am nevoie de un sfat, va rog!

[Hartford]

În prealabil postat de dana1973

Oare numai eu am gresit?
Nici nu stiu de unde sa incep....Dupa ceva timp de cand m-am casatorit visam la un copil , la o masina noua la un spatiu mai mare de locuit (nu 2 camere cat ne-am permis la momentul respectiv si o masina veche) .Au trecut 5 ani copilul nu a venit , bani nu prea am strans (cu toate salariile noastre erau de nivel mediu ) cheltuind totul pe amenajarea apartamentului si pe 5 zile de vacanta iarna si 5 vara ( in tara ) si tratamentul pentru a avea un copil, .Cand discutam cu mama despre visele noastre replica ei a fost - "sunteti niste parliti ".Dupa 5 ani sotul a avut sansa sa isi schimbe serviciul pe un salariu mai mare decat cele 2 salarii ale noastre la un loc ,singurul inconvenient ca era la 250 km .Am renuntat eu la cariera si am plecat cu sotul , dupa 3 luni am ramas insarcinata .Copilul mult visat , va inchipuiti ce bucurie ne-a cuprins .Sotul lucra mult, mi-a fost enorm de greu
singura cu fetita si in loc strain ma simteam atat de izolata .Cand ii ziceam mamei mele - Ce ai plecat asa departe ce nu ai stat acasa si aveai ajutor .Am venit odata acasa si fetita a facut febra pojar, o forma mai usoara, am rugat-o pe mama mea sa vina sa ma ajute ca nici paine nu imi pot lua avad in vedere ca sotul lucra de dimineata si ajungea la 22 -23 alta data mai tarziu - raspunsul a fost - Vin obligata ! .M-a durut raspunsul ei si nu am mai vrut sa vina. Cand avea fetita 3,6 ani ne-am mutat la 100 km de casa .Craciunul si Revelionul l-am petrecut acasa .S-a intamplat ca dupa Craciun sa se imbolnaveasca a mica , i-am sunat pe ai mei si i-am invitat sa vina ei la noi ( apartamentul lor e la 5 min de al nostru) si mami m-a refuzat pe motiv ca nu mai urca pana la et 3 , i-am spus ca nu mai are rost sa ne chinuim atunci sa stam si ca plecam inapoi daca tot nu ne putem vedea , asa obligati ne-au vizitat. Am inceput si noi sa mergem mai rar acasa cu toate ca acum eram mai aproape.La inceputul ne-am mutat la 550 km de casa fortati de serviciul sotului .Cand Le-am dat vestea mami a explodat si a zis sa uit ca am parinti daca o sa aibe nevoie la batranete o sa apeleze la fata surorii ei ( care sta si ea intr-un sat la 300km).am mai fost acasa pe Pasti si apoi la telefon situatia s-a aplanat .In vara tatal meu s-a imbolnavit ,dupa o saptamana de cand a inceput investigatiile am plecat acasa si am continuat lupta pt un diagnostic , dupa 5 zile am aflat ca are cancer pulmonar forma foarte avansata.L-am adus impreuna cu mama in orasul in care stau .Au urmat 2 saptamani de internari si alte analize toate facute la un renumit spital privat .Acasa am avut cu mami tot felul de tensiuni , mi-am tarait fetita numai prin sali de asteptare pe la doctori pana la urma i-am zis sa stea ea eu nu mai pot fetita urla ca ii e foame ca nu mai poate se stea numai prin spitale si nu mai m-am dus in schimb am finantat totul .La sf. celor 2 sapt tatal meu s-a stins din viata. Mami nu a stiut de nici o cheltuiala cu transportul la 550km ,inmormantare ,absolut tot am suportat noi .In plus banii primiti de la stat am facut in asa fel sa-i primeasca tot ea .Dupa 2 luni a venit la noi .De cand a venit numai scandal, ba pentru mancare(isi face totul separat nu vrea sa renunte la mancarea nesanatoasa iar noi mancam numai "prostii"- fac tot ce pot in casa de la paine la dulciuri) .Am facut un blat de tort cam nereusit ,a urmat al ei crescut frumos ( VAI PUPA-L MAMA CA FRUMOS A CRESCUT) pana l-a scos din cuptor s-a lasat precum al meu.Dimineata cand sa-mi pun la foc mancarea ea in spatele meu la distanta de nici jumate de metru , am intrebat-o ce face , astepta sa termin dar nici nuputem sa ma invart .Am inghitit asta .
Dar cand a inceput sa imi faca fetita tamtalaua , grea de cap , needucata , mincinoasa.ASTA CHIAR CA NU SUPORT.Am rugat-o sa nu ii mai spuna asa ca nu e frumos si daca nu se poarta frumos sa-mi spuna mie .
A fost soacra mea o saptamna la mine si asa ceva nu s-a intamplat si socrul meu a stat 1 saptamana cu ea cand a fost inmormantarea tatalui meu fara asemenea incidente .OARE NU E NORMAL CA UN COPIL SA SE POARTE CUM TE PORTI TU CU EL?
S-a suparat ca ea nu are nici un drept asupra fetitei ca bunica sa o certe sau sa o loveasca .Ce drept ar putea sa aibe mai ales sa o loveasca?.Ii cere fetitei sa nu mai imi spuna totul ca nu se joaca cu ea .Cum ii poti cere unui copil de 6 ani sa nu spuna mamei daca propria bunica ii spune tampita?(la 4 ani i-a cerut sa nu spuna ca a fumat cu ea in camera ca e secretul lor).In privinta jocurilor cu fetita de cand a venit la noi am auzit : papusa merge la toaleta , e balonata binenteles cu alte cuvinte.
Oare asta este educatia de care are nevoia un copil?SIMT CA INNEBUNESC TOATA MUNCA MEA TOATA IMPLICAREA MEA IN EDUCATIA FETITEI SE DUCE DE RAPA.Pnana la 6 ani nu mai stiu ce poveste sa ii mai citesc , am inceput sa ii citesc despre munti, viata animalelor,anatomie iar acum totul se darama.CE AS PUTEA FACE??????
Pana aici eu nu ma simt vinovata cu nimic .Si alti copii pleaca de langa parinti la mii de km si totusi se viziteaza si se simt aproape unii de altii .
Am gresit si eu fata de ea ca am jignit-o in privinta igienei ( nu ii mai puteam suporta papucii de casa miroseau atat de tare ca nu puteam sta in aceeasi camera) .La 6 dimineata are obiceiul sa se duca la toaleta si i-am atras atentia sa nu isi mai umble mai cu grija ca ne trezeste si pt noi chiar conteaza jumatatea de ora pana ne suna ceasul( dormim 5-6 ore pe noapte din cauza programului incarcat al sotului , de 7 ani suntem intr-o continua lipsa de odihna, nu pot dormi pana nu il stiu acasa) asta a suparat-o foarte tare ( si tu mai deranjat pe mine pana nu te-ai maritat).
Acum vrea sa plece si sa uit de ea.Maine trbuie sa o ducem tot noi acasa.

Ii multumesc din suflet celui /celei care are rabdarea necesara sa citeasca .

Am reusit sa citesc tot ce ai scris, daca ea are casa si vrea sa mearga fii buna si o du acasa la ea asta doreste asta fa. Ar trebui sa multumeasca lui Dumnezeu ca te are pe tine,o sa te caute cind nu o mai fi in putere, tu ai grija de familia ta. Si eu stau cu copii dar cind trebuie calc mai usor prin casa,nu ma bag in treburilel lor ca le am pe mele destule, asta pentruca trebuie sa avem respect unii fata de altii.

[dana1973]

Va multumesc pentru rabdare de a citi si pentru raspuns .Ma doare cand aud de cum sunt alti parinti si sa vad bunicii asteptandu-si nepotei la scoala , mergand cu ei la diverse cursuri , sa aud cu cata dragoste vorbesc despre ei .
In cateva ore o sa o duc acasa .A venit la noi sa nu simta asa tare singuratatea dupa moartea tatalui meu ( Dumnezeu sa-l ierte) dar se pare ca doar pentru atat nu pentru singura nepotica , singura fiica ..... De cand am plecat cred ca adunat atata si acum rabufneste .Nu vede decat ceea ce a facut pentru mine , cat i-am chinuit sa imi ofere o viata usoara , sa ma tina in facultate .Oare nu fiecare parinte se lupta sa ii fie bine copilului lui? Oare ne ajutam copii sa avem cu ce ii santaja dupa aceea?Ma face sa ma simt vinovata pentru tot ceea ce a facut pentru mine si pentru ca am plecat , dar cand a avut nevoie nu am fost acolo?Nu imi pot lasa familia sa stau "legata" in acel oras.

[AlinB]

Eu zic ca ar trebui sa fii destul de multumita.
Multumita ca nu s-a mutat la voi definitiv.

Asta nu inseamna ca nu s-ar putea sa se intample pe viitor iar daca ai sa cedezi, beleaua pe tine cat casa.

Ce ma mira este ca vorbesti si te comporti ca o persoana normala, nu pari a fi trauamtizata psihic, ori cu astfel de parinti nu stiu daca cineva poate avea o copilarie normala si poate creste ca o persoana normala.
Sau a devenit asa o data cu varsta, nu stiu.

Ea nu pare sa aiba cine stie ce handicap grav (cel putin nu fizic), are tabieturile ei, are sustinere financiara, poate sa-si poarte de grija.
Nasol ar fi daca ar avea o problema medicala grava si ar trebui tu sa ai grija de ea.

Daca se gandea ca o sa aiba nevoie de mai mult sprijin la batranete, trebuia sa creasca 2-3 copii macar.

Valabil si pentru tine, un apartament mai mare, vacante si alte lucruri sunt trecatoare, dar copiii care ii cresti sunt cu totul altceva.
Probabil e cam tarziu pentru facut copii, mai ales ca vorbeai si de o probleme medicala, dar ai putea infia inca unul macar.

[dana1973]

Traumatizata psihic ,nu cred ca e cazul.Tatal meu a fost bun , nu ii pot reprosa nimic .
Cat am stat la ei era bine atata timp cat faceam cum zicea ea , daca nu imi zicea sa ma casatoresc si sa plec.Am facut asta mult prea tarziu , dar nu te poti sa te casatoresti doar de dragul de a face lucrul asta ci trebuie sa ai si cu cine .Poate ar fi fost bine daca as fi avut curajul sa imi i-au viata in maini.
Mai rau este de cand nu mai imi poate controla viata.Cel putin asa simt acum.
Oricum e mama mea si o sa o iert si o sa o ajut cand va avea nevoie.Poate isi va da seama ca greseste.Ma pun in situatia ei si mi se strange inima , dar oare nu trebuia sa arate si ea putina bunavointa ?

[AlinB]

Putine sanse sa inteleaga si sa mai schimbe ceva din pacate..
Unii zic ca e o chestie de varsta, si s-ar putea sa nu greseasca prea mult.
Teoretic, se poate, practic eu n-am vazut cazuri din astea.
Cei care au ajuns la o varsta inaintata cu niste fixuri, nu prea le mai schimba pe nimic.

Nu uitat ce ti-am zis, daca se gandeste sa se mute cu tine, gaseste o cale sa o refuzi, altfel o sa va faca viata un iad.

De fapt ai putut vedea si tu cam ce se poate intampla..

[gabriela8]

Parintii nu ii putem alege. Poate ca mama ta s-a simtit neglijata, sau a crezut ca odata casatorita te vei indeparta de ei, ori pur si simplu asa este felul ei...
Te poti ruga pentru ea si rugandu-te va inmuia Dumnezeu inima ei. Cel mai bine ar fi sa stea la casa ei, pentru a evita certurile si sa o ajuti cu ce poti.

[mirel_b]

http://www.petitieonline.net/petitie/38760052