Minuni din zilele noastre...inca se intampla...

[Demetrius]

În prealabil postat de viviana

......

Nu e aceasta o minune? Bunun Dumnezeu m-a incercat si m-a calit sa vada daca renunt sau nu daca I-l iubesc cu adevarat!!! Si cred ca si cunostinta mea a ajuns la Sfanta Xenia la Sankt Petersburg, caci altfel nu-mi explic...Plang acum cand va scriu aceste randuri pentru faptul ca nu voi putea niciodata sa multumesc lui Dumnezeu pentru cate imi da...si cata grija are de mine si de copilul meu, eu o pacatoasa...
Toate acestea vi le impartasesc ca sa nu cada nimeni in deznadejde si sa creada mereu ca Dumnezeu nu lasa pe nimeni , niciodata, Doamne-Ajuta-ne!...

Ai dreptate. Mă bucur pentru tine că S-a rezolvat așa cum I-ai cerut.
La mine S-a rezolvat invers și-I mulțumesc până la cer; așa cum le rezovă El, așa e cel mai bine.



P.S. Situația mea era mult diferită de a ta și de acolo si rugăciunea mea diferită de a ta; poate la fel de sinceră, dar nu așa de fierbinte.

[tabitha]

După mai bine de o jumătate de secol, locuitorii din Meliki, județul Imatia, retrăiesc minunea. Minunea Icoanei Maicii Domnului, care a salvat satul și sute de săteni de moarte în perioada războiului civil.

Icoana Maicii Domnului Melikiotissa, care a fost „ascunsă” vreme de mai mult de 50 de ani, „s-a arătat” din nou. De această dată în mâinile noului paroh al Bisericii Sfânta Parascheva, Preotul Gheorghie. Locuitorii din regiune consideră apariția ei ca un semn de la Dumnezeu că nu i-a părăsit.

Așa cum se spune, icoana este până astăzi făcătoare de minuni. Folcloristul și jurnalistul Gheorghie Melikis a menționat evenimentul istoric și l-a inclus în cercetarea sa ca o împrejurare neuitată, pe care nimeni dintre cei care au trăit-o nu au uitat-o vreodată.

Minunea

Înfățișarea mai puțin întâlnită a Maicii Domnului, care atrage ca un magnet pe cel care o vede pentru prima dată, este a doua caracteristică care face ca icoana să fie deosebită. Primul lucru pe care îl va vedea cineva și pe care locuitorii din Meliki îl numesc minune, sunt 55 de gloanțe care se văd peste tot pe icoană, în afară de chipurile Maicii Domnului și al Mântuitorului care au rămas neatinse.

Era 17 Martie 1944. Războiul civil umpluse de sânge toată regiunea. În Sfânta Biserică a Sfântului Nicolae câteva zeci de militari – unii spun că ar fi fost 55 de sufletele, împreună cu femeile și copiii lor – căutau refugiu ca să ferească de urgia războiului. Cineva însă i-a trădat. Înainte de zorii zilei s-a auzit primele împușcături. Răzvrătiții au încercat să spargă ușa de lemn a vechii biserici, dar a fost cu neputință. Atunci au început să tragă în rafale. Când au terminat cartușele, au spart în cele din urmă ușa și au intrat in biserică. Au rămas fără de glas la cele văzute. Nimeni dintre militari și dintre cei care erau înăuntru nu a suferit nici cea mai mică rană, ci toate gloanțele se aflau pe icoana Maicii Domnului, care împodobea catapeteasma. Singurul loc unde nu exista nici un glonț, era chipul Maicii Domnului care continua să-i privească pe toți cu aceeași dragoste.

Text preluat de la Chilia Bunei Vestiri – Schitul Lacu