Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mihailc

Nu mai este bunăînţelegere nici între oamenii acestei lumi, nici în adunarea bisericească. Fiecare e mai bun doar prin comparaţie, nu prin sine însuşi. Iar atunci cînd vrem să nu mai părem răi, facem totul pentru a dovedi că există alţii mai răi ca noi. Cu alte cuvinte, murdărim totul în jur pentru a părea noi mai curaţi şi mai buni. Dar aceasta este o minciună. A venit vremea cînd fiecare trebuie să deosebească singur binele de rău şi minciuna de adevăr. Nu mai există argumente şi dovezi pentru că nu mai există o gîndire izvorîtă din trăire. Fiecare înţelege ce vrea, dar mai bine zis ce -i place. Şi fiecare va trăi sau va muri cu înţelesurile sale. Vai de cei care înţeleg că luptă împotriva dragostei şi nu se opresc. (Ieromonah Savatie Baştovoi)

Mult adevar !
Multumesc Mihail pentru cuvantul cules de tine !

[Mihailc]

În prealabil postat de cristiboss56

Mult adevar !
Multumesc Mihail pentru cuvantul cules de tine !

Cu bucurie!

[cristiboss56]

Îmi scrii că eşti pierdut. Prietenii te-au părăsit. Unii îşi întorc capul când te văd, alţii râd de tine. Numai credinţa în Dumnezeu te ţine să nu înnebuneşti ori să îţi faci ceva rău. Aşa îmi scrii. E pierdută averea, nu eşti pierdut tu. E pierdut comerciantul: asta nu înseamnă deocamdată că e pierdut omul. Bogăţia nu s-a născut cu tine; s-a lipit de tine pe calea vieţii; la sfârşitul vieţii ea trebuie să se dezlipească de oricine. Ea s-a dezlipit de tine, însă, mai înainte de sfârşitul vieţii tale, şi acest lucru te amărăşte - dar el tocmai că multora le-a slujit spre cea mai mare fericire: fiindcă dezlipindu-se de bogăţia putredă a pământului, au avut mai multă vreme să îşi îmbogăţească sufletul cu Dumnezeu. Iar pentru cei ce leapădă povara bogăţiei tocmai în ceasul când leapădă şi povara trupului, poate să fie prea târziu pentru tot şi să fie totul pierdut.
Ai muncit cinstit, îmi scrii. Păi, cinstei i s-a făgăduit răsplată veşnică, nu vremelnică. Din munca cinstită omul se poate îmbogăţi, poate şi sărăci; dar precum bogăţia nu-l face pe cel cinstit mai om, nici sărăcia nu-l face mai puţin om. Cine gândeşte altfel nu trăieşte în era creştină, ci în cea veche, păgână, în care valoarea omului se măsura pe cântar cu greutăţi de aur. De asta S-a şi dat Hristos să fie răstignit pe Golgota: ca să desfiinţeze dintre oameni acest etalon barbar şi să-l înlocuiască prin altul, duhovnicesc şi moral.
După etalonul lui Hristos, ceea ce face valoarea trainică în om nu afluează din bogăţie, nici nu refluează din sărăcie, ci din dragostea mai puternică sau mai slabă faţă de legea lui Dumnezeu depind fluxul şi refluxul acestei valori trainice, care nu se pogoară în mormânt împreună cu trupul.
Iar cât priveşte faptul că prietenii te-au părăsit în restrişte, iar acum fie că îşi întorc capul când te văd, fie că te batjocoresc pe faţă, el este într-adevăr dureros, dar e o nouă mărturie a unei experienţe omeneşti străvechi. Când L-au răstignit pe Domnul Hristos pe cruce, unde erau cei ce voiau mai înainte să-L facă împărat? Şi cei care strigau: „Osana!“? Nici unul, nicăieri. Sub cruce stăteau numai nepăsătorii şi batjocoritorii. Caporalii romani căscau a plictiseală, iar câinii evreieşti lătrau cu bucurie răutăcioasă. Şi sub crucea ta stă fie căscatul nepăsător, fie lătratul răutăcios. Fii bucuros că picătura amărăciunii tale seamănă cu marea amărăciunii Domnului răstignit.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, pp. 16-17)

[cristiboss56]

Părinte Cleopa, cum îşi începe ziua un creştin?



Când vă treziţi din somn, dimineaţa, să faceţi întâi şi întâi sfânta rugăciune, adică fă trei închinăciuni şi zi de trei ori „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!“. Dă cu apă pe faţă să fugă somnul şi treci în faţa Sfintelor Icoane. Apoi fă de trei ori Sfânta Cruce dreaptă, unind cele trei degete, care închipuiesc Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt -, iar celelalte două degete închipuiesc dumnezeirea şi omenirea lui Hristos, adică cele două firi. Şi pune întâi mâna la frunte: „În numele Tatălui“; la pântece: „al Fiului“; la umărul drept: „al Duhului Sfânt“ şi pe umărul stâng, zicând: „Amin“.
Aceasta este crucea dogmatică, după rânduiala canonică a Bisericii şi după canonul 92 al Sfântului Vasile cel Mare. Să nu faceţi crucea strâmbă sau din fugă, că râde dracul de se prăpădeşte; îl băgaţi în spital de atâta râs. Cine te-a învăţat să-ţi baţi joc de Sfânta Cruce? Cine îţi leagă ţie mâna să nu duci mâna dogmatic? Crucea lui Hristos a avut 13,5 metri înălţime şi 3,80 metri lăţime.
Drept să faci crucea. Dacă nu, nu eşti ortodox, că îţi baţi joc de Sfânta Cruce şi râde dracul de tine când baţi cobza aşa.
Fă crucea dreaptă şi când treci pe lângă o biserică; să nu-ţi fie ruşine să faci Sfânta Cruce dreaptă! Acolo este de faţă Trupul şi Sângele Domnului, permanent pe sfânta masă. Acolo Hristos este viu în sfântul altar. În toate bisericile ortodoxe, preacuratele Taine stau pe sfânta masă. Dacă nu te închini la biserică, nu te închini la Hristos!
Să vă văd în rai pe toţi! Doamne fereşte, unul să nu rămână la munci, toţi să vă bucuraţi în grădinile raiului! Toţi. Dacă aş avea un sac mare, să vă pun într-un sac şi să vă pot da drumul în grădinile raiului! Ştiţi voi cât este de frumos acolo? Auzi ce zice Sfântul Apostol Pavel: ŤCeea ce ochiul nu a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suitť! Aceasta a pregătit Dumnezeu celor ce se tem de El şi-L iubesc pe El.



arhim. Ioanichie BĂLAN, Ne vorbeşte părintele Cleopa

[cristiboss56]

Sunt foarte multi oameni care lucreaza de dimineata si pana seara la lumina soarelui, fara sa priveasca la soare, fara sa cugete macar o data la soare.
Sunt foarte multi oameni care isi petrec veacul lor in lumina, puterea si cu ajutorul lui Dumnezeu, fara sa priveasca la Dumnezeu, fara sa cugete macar o data la Dumnezeu.
Si soarele tace, fara sa se manie si continua sa lumineze neincetat. Si Dumnezeu tace, fara sa se manie si continua sa ajute pe om neincetat.
Insa cand se face intuneric, cand cade bruma, cand incepe gerul, atunci oamenii isi aduc aminte de soare, isi intorc privirea spre soare, lauda soarele, suspina dupa soare.
Tot asa, cand incep suferintele, mizeriile, oamenii isi aduc aminte de Dumnezeu, lauda pe Dumnezeu, suspina dupa Dumnezeu.



Episcopul Nicolae Velimirovici (5, pag. 47-48)

[cristiboss56]

sursa: http://www.johnsanidopoulos.com









Unul din cele douăzeci de turnuri ale Kremlinului este Turnul Sfântul Nicolae și este folosit ca una din intrările cetății, construit în anul 1492. Din secolul al XVI-lea, turnul a fost împodobit cu icoana Sfântului Nicolae. În 1934, icoana a dispărut. Toată lumea a crezut că a fost distrusă la ordinele lui Stalin. Lucrările de restaurare ale turnului, săvârșite în 2010, au spulberat acest zvon.
Icoana a fost descoperită.

Kremlinul este un complex fortificat ce se află în Moscova și care a servit ca reședință a marilor cneji moscoviți, a țarilor și a împăraților, iar acum este reședința oficială pentru președintele Federației Ruse (Rusia).
Datele istorice ne spun că, Kremlinul este atestat încă din anul 1090, fiind distrus și reconstruit de câteva ori. În timpul domniei Țarului Ivan al III-lea, Kremlinul a fost reconstruit, iar între 1485-1495 a fost înconjurat de ziduri ce erau străjuite de turnuri.
Toate turnurile Kremlinului au avut icoane deasupra porților de intrare.
Unul din cele douăzeci de turnuri ale Kremlinului este Turnul Sfântul Nicolae (Turnul Nikolskaia) și este folosit ca una din intrările cetății, construit în anul 1492. Din secolul al XVI-lea, turnul a fost împodobit cu icoana Sfântului Nicolae. Timp de aproximativ 500 de ani, pe sub privirile sfântului au trecut paradele ce aveau loc cu prilejul încoronării țarilor și împăraților.
În anul 1812, Napoleon a dat foc Kremlinului și, deși Turnul Sfântul Nicolae a fost distrus în partea superioară, icoana Sfântului Nicolae a supravețuit în mod miraculos.
În anul 1916, turnul a fost reparat cu unele adăugiri.
În timpul Revoluției din Octombrie, Turnul (Poarta) Sfântului Nicolae a fost atacat cu exploziv, mitraliere și grenade. O icoană a unui înger a fost distrusă. Cu toate acestea, icoana Sfântului Nicolae, deși găurită de gloanțe a supravețuit pentru a doua oară. Bolșevicii au acoperit icoana cu o pânză roșie, pentru a nu mai fi cinstită de credincioși. Pânza s-a rupt singură în fața tuturor și moscoviții au putut privi din nou sfânta icoană.
La 9 mai 1918 (de sărbătoarea Aducerii moaștelor Sfântului Nicolae la Bari), Patriarhul Tihon a cerut permisiunea pentru a merge în procesiune prin Piața Roșie. Procesiunea s-a oprit sub icoana sfântului Nicolae pentru a se ruga, dar Armata Roșie a împrăștiat mulțimea cu focuri de armă.
În 1934, icoana a dispărut. Toată lumea a crezut că a fost distrusă la ordinele lui Stalin. Lucrările de restaurare ale turnului, săvârșite în 2010, au spulberat acest zvon. Icoana a fost descoperită.
Muncitorii așezaseră în fața icoanei o plasă de sârmă, după care au aplicat stratul de tencuială. Distanța dintre tencuială și icoană era de 10 centimetrii, fapt pentru care icoana a putut să „respire”.
Icoana a fost restaurată și resfințită pe 15/28 august 2010 de către Patriarhul Kiril.

[cristiboss56]

Chiar eu, când eram în lume, credeam că aceasta e fericirea pe pământ: să fiu sănătos, frumos, bogat şi iubit de ceilalţi. Şi mă mândream în deşert de acestea. Dar când L-am cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, atunci m-am deprins să privesc toată fericirea lumii ca un fum purtat de vânt. Însă harul Duhului Sfânt bucură şi veseleşte sufletul, iar el într-o adâncă pace vede pe Domnul şi uită pământul.


(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, p. 128)