ortodocsi si sa renunte la filosofii lumesti,la erezii...

Renunță tu mai întâi, făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui și sorei.

[bogdan81]

Laura,

In primul rand ca sfantul Maxim nu a fost singurul aparator al ortodoxiei in problema celor doua vointe. La fel ca si sfantul Maxim, si papa Martin al Romei, si sfantul Sofronie al Ierusalimului si Gheorghe episcopul Ciprului si alti papi care au urmat lui Martin (cu exceptia papei Vitalian care a cam cedat), toti acestia au aparat dreapta credinta. Si erau episcopi.
Deci sfantul Maxim nu a fost singur, chiar daca asa e prezentat uneori.
Apoi, s-a incetatenit ideea ca aparatorii Ortodoxiei au fost numai calugarii, in timp ce episcopii nu. E tocmai invers: episcopii au fost cei care au solutionat marile probleme ale dreptei credinte. Episcopi au fost : Atanasie cel mare, Ioan Gura de aur, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Ambrozie, Augustin, Ilarie de Poitiers, Irineu de Lyon, Epifanie al Salaminei, Nicolae din Mira Lichiei, Spiridon al Trimitundei, Leon cel Mare, Chiril al Alexandriei,
Grigorie cel Mare, Martin al Romei si multi multi alti aparatori ai dreptei credinte.
Desigur, au existat printre episcopi si eretici, dar si printre calugari au fost eretici (Arie, Eutihie, Pelagius etc)

[Florinvs]

De aceea in problema dogmei religioase cred ca cel mai bine si mai corect ar fi sa tinem cont de pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe. Majoritatea dintre noi nu avem o experienta teologica foarte mare si exista riscul ca interpretand dogma religioasa dupa mintea noastra sa gresim.