Exerciţii de gândire: probleme filosofice

[ioanna]

În prealabil postat de Barsaumas

Catalin, gindeste-te mai bine: NU e aceeasi problema. Repet, daca te-ai fi nascut ca iconoclast, intr-o familie iconoclasta, cind iconoclasmul era normativ in biserica, ai fi considerat atunci, repet, atunci, in acel Tn istoric si in acea ipostaza eclesiologica si dogmatica, ca ai fost demn, din pdv-ul tau, de mantuire?

Nu inteleg intrebarea. Oamenii de atunci, ca sa noi de altfel, n-au avut certitudinea ca se mantuiesc, insa au fost increzatori ca se pot mantui prin integrarea in firea dumnezeiasca a lui Hristos, prin cunoasterea Lui Dumnezeu. In evenimentul eclezial cunoasterea e rodul unei relatii, nu al unor informatii preluate mental. Icoanele au rolul de a te pune in relatie cu persoane, facilitand cunoasterea Lui Dumnezeu. Faptul ca unii refuza cunoasterea prin icoana, refuza experienta relatiei, acea bucurie a redescoperirii marilor taine, din teama de a nu cadea in idolatrie, nu poate decat sa le limiteze orizontul cunoasterii si al realitatilor divine care intretin actul patrunderii in Dumnezeu sau al participarii. Protestantii nu-s feriti de idolatrie doar pentru ca si-au luat “masuri preventive” devenind iconoclasti, plasandu-se la o distanta convenabila, neavand curajul sa inainteze si sa caute, multumindu-se cu o cunoastere marginita.