Povesti adevarate , de prin lume adunate !

[tabitha]

Aceasta poveste te va încălzi mai mult decât o cafea într-o zi rece de iarnă!

Am intrat într-o cafenea mică impreuna cu un prieten de-al meu și am asteptat sa dam comanda. În timp ce ne apropiam de masa noastră, doi oameni vin și se duc la tejghea:
Cinci cafele, te rog. Doua pentru noi și trei " in asteptare ".
Ei si-au platit comanda, si-au luat cele doua cafele si au iesit. Eu il intreb pe prietenul meu:
Ce sunt alea cafele " in asteptare " ?
Aștepta și vei vedea, mi-a raspuns.
Au intrat mai multe persoane ulterior. Doua fete au cerut cate o cafea, au platit si au plecat. Urmatoarea comanda a fost de șapte cafele și a fost făcut de trei avocati - trei pentru ei și patru "in asteptare". Eu încă mai întreb care e treaba cu aceste cafele "in asteptare". Dintr-o data un om îmbrăcat în haine ponosite care arată ca un cerșetor vine prin ușa și intreaba :
Aveti o cafea " in asteptare " ?

Atunci am inteles. Oamenii plăteasc în avans pentru o cafea pentru cineva care nu își poate permite o băutură caldă. Tradiția cu cafele " in asteptare " a început în Napoli, dar s-a răspândit peste tot în lume și, în unele locuri poți comanda nu doar o cafea suspendata, ci, de asemenea, un sandwich sau o masă întreagă.

Este un mod interesant de a face un bine unor oameni necajiti, fara sa incurajezi un comportament antisocial.

[cristiboss56]

Vă voi relata una dintre nenumăratele minuni pe care le înfăptuiește Sfântul Spiridon.
După ce am fost într-o excursie în insula Corfu, la întoarcere, șoferul, fiind foarte obosit, a adormit la volan și mașina, având viteză mare pentru că a condus foarte grăbit, a izbit un stâlp de înaltă tensiune în Bulgaria. Eu dormeam, și impactul a fost atât de puternic, încât am simțit o izbitură mare și un suflu care mă împingea necontrolat. Nu am reușit să mă apuc de nimic. Am strigat: „Doamne!”
Imediat am simțit două mâini puternice, scăldate în lumină, care mă susțin și care îmi creează o stare de bine și liniște. M-am trezit în iarbă, afară din autocar. Am auzit țipete din autocarul care era acum la o oarecare distanță de mine. Am văzut că-mi curge sânge și am simțit că am urechea tăiată. Am putut să mă ridic, pentru că nu aveam nimic, am mers și i-am liniștit pe cei cu care călătoream. Am fost dusă la spital ca să mi se curețe rănile. Am mai avut două tăieturi profunde pe fesă. Am refuzat să fiu cusută la ureche și la fesă. Mă simțeam deja bine.
Între timp, cei care au făcut măsurătorile au constatat că am zburat din autocar zece metri. Nu am suferit nimic grav, ceea ce este o adevărată minune, datorită mâinilor puternice ale Sfântului Spiridon, care m-a sprijinit și m-a scăpat de moarte sau de fracturi grave ale coloanei sau ale altor oase. După ce am ajuns acasă din insula Corfu, am constatat că, deși necusută, urechea se lipise și începea să se vindece. Nu am avut nevoie de nici o intervenție medicală.
Cinstit să fie Sfântul Spiridon! Slavă lui Dumnezeu întru sfinții Lui!


(Sfântul Atanasie din Paros – Judecata cerului, Noile minuni ale Sfântului Spiridon, Editura Areopag, București, 2012, pp. 8-9)

[cristiboss56]

Deși nu m-am născut în Corfu, Sfântul Spiridon a fost dintotdeauna sfântul meu favorit și, după ce m-am căsătorit cu soțul meu, care se trăgea din aceste locuri, ne-am întors să trăim aici. Când s-a născut primul meu băiat, am urmat obiceiul grecesc de a-i pune numele după tatăl soțului meu. În al doilea copil, însă, mi-am pus nădejdile de a-mi împlini cea mai mare dorință – să am un băiat pe care să-l închin Sfântului Spiridon!
Dar n-am izbutit să rămân însărcinată în cei șase ani care au urmat și atunci când, în cele din urmă, am izbutit, am pierdut copilul după două luni de sarcină... Zăceam deznădăjduită pe patul de spital, plângând până adormeam și spunându-i necontenit Sfântului Spiridon: „De ce, de ce mi-a luat Dumnezeu copilul? Știai că urma să fie al tău!” În acea noapte, zăcând în spital, am avut un vis. Sfântul mi s-a arătat și m-a binecuvântat. Am știut că-mi spune că totul va fi bine și, plină de recunoștință, i-am sărutat mâna. Am părăsit spitalul și douăzeci de zile mai târziu, am rămas însărcinată cu fiul meu Spiridon, care are acum patru ani. La trei luni după nașterea lui Spiridon am rămas iar însărcinată, de data aceasta cu o fetiță, Olga, căreia i-am dat numele după soacra mea, care mi-a spus: „Să nu-ți faci griji în privința sarcinii! Cel dintâi fiu a fost datoria ta, cel de-al doilea făgăduința pe care ai făcut-o sfântului, iar acest copil este darul tău de la Dumnezeu.


(Sfântul Atanasie din Paros – Judecata cerului, Noile minuni ale Sfântului Spiridon, Editura Areopag, București, 2012, pp. 22-23)

[cristiboss56]

Sfântul Spiridon m-a ajutat și pe mine de câte ori m-am rugat lui (la catedrala "Sf. Spiridon-Nou", la bisericuța cunoscută ca "Sf. Spiridon-Vechi" unde se află și o icoană făcătoare de minuni a Sfântului, dar și părticele din sfintele sale moaște. Prin 2007/8, nu-mi mai amintesc exact data, dar era cam pe la sfârșitul iernii și începutul primăverii, în timp ce mergeam pe stradă, prin zona Piața Unirii 1, București, mă apucaseră "ca din senin", brusc, niște stări oribile inexplicabile de neliniște/agitație, tulburare, deznădejde și gânduri suicidale, să cobor în stație și să mă arunc pe linia de metrou. Nu mai puteam gândi normal, parcă nu mai eram eu în acele momente. Apoi la un moment dat am zărit biserica "Sf. Spiridon-Nou", printre blocuri și parca cineva nevăzut mi-a îndreptat pașii spre ea, să intru și să mă rog puțin. De cum am ajuns acolo și mi-am pus fruntea pe racla Sfântului Spiridon (pe acea particică unde sunt moaștele), am simțit o forță malefică, așa ca un fel de "gheară" invizibilă care-mi strângea cu putere creierul ca într-un fel de chingi și nu vroia să mă elibereze. Atunci am strigat cu disperare în gândul meu la Sfântul: "Sfinte Spiridoane, te rog ajută-mă, nu mă lasa, fă ceva, scapă-mă!" și imediat m-am simțit eliberată de acel duh necurat care fusese trimis prin vrăji ca să mă chinuie și să mă împingă la mare păcat. Sfântul Spiridon mă ajutase încă o data, scăpându-mă de acel duh necurat și dându-mi în loc stări de pace, calm, liniște, împăcare, fericire, bucurie, seninatate, încredere, speranță (într-un viitor mai bun), cum nu mai avusesem de multă vreme, iar în plus, mi-a dispărut pe loc și toată oboseala (de parca mi-ar fi luat-o cu mâna) ce se acumulase în urma unor nopți nedormite și bântuite de insomnii chinuitoare. Mă simțeam atunci de parcă tocmai aș fi renăscut sufletește, fapt pentru care îi sunt recunoscătoare Sfântului Spiridon, dar și pentru tot ajutorul primit și în alte imprejurări. Nu voi putea vreodată să mulțumesc îndeajuns acestui Sfânt, cât mai ales lui Dumnezeu, Maicii Domnului și multor altor Sfinți și Sfinte (Nectarie, Nicolae, Vasile Cel Mare, Cuv. Parascheva, Mina, Pantelimon, Cuv. Dimitrie, Efrem Cel Nou, Ecaterina, Gheorghe, Ioan Rusul, Antonie Cel Mare, Calinic si Gheorghe de la Cernica s.a.), cărora m-am rugat și care m-au ajutat (neîntârziat, de multe ori). Apoi când m-am îndreptat spre stația de metrou din zonă, dar fără acele gânduri suicidale de mai devreme (de care mă scăpase Sfântul Spiridon), în timp ce coboram scările, doi brancardieri transportau un cadavru într-un sac și am simțit un impuls de a-i întreba ce se intamplase, iar ei mi-au raspuns în treacat, din mers, că un aurolac se aruncase ori fusese împins de un altul pe linia de metrou și murise, iar ei îl duceau de acolo. Am simțit milă și părere de rău pentru sărmanul aurolac, dar în același timp mulțumeam în gând lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfântului Spiridon că pe mine mă salvaseră de la un asemenea gest necugetat și de neiertat.


Mărturie trimisă redacției Doxologia de Teodora-Ecaterina

Frumos obicei! Mulţumesc pentru postare, Mirela...

În prealabil postat de mirela.t

Aceasta poveste te va încălzi mai mult decât o cafea într-o zi rece de iarnă!

Am intrat într-o cafenea mică impreuna cu un prieten de-al meu și am asteptat sa dam comanda. În timp ce ne apropiam de masa noastră, doi oameni vin și se duc la tejghea:
Cinci cafele, te rog. Doua pentru noi și trei " in asteptare ".
Ei si-au platit comanda, si-au luat cele doua cafele si au iesit. Eu il intreb pe prietenul meu:
Ce sunt alea cafele " in asteptare " ?
Aștepta și vei vedea, mi-a raspuns.
Au intrat mai multe persoane ulterior. Doua fete au cerut cate o cafea, au platit si au plecat. Urmatoarea comanda a fost de șapte cafele și a fost făcut de trei avocati - trei pentru ei și patru "in asteptare". Eu încă mai întreb care e treaba cu aceste cafele "in asteptare". Dintr-o data un om îmbrăcat în haine ponosite care arată ca un cerșetor vine prin ușa și intreaba :
Aveti o cafea " in asteptare " ?

Atunci am inteles. Oamenii plăteasc în avans pentru o cafea pentru cineva care nu își poate permite o băutură caldă. Tradiția cu cafele " in asteptare " a început în Napoli, dar s-a răspândit peste tot în lume și, în unele locuri poți comanda nu doar o cafea suspendata, ci, de asemenea, un sandwich sau o masă întreagă.

Este un mod interesant de a face un bine unor oameni necajiti, fara sa incurajezi un comportament antisocial.