Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

[catalin2]

În prealabil postat de Corinusha

Dar voi n-ati face-o nici in ruptul capului, pentru ca aveti impresia ca sunteti in religia perfecta, in religia cea adevarata, ca vai, restu-s niste erezii si n-aveti ce discut cu ei. Ati fi dispusi sa renuntati la o relatie de iubire care chiar poate fi aproape de perfetiune. Preferati sa renuntati la un om bun (da, poate fi ateul sau neortodoxu ala un om mai bun ca multi pe care i cunoasteti si sunt ortodocsi) pentru ca aveti impresia ca religia voastra e cea adevarata, pe cand nici de asta nu puteti fi 100% siguri orice ar fi (idee neacceptata de voi din start).
Nu mai sfatuiti lumea la despartre, pentru ca habar nu aveti cum e omul ala. Poate fi exact ca in exemplul meu ipotetic. Si va zic ca un ateu nu face compromisuri din astea de dragul cuiva decat daca e vorba de ceva foarte serios.

Eu ti-am atras atentia de doua ori, tu continui sa iti expui parerile gresite ca si cum ai stii despre ce vorbesti, ne judeci, ba chiar dai si sfaturi cum trebuie sa faca fiecare. Ai intrat pe un forum ortodox, poti intelege ca nu stii aproape nimic despre ortodoxie sau crestinism? Dar scrii doar din mandrie. Credinta ortodoxa nu e gresita, tu ai pareri gresite. Si se vede cu ochiul liber si cauza: mandria. Care sta la baza oricarei indepartari de Dumnezeu. Pana nu mai lasi din mandrie nu poti vedea prea multe, e ca o ceata care impiedica pe om sa vada adevarul.
Raspunsul la mesajul tau il poti citi in mesajul meu urmator.

[bogdan81]

Un ateu care nu-l cauta deloc pe Dumnezeu e un om de plans.
Cum poti trai fara un sens al vietii.
Gustave Thibon, un ganditor francez spunea: "Nu pot suferi doua feluri de oameni: cei care nu-l cauta pe Dumnezeu si cei care isi imagineaza ca l-au gasit."
Prin a doua categorie se referea la cei care stagneaza si se opresc din drumul nesfarsit pe care il au de parcurs.
Alin si Cata au dreptate.

[bogdan81]

In budism de exemplu, odata ce "inteleptul" a atins iluminarea se opreste, nu mai are unde sa mearga mai departe. In crestinism insa, drumul e nesfarsit, pentru ca taina intalnirii intre persoane e si ea nesfarsita. Nu e loc de stagnare.
Fara un Dumnezeu Personal si fara viata vesnica nici viata asta nu are sens.