Poezii preferate...

Poetul şi dragostea

Te-ai făcut subţire şi prelung,
şi un sentiment ciudat te doare,
şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr
ca pe-un şoim de vânătoare.

Şi prelungi, privirile îţi trec
chiar prin zidul greu şi prin lăcate
şi se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
şi răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Şi trec ani, şi şoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

Nichita Stănescu

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

[cristiboss56]

Cantec de trei
de Nichita Stanescu

Noi suntem doi, tu esti singura,
de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu.
Noi iti dam doua inimi :
una o tinem in mine,
cealalta o tinem in tine.
Chipul tau il facem sa semene
cu chipul nostru,
asa cum monezile sunt aidoma
celor doua apasari brutale
ale tiparului care le naste.
Noi doi suntem doua ramuri ale tale,
una izbucnita spre luna,
din dragostea ta pentru cer.
Alta izbucnita din pantecele tau,
din dragostea ta pentru pamant.
Noi si cu tine am vrut sa fim unul.
Dar materia care uraste adevarul
ne-a pedepsit si ne-a facut trei.
Noi suntem doi si tu esti singura
de aceea tu ne stapanesti,
de aceea tu esti regina
pentru ca noi doi suntem la fel.
Iar un lucru aidoma altuia nu exista
decat in monotonele povestiri despre fericire.

[Florinvs]

Ca tot se apropie sarbatorile- o poezie mai vesela "Doina sarbatorilor" de Ion Pribeagu (dintr-un almanah din 1945!)

Foaie verde caltabosi
Ma suntem niste scarbosi
Si ingrati si pacatosi
Mincinosi nevoie mare
Ahtiati dupa mancare
Grandomani si sclivisiti
Si grozav de ipocriti
Ma, cu cat mai mult avem,
Cu atat mai multe vrem

N' ai dat ma nici un pitac
Unui cersetor sarac
N' ai dat nici un singur ban
Unui amarat sarman
Si cumva de ti-a cerut
Cineva vr' un imprumut
Te-ai jurat pe sfinti pe zei
Ca n' ai douazeci de lei
Si ca sa-l convingi parol
Ai scos buzunarul gol

De Craciun de revelion,
In bordei sau in salon
N'a fost casa, mica, mare
Sa nu fie sarbatoare
N'a fost crasma, n'a fost bar
Fara jazz si lautar
Te'impingeai ca si un claun
Nu gaseai un singur scaun
Nu gaseai un singur loc
Peste tot prapat si foc
Si caldura si necaz
Si topaituri si jazz
Peste tot tipa Pericle
-Sa mai vie zece sticle!
Peste tot urla Vasile
-Sa mai mearga zece chile!
Peste tot se bea cu sete
Si-si vorbeau pe indelete
-Grea e viata mai baiete!

Ma, si s'a mancat agale
Milioane de sarmale
Mii de porci, mii de juncani
Sunci, ratuste si curcani
Si costite si ficati
Mii de metri de carnati
Muschi, momite si fripturi
Fudulii si garnituri
Mititei si frigarui
Rotocoale de purcele
Si piftii si picioruse
Maruntai de gainuse
Pipote si piept de pui
Tartite si frigarui
Tuslamale si cotlete
Si placinta cu bilete

[Florinvs]

Din Racoasa in Sacele
Dedea lumea din masele
Din Floreasca in Panduri
Lepcaia lumea din guri
Si spuneau muscand din fleica
-Grea e saracia, neica!

Si s'a inghitit ma Nae
Vin din sute de butoaie
Turburel si tamaioasa
Otonel, Vartos si Grasa
Si Feteasca si Cotnare
Si pelin din Dealul Mare
Si cocktailuri pe alese
Numai chefuri, numai mese
Vin in fiecare cana
Si' n clondir si'n damigeana
Si sampanii si sifoane
Si tartine si jamboane
Se bocea si te jeleai
-Ce ne facem ma badie
Cu atata saracie ?

Nu gaseai un scaun gol
La Modern sau Metropol
Nici un strapontin macar
la Luxandra Alcazar
Pretutindeni numai flori
Cuconet si pocnitori
Fleici, cointrea-uri si sampanii
Si oftaturi si jelanii
-Saracia ne omoara!

Te uitai la ei burtosi,
Lacomi si libidinosi
Parc' aveau in ei burete
Si cu ochii dupa fete
Cu neveste albe, roze
Late ca niste batoze
Sapte mii de kilograme
Si cu ochii dupa dame
Clampane si gura'si linge
Bea saracu, bea de stinge
Scrasne dintii ca o stanca
Si mananca si mananca
Se se jura, foc si sange
Si suspina si se plange
Tuturor cu mare jale
-Criza mare! Nu's parale!

D'aia zic bade Timofte
Ca ne ia dracii de pofte
Ori si cat ai nu-ti ajunge
Parca cineva te' impunge
Ai nevasta dulce 'nalta
Da' ti fug ochii dup'o alta
Ai parale, mii de lei,
Dar oricat ai tot mai vrei
Bei, plesnesti de lacomie
Si te plangi ca-i saracie
Cresti in burti ca o saltea
Si te plangi ca-i viata grea!

[tabitha]

[glykys]

[COLOR=#993366]MAGII [COLOR=#993300][COLOR=#993300][1][/COLOR][/COLOR][/COLOR]

[COLOR=#993300] de Vasile Voiculescu[/COLOR]
[COLOR=#993300][/COLOR]

[COLOR=#800000]Pe urma stelei strălucite ce-a izvorît din infinit[/COLOR]

[COLOR=#800000]Trei magi, sătui de contemplare, încălecară, şi-au pornit…[/COLOR]

[COLOR=#800000]Ca trei lunateci prinşi de-un farmec, nici nu priviră înapoi,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Ci s’avântară ‘n largul lumii, naivii, gârbovii eroi.[/COLOR]

[COLOR=#800000]Deşi din porţile cetăţii un pas afară n’au făcut,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Mergeau acum ca duşi de aripi pe-un drum deapururi cunoscut.[/COLOR]

[COLOR=#800000]Străini, pe ţărmuri neunblate, pe mări, prin codri şi pustii[/COLOR]

[COLOR=#800000]Deadreptul cale îşi croiră pe urma stelei argintii…[/COLOR]

[COLOR=#800000]Înfriguraţi, nu se opriră nici chiar când steaua-i părăsi:[/COLOR]

[COLOR=#800000]…Şi nu ştiau unde-au s’ajungă, ştiau atât, ce vor găsi![/COLOR]

[COLOR=#800000]În fundul lumii străbătură, apoi încet s’au înturnat[/COLOR]

[COLOR=#800000]Prea fericiţi c’au dat prinoase şi că ’n sfârşit s’au închinat.[/COLOR]

[COLOR=#800000]Şi cum li se vărsa din suflet prisosul sfintei bucurii,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Bătrânii magi de-odinioară păreau acuma trei copii.[/COLOR]

[COLOR=#800000]Ce ’nsufleţiţi ca de-o izbândă, îşi cred tot visul împlinit[/COLOR]

[COLOR=#800000]C’au mers pe urma unei stele . . . ce s’a pierdut în infinit![/COLOR]

[COLOR=#993300] ~~~+~~~[/COLOR]

[COLOR=#993366]NOUL MAG [/COLOR][COLOR=#993300][COLOR=#993300][2][/COLOR][/COLOR]

[COLOR=#993300] de Vasile Voiculescu[/COLOR]

[COLOR=#800000]Am obosit de-atâta aşteptare[/COLOR]

[COLOR=#800000]Cu ochii sus pe cer…[/COLOR]

[COLOR=#800000]Şi steaua vieţii tot nu mai răsare.[/COLOR]

[COLOR=#800000]De astăzi însă n’o mai cer.[/COLOR]

[COLOR=#800000]Plec singur spre locaşul de ’nchinare,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Spre Staulul râvnitului Mister.[/COLOR]

[COLOR=#800000]Luceafărul menit ca să-mi răsară[/COLOR]

[COLOR=#800000]Atât a zăbovit,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Că nu mai vreau să ştiu dacă s’a stins,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Ori eu dac’am orbit…[/COLOR]

[COLOR=#800000]Nu mai aştept lumina din afară:[/COLOR]

[COLOR=#800000]O alta ’n mine tainic s’a aprins[/COLOR]

[COLOR=#800000]Şi arde ’n fund pojarnica ei pară,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum -[/COLOR]

[COLOR=#800000]Cu ochii ’ntorşi spre ea pornesc la drum[/COLOR]

[COLOR=#993300] ~~~+~~~ [/COLOR]

[COLOR=#993366]DIN CÂTE TRELE DARURI [/COLOR][COLOR=#993300][COLOR=#993300][3][/COLOR][/COLOR]

[COLOR=#993300] de Vasile Voiculescu[/COLOR]

[COLOR=#800000]Din câte trele Daruri ce Magi-i hărăziră[/COLOR]

[COLOR=#800000]Nu i-a rămas acuma nimic să-l mai mângâie,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Nici fir măcar de aur, de smirnă ori tămâie…[/COLOR]

[COLOR=#800000]Şi Darurile iată în ce chip Îl slujiră:[/COLOR]

[COLOR=#800000]Tot aurul, pe care l-a dat cui sta să-i ceară[/COLOR]

[COLOR=#800000]L-au strâns pizmaşii preoţi şi fu prilej pierzării:[/COLOR]

[COLOR=#800000]Cu el plăti Caiafa, peşin, preţul vânzării[/COLOR]

[COLOR=#800000]Când s’a tocmit cu Iuda să-L cumpere ’ntr’o seară.[/COLOR]

[COLOR=#800000]Iar smirna cuvioasă, amar de ani păstrată,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Abia de se ajunse când Îl îmbălsămară,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Aşa că ucenicii cerşiră de-I turnară[/COLOR]

[COLOR=#800000]Pe trupul plin de sânge mireasma consacrată.[/COLOR]

[COLOR=#800000]În urmă, cu tămâia i-au afumat mormântul[/COLOR]

[COLOR=#800000]Când au venit să-L plângă, în stol mironosiţe…[/COLOR]

[COLOR=#800000]Iar Maică-Sa, smulgându-şi bogatele-i cosiţe,[/COLOR]

[COLOR=#800000]Purta pierdută hârbul şi tămâia pământul.[/COLOR]

[COLOR=#800000][/COLOR]
[COLOR=#800000]http://theologhia.wordpress.com/2011/12/22/magii-de-vasile-voiculescu/
[/COLOR]

[cristiboss56]

Postare stearsa !

[lavinia40]

http://www.youtube.com/watch?v=p_na5a9IO10