Necunscute sunt caile Domnului

[catalin2]

Se pare ca Tudor intelege mai bine raportul dintre vointa si har chiar si decat unii credinciosi. Chiar si pe forum am intalnit credinciosi (ortodocsi) care aveau o intelegere calvina.

În prealabil postat de dobrin7m

Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.

Din tot postul tau am pastrat doar acest pasaj.

Sa zicem ca sufletul merge in alta viata.
Acolo, in acea viata sunt tot eu, nu-i asa ?
Toata experienta mea, toate cunostintele mele, toate dorintele mele, slabiciunile si virtutile.
Nici un om nu este perfect si nu reuseste sa devina perfect pana la moarte.
Micile imperfectiuni ar trebui sa se vada in viata de apoi.
Micile imprfectiuni vor crea neintelegeri intre locuitorii de dincolo, de acord, altfel de neintelegeri, dar vor exista spirite cu experienta diferita, cu inteligenta diferita, cu vicii diferite.

Cine spune ca viata de apoi poate fi perfecta ? E posibil numai daca toti oamenii vor deveni ca Isus, ceea ce e greu de crezut.

Dar asta a fost o discutie ipotetica, pentru ca nu exista nici o viata de apoi, si nici spirite si nimic supranatural. Totul e o inventie care sa hraneasca psihicul uman sub forma de speranta. Pentru ca speranta nu poate fi ucisa, e ceva intangibil, e pura inchipuire.

Si nu speranta moare ultima, ci omul.

Ca sa pun ordine in idei:

Primul gand, prima actiune pe care ar face-o spiritul tau dupa moarte trebuie sa fie un pacat. Si apoi toate celelalate. Daca nu e asa inseamna ca nu esti tu, e altceva, o fiinta perfecta. Tu nu mai existi. Esti mort.


Mai e cineva pe forumul asta care vede dorinta de a trai vesnic ca pe iubire de sine ?

[catalin2]

În prealabil postat de Demetrius

Liberul arbitru nu este voința omului, ci Duhul Sfânt.
Liberul arbitru= Duh Sfânt.
Așadar, căile Domnului sunt necunoscute pentru cei care n-au Duh Sfânt, dar foarte familiare pentru cei care au liberul arbitru.
Dumnezeu te-a binecuvântat cu Tudor, care zice corect.
Să-ți trăiască La Mulți Ani!

Liberul arbitru este vointa, nu harul Duhului Sfant. Omul a fost inzestrat de la inceput cu liberul arbitru, vointa, care face parte din chipul lui Dumnezeu in om. Pe baza aceasta face alegerile si pacatele.
Din cate imi amintesc noi am mai discutat asta, pe alt forum.

[Demetrius]

În prealabil postat de catalin2

Liberul arbitru este vointa, nu harul Duhului Sfant. Omul a fost inzestrat de la inceput cu liberul arbitru, vointa, care face parte din chipul lui Dumnezeu in om. Pe baza aceasta face alegerile si pacatele.
Din cate imi amintesc noi am mai discutat asta, pe alt forum.

Ce folos dacă tu nu vrei să înțelegi?

[catalin2]

În prealabil postat de Demetrius

Ce folos dacă tu nu vrei să înțelegi?

Nu am ce sa inteleg pentru ca ce spun eu e invatatura corecta, iar ce spui tu este ceva gresit, nici macar in catolicism nu e acea invatatura.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Este Dumnezeu bun, drept, iertator, atotputernic ?
Daca da, de ce lasa sa se intample atatea faradelegi si nedreptati ? Intr-un fel, prin Biblie, Dumnezeu n-i s-a revelat ca un dumnezeu al binelui, deci ar trebui sa stim care sunt caile Lui, nu-i asa? E calea binelui. Cand un talhar iti ia viata nu e calea binelui. Veti zice ca de unde stiu eu daca nu cumva cel omarat nu ar fi ajuns un criminal mai mare in viitor, ca asta e principala tema pe care se merge.

Raspunsul e simplu: omul are liber arbitru, altfel mantuirea nu ar avea sens. Daca nu am avea liber arbitru atunci toata lumea ar fi catalogata de la inceput in Rai sau in Iad.

Daca omul are liber arbitru, atunci motivul ca cel omorat ar fi ajuns in viitor un criminal nu sta in picioare.

Deci ce credeti, sunt cunoscute sau necunoscute caile Domnului ?

Vechea poveste cu aparenta contradictie intre liberul arbitru si inainte-vederea lui Dumnezeu.
Sunt alte topice pentru asta.

[Kanedel]

[quote=iliegh;535175]Am deschis acest topic la categoria Dogmatica (poate in mod eronat) pentru ca de prea multe ori am auzit aceasta expresie in sanul comunitatii crestine, si pare sa fie parte din dogmatica ortodoxa, sa ma corecteze cineva daca gresesc.

Dar, mai important, as dori sa discutam despre sensul acestor cuvinte, pentru ca mie mi se pare un pic contradictoriu.

Daca expresia se refera la modul in care Dumnezeu a creat si continua sa sustina Universul, atunci da, caile ne sunt necunoscute.

Daca se refera asa cum suntem obisnuiti, la motivul producerii unor nenorociri neasteptate si inexplicabile, atunci problematica nu mai e asa de clara.

De exemplu, un om nevinovat, sau un copil moare intr-un accident stupid. Parintii isi ridica privirea la cer si striga "Dumnezeule, de ce m-i l-ai luat ?!". duhovnicul vine repede si spune, "asta a fost voia Domnului", iar vecinii susotesc intre ei "necunoscute sunt caile Domnului".

Daca un criminal moare intr-un accident similar, toata lumea spune la unison: "Dumnezeu nu doarme".

Desigur, nu pun prea mare pret pe ce zice multimea, important este cum ne relationam noi cu divinitatea in aceste doua cazuri.

Este Dumnezeu bun, drept, iertator, atotputernic ?
Daca da, de ce lasa sa se intample atatea faradelegi si nedreptati ? Intr-un fel, prin Biblie, Dumnezeu n-i s-a revelat ca un dumnezeu al binelui, deci ar trebui sa stim care sunt caile Lui, nu-i asa? E calea binelui. Cand un talhar iti ia viata nu e calea binelui. Veti zice ca de unde stiu eu daca nu cumva cel omarat nu ar fi ajuns un criminal mai mare in viitor, ca asta e principala tema pe care se merge.

Raspunsul e simplu: omul are liber arbitru, altfel mantuirea nu ar avea sens. Daca nu am avea liber arbitru atunci toata lumea ar fi catalogata de la inceput in Rai sau in Iad.

Daca omul are liber arbitru, atunci motivul ca cel omorat ar fi ajuns in viitor un criminal nu sta in picioare.

Deci ce credeti, sunt cunoscute sau necunoscute caile Domnului ?[/QUO

[Kanedel]

În prealabil postat de iliegh

Am deschis acest topic la categoria Dogmatica (poate in mod eronat) pentru ca de prea multe ori am auzit aceasta expresie in sanul comunitatii crestine, si pare sa fie parte din dogmatica ortodoxa, sa ma corecteze cineva daca gresesc.

Dar, mai important, as dori sa discutam despre sensul acestor cuvinte, pentru ca mie mi se pare un pic contradictoriu.

Daca expresia se refera la modul in care Dumnezeu a creat si continua sa sustina Universul, atunci da, caile ne sunt necunoscute.

Daca se refera asa cum suntem obisnuiti, la motivul producerii unor nenorociri neasteptate si inexplicabile, atunci problematica nu mai e asa de clara.

De exemplu, un om nevinovat, sau un copil moare intr-un accident stupid. Parintii isi ridica privirea la cer si striga "Dumnezeule, de ce m-i l-ai luat ?!". duhovnicul vine repede si spune, "asta a fost voia Domnului", iar vecinii susotesc intre ei "necunoscute sunt caile Domnului".

Daca un criminal moare intr-un accident similar, toata lumea spune la unison: "Dumnezeu nu doarme".

Desigur, nu pun prea mare pret pe ce zice multimea, important este cum ne relationam noi cu divinitatea in aceste doua cazuri.

Este Dumnezeu bun, drept, iertator, atotputernic ?
Daca da, de ce lasa sa se intample atatea faradelegi si nedreptati ? Intr-un fel, prin Biblie, Dumnezeu n-i s-a revelat ca un dumnezeu al binelui, deci ar trebui sa stim care sunt caile Lui, nu-i asa? E calea binelui. Cand un talhar iti ia viata nu e calea binelui. Veti zice ca de unde stiu eu daca nu cumva cel omarat nu ar fi ajuns un criminal mai mare in viitor, ca asta e principala tema pe care se merge.

Raspunsul e simplu: omul are liber arbitru, altfel mantuirea nu ar avea sens. Daca nu am avea liber arbitru atunci toata lumea ar fi catalogata de la inceput in Rai sau in Iad.

Daca omul are liber arbitru, atunci motivul ca cel omorat ar fi ajuns in viitor un criminal nu sta in picioare.

Deci ce credeti, sunt cunoscute sau necunoscute caile Domnului ?

Dumnezeu este iubire.Dumnezeu nu obliga,nu constrange.Suntem facuti de El cu libertate de decizie.Nu uita ca raul inseamna absenta binelui.El nu are nici o legatura cu rautatea,noi alegem sa fim rai. Posibilitatea de a face si rau este exclusiv optiunea omului in colaborare sau/si ispitit de diavol.Dumnezeu respecta alegerea fiecaruia,chiar daca aceasta alegere ii poate afecta pe ceilalti.Daca gandesti numai din punctul de vedere al vietii omului pe pamant,excluzand spiritualitatea lui,nu ai sa intelegi niciodata de ce ne este lasata posibilitatea sa facem si rau pe pamant.Cand iubesti pe cineva,nu il obligi sa te iubeasca si el pe tine,asta se numeste dragoste cu sila.Daca totusi faci binele ca asa simti tu,ca asa esti tu facut,si il excluzi pe Dumnezeu,nu te-ai intrebat niciodata care este sensul,rostul binelui? Nu te-ai intrebat de unde isi are radacina acest bine? Din tine ca om? Bun...Dar tu de unde esti? De nicaieri?...Din ce esti facut? Din nimic?...Nu ti se pare totusi absurd ca un organism atat de complex ca al omului sa fie facut din nimic? Uita-te la un copil cum creste,la un pom ,la o floare.Sesizezi?..Azi vezi cat de mici sunt,peste 3 luni vezi ca au mai crescut,peste un an mai mari.s.a.m.d,...pana constati maturitatea lor.Acest proces nu poate fi sesizat de ochiul uman in amanunt.Nu este aceasta o minune? Ce crezi?

[Demetrius]

În prealabil postat de Kanedel

...Daca gandesti numai din punctul de vedere al vietii omului pe pamant,excluzand spiritualitatea lui,nu ai sa intelegi niciodata de ce ne este lasata posibilitatea sa facem si rau pe pamant...

Asta este firea omului.

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
12. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.(Rom3,10.12b)

Este vorba de inerția retrogradă a firii trupești, a țărânei din care e alcătuit trupul său, a cărnii în care sălășluiește sufletul.
Frumos ai acccentuat mai sus: ”excluzând spiritualitatea lui...”, de aici desprinzându-se că trupul și sufletul ”se războiesc”.

11. Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului.(1Petru2,11)

Referitor la topic, necunoscute sunt căile Domnului pentru cine nu se leapădă de sine(nu-și ia crucea) fiindcă acela nu-L poate urma pe Hristos:

4. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă.(Psalmi24,4)