Ce carti am mai citit....

[tot-Laurentiu]

[img][/img]
Cugetări ale Sfântului Simeon de Dajbabe (1854-1941)

PUIUL ŞI APA
Puiul îşi înalţă capul numai atunci când bea apă, pe când creştinul cel bun îşi înalţă gândurile spre Dumnezeu în toată vremea.

ALERGAREA DUPĂ FLUTURI
Întocmai precum copiii aleargă veseli pe câmp după fluturi, tot astfel cei nepricepuţi aleargă după slava lumii.

AUR ŞI MĂTASE
Femeilor le place să lucreze cu aur şi cu mătase, în vreme ce dracii îi preferă pe cei drepţi şi sfinţi.

BARCA
Leagă-ţi barca mai temeinic când e înnorat sau plouă şi roagă-te mai cu râvnă când eşti în necaz şi năpădit de gânduri, astfel ca apa să nu-ţi ducă barca şi deznădejdea să nu te copleşească.

CALUL ÎNŞEUAT
Întocmai precum ţiganul îşi laudă calul ca să-l poată înşeua, tot astfel diavolul îl laudă pe om ca să-l poată înşela.

CORBUL
Întocmai precum în august un corb flămând va mânca fie şi o smochină, tot astfel un biet om va spune o minciună într-o împrejurare nedorită. Corbilor li se cuvine să mănânce carne, iar oamenilor, să spună adevărul.

INCENDIUL
Pentru a stinge incendiile sunt echipe de pompieri, în timp ce pentru a linişti patimile sunt posturi aspre.

LĂMÂIA
Precum nu este lămâie fără mireasmă, tot astfel nu este milostenie care să treacă nerăsplătită. Lămâia trebuie mai întâi să se coacă, iar răsplata trebuie să-şi aştepte vremea.

LAPTELE FIERBÂND
Întocmai precum laptele spumegă şi se ridică atunci când fierbe, tot astfel se înalţă cel plin de mândrie atunci când se laudă pe sine. Întocmai precum laptele poate da pe dinafară, tot astfel poate cel plin de mândrie să sărăcească.

PÂNZA DE PĂIANJEN
În faţa unui stup, păianjenul îşi întinde adesea pânza, în vreme ce în faţa faptelor bune, satana întotdeauna pune ispite.

PAPUCII STRÂMŢI
Pantofii strâmţi la drum provoacă răni, iar gândurile necurate în mintea omului duc la păcat.

Sfântul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Mărcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53.

Fabrica de ganduri bune

[gabriela8]

Despre rugaciune- Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2013

Despre bolile tainice ale sufletului
http://www.librariasophia.ro/carti-D....-so-8307.html

În zilele noastre, foarte mulţi oameni care au cunoscut adâncurile întunecoase ale necredinţei, dar din mila lui Dumnezeu au fost scoşi din acest iad şi chemaţi la lumină, se nasc la o nouă viaţă, cu totul diferită de aceea pe care au trăit‑o până acum. Se poate însă întâmpla ca omul să nu-şi simtă bolile duhovniceşti, şi dacă nu-şi obişnuieşte privirea să fie atentă la neputinţa sufletului nu se va lipi de el pocăinţa lăuntrică. Fără aceasta, viaţa duhovnicească nu va avea un reper, şi el se va abate pe un drum greşit. Este important ca de la bun început viaţa duhovnicească a credinciosului să ia o orientare corectă, iar pentru aceasta e necesar să-i vorbim despre viclenia patimilor lăuntrice, să-i deschidem ochii asupra acelei lumi lăuntrice întunecate cu care el urmează să se lupte şi care deseori se ascunde sub masca virtuţii şi a dreptăţii.
Scopul acestei cărţi a arhimandritului Lazăr Abaşidze, sihastru din Munţii Georgiei, este ca sprijinindu-se pe îndruŹmările Sfinţilor Părinţi din vechime şi ale Părinţilor timpurilor din urmă să-i deştepte, să-i pună în gardă, să-i protejeze pe creştinii începători arătându-le unele curse tainice ale bolilor sufleteşti ascunse, profunzimea căderii noastre şi viclenia duhurilor rele, încât să poată observa şi evita şi singuri „virtuţile” exterioare sub care pot fi ascunse mişcări tainice ale sufletului bolnav.

[tot-Laurentiu]

Autor: ÎPS Hierotheos Vlachos
Titlu: Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa
Editura: Sophia

Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă...

Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie ? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice. Disfuncţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. În anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că [u]femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii.

Continuarea aici

Din categoria Cuvinte Duhovnicesti vol. 5 "Patimi si Virtuti" Cuviosul Paisie Aghioritul

Este o carte accesibila si usor de citit. Parintele Paisie descrie atat de simplu patimile (cat si virtutile) incat e fff usor sa iti regasesti slabiciunile dar si rezolvarea lor.
Asa cum frumos spune insusi Batranul, dezradacinarea patimii se face doar prin cultivarea virtutii in locul ei. Dar pentru aceasta trebui intai sa fim sinceri cu noi insine sa intelegem pe ce "treapta" ne aflam.

(daca a mai recomandat cineva cartea imi cer scuze. recunosc ca nu am citit toate postarile)

[sophia]

Recomand o carte frumoasa:
"Pustnicul si ucenicul sau" de Ion Agarbiceanu

Este o povestire ortodoxa cu multe invataturi. Seamana ca stil cu Sadoveanu.
Un pustnic a gasit candva un tanar in prag de moarte pe munte. L-a luat si l-a ingrijit trupeste si sufleteste. A ramas tanarul vreo doi ani la pestera pustnicului si a dorit sa devina pustnic definitiv. Invatase multe in credinta, cum sa-si invinga anumite patimi, muncea, postea, se ruga, il asculta mereu pe pustnic.
Tanarul provenea insa dintr-o familie de vaza, bogata.
Mai multe...cititi voi in carte.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

[img][/img]
Cugetări ale Sfântului Simeon de Dajbabe (1854-1941)

PUIUL ŞI APA
Puiul îşi înalţă capul numai atunci când bea apă, pe când creştinul cel bun îşi înalţă gândurile spre Dumnezeu în toată vremea.

ALERGAREA DUPĂ FLUTURI
Întocmai precum copiii aleargă veseli pe câmp după fluturi, tot astfel cei nepricepuţi aleargă după slava lumii.

AUR ŞI MĂTASE
Femeilor le place să lucreze cu aur şi cu mătase, în vreme ce dracii îi preferă pe cei drepţi şi sfinţi.

BARCA
Leagă-ţi barca mai temeinic când e înnorat sau plouă şi roagă-te mai cu râvnă când eşti în necaz şi năpădit de gânduri, astfel ca apa să nu-ţi ducă barca şi deznădejdea să nu te copleşească.

CALUL ÎNŞEUAT
Întocmai precum ţiganul îşi laudă calul ca să-l poată înşeua, tot astfel diavolul îl laudă pe om ca să-l poată înşela.

CORBUL
Întocmai precum în august un corb flămând va mânca fie şi o smochină, tot astfel un biet om va spune o minciună într-o împrejurare nedorită. Corbilor li se cuvine să mănânce carne, iar oamenilor, să spună adevărul.

INCENDIUL
Pentru a stinge incendiile sunt echipe de pompieri, în timp ce pentru a linişti patimile sunt posturi aspre.

LĂMÂIA
Precum nu este lămâie fără mireasmă, tot astfel nu este milostenie care să treacă nerăsplătită. Lămâia trebuie mai întâi să se coacă, iar răsplata trebuie să-şi aştepte vremea.

LAPTELE FIERBÂND
Întocmai precum laptele spumegă şi se ridică atunci când fierbe, tot astfel se înalţă cel plin de mândrie atunci când se laudă pe sine. Întocmai precum laptele poate da pe dinafară, tot astfel poate cel plin de mândrie să sărăcească.

PÂNZA DE PĂIANJEN
În faţa unui stup, păianjenul îşi întinde adesea pânza, în vreme ce în faţa faptelor bune, satana întotdeauna pune ispite.

PAPUCII STRÂMŢI
Pantofii strâmţi la drum provoacă răni, iar gândurile necurate în mintea omului duc la păcat.

Sfântul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Mărcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53.

Fabrica de ganduri bune

Încă doi Părinţi al căror stil, după părerea mea, seamănă întru câtva cu stilul Sfântului Simeon de Dajbabe

Autor: Sf. Inochentie al Odessei
Titlu: Înţelepciunea dumnezeiască şi rosturile naturii
Editura: Sophia



Autor: Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Titlu: Bucuria de a fi ortodox
Editura: Sophia

[tot-Laurentiu]

"Cei care îşi au mintea adunată când citesc, dar se mulţumesc numai cu cititul, fără să pună nimic în practică în vederea sporirii lor duhovniceşti, se aseamănă cu agricultorii aceia care se îngreuiază să pună mâna pe plug, ci stând la umbră deasă citesc mereu cărţi despre agricultură şi învaţă multe lucruri teoretice, dar rămân nelucrători şi nefericiţi." (Cuv. Paisie Aghioritul)

Autor: Protosinghel Teodosie Paraschiv
Editura: Fotini, 2011
Titlu: Maxime şi cugetări filocalice (pe teme)

Editura: Adenium, 2013, editia a 2-a, revazuta

Mostră gratuită

[tot-Laurentiu]

Încadrarea pe teme a Filocaliei este un început bun, totuşi sunt destule texte care nu sunt încadrate corespunzător, asta şi datorită faptului că terminologia unor cuvinte este diferită faţă de înţelesurile terminologiei folosite în zilele noastre.

Avem spre exemplu: întristarea şi întristarea după Dumnezeu. Sau putem întâlni "frica" şi "frica de Dumnezeu" care nu au acelaşi înţeles. De asemenea nici "temerea" nu e acelaşi lucru cu "temerea de Dumnezeu".
"Întristarea" nu e acelaşi lucru cu "întristarea după Dumnezeu". Sf. Diadoch al Foticeei vorbeşte despre o "întristare dulce şi lacrimi fără durere".

Am găsit şi unii termeni identici, care sunt utilizaţi în expresii de unii părinţi, însă pentru a descrie sensuri diferite: "dulceaţa" şi "desfătarea" sunt folosiţi adesea pentru a exprima, atât cele lumeşti/trupeşti cât şi cele duhovniceşti. Cuvântul "dulceaţa" este utilizat pentru a exprima "dulceaţa plăcerii" - dulceaţa care apare din plăcerea simţurilor trupeşti, însă este utilizat şi pentru a descrie "dulceaţa cerească", "dulceaţa rugăciunii", "dulceaţa Preasfântului Duh", "dulceaţa lui Dumnezeu", "dulceaţa lui Iisus", "dulceaţă a harului", "dulceaţa unei bucurii fericite" sau "dulceaţă desăvârşită a inimii"...

Este interesant de studiat această terminologie a Filocaliei. Ar mai fi de enumerat o multitudine de termeni inteligibili: "mişcarea poftei", "mişcarea minţii", "mişcarea neraţională", "mişcarea patimii", "mişcarea firii", "mişcarea sufletului", "mişcarea naturală", "mişcarea voii", "mişcarea reflexă", "mişcarea voinţei", "mişcarea cugetării", "mişcarea conştiinţei", "mişcările poftitoare ale trupului" sau "mişcarea simplă şi neîmpărţită a minţii", termeni întâlniţi în mod special la Sf. Maxim Mărturisitorul.

Alţi termeni mai frecvenţi: "simţirea înţelegătoare", "simţirea harului", "simţirea minţii", "simţirea inimii", "înţelesurile dumnezeieşti", "văzduhul inimii", "înştiinţare", "pofta aprinsă", "plăcere urâtă", "pofta cea rea", "lipire", "desfacere", "gândurile răutăţii", "străjuirea minţii", "străjuirea inimii", "paza mintii" (trezvia mintii), "toropeală", "moleşeală"...

- pofta pământească, pofta trupească, pofta lumească, pofta inimii, poftele de jos, poftele înşelăciunii, pofte necuviincioase, poftele protivnice, poftele pierzaniei etc.
- "momeală" (atac), "patimă", "deprindere", "însoţire", "consimţire", "încuviinţare", "învoire", "robire"...

Aici puteţi găsi toate cele 12 volume ale Filocaliei

[Yasmina]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Încă doi Părinţi al căror stil, după părerea mea, seamănă întru câtva cu stilul Sfântului Simeon de Dajbabe

Autor: Sf. Inochentie al Odessei
Titlu: Înţelepciunea dumnezeiască şi rosturile naturii
Editura: Sophia



Autor: Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Titlu: Bucuria de a fi ortodox
Editura: Sophia

Iata o alta carte care m-ar interesa :"Intepciunea Dumnezeiasca si rosturile naturii".