Iubirea tine cont de inaltime?

[cc9191]

În prealabil postat de cezar_ioan

Să mă ierte Dumnezeu, că poate fac o mare prostie scriind ce voi scrie acum.
Dacă nu ascunzi nimic şi dacă într-adevăr părinţii au, în mod onest, doar această nemulţumire, dacă tu îl iubeşti pe acel bărbat care are "vina" doar că i-a dat Dumnezeu o anumită măsură a corpului,
dacă şi el te iubeşte, atunci:
a) ia în calcul, cu îngăduinţă, că părinţii se tem de gura lumii, că se tem ca presiunea socială să nu vă joace feste, cu vremea vreunuia dintre voi (întrucât, cu anii, cu greutăţile căsniciei, nu de puţine ori soţii îşi scot la iveală gânduri de început pe care le ţineau în frâu în vremea îndrăgostirii...) şi să ajungeţi la supărări mari şi divorţ şi celelelate tocmai din pricina acestui fapt;
b) cugetă şi la faptul că poate vrei copii înalţi...:) Ce faci dacă vor semăna cu el? Eşti sigură că vrei să creşti un copil care va deveni un bărbat chinez?...:)
c) asigură-te, cum poţi mai bine (las că ştii tu, doar eşti femeie...:)) că pentru el, iar nu pentru tine, înălţimea lui şi-o acceptă; dacă are un complex ascuns pe tema asta, vei avea viaţă grea într-o zi...
d) în fine, dacă toate sunt în regulă, mai rămâne să ai răbdare; asta e cel mai greu. Răbdare ca părinţii tăi să îl cunoască mai bine, răbdare să îl îndrăgească dânşii, răbdare să capete încredere în el. Oare părinţii tăi ştiu cu adevărat ce fel de om e? Le place măsura lui sufletească? Dacă nu, sau dacă nu sunt încă siguri de poziţia lor, atunci neliniştea lor e de înţeles şi îi vei mâhni nespus de mult de vei face un pas pripit...
Te sfătuiesc să nu faci pasul greşit al căsătoriei fără binecuvântarea părinţilor. Veţi suferi cu toţii, va fi un chin pe care nădăjduiesc să nu îl cauţi cu lumânarea... Viaţa aduce, oricum, mii de necazuri în viaţa de cuplu şi de familie.

Totuşi, aş dori să te întreb: tu vrei să te căsătoreşti cu acest bărbat? Să fiţi "un singur trup" pentru totdeauna? Să deveniţi întru veşnicie împreună?
Ştii oare că orice căsătorie creştină e, pur şi simplu, un test cu întrebarea unică: minciună sau mucenicie? Şi că răspunsul corect, înaintea lui Hristos e, oricât ar suna de neplăcut în urechile tinereţii: "mucenicie!"?
Dacă nu eşti dispusă la mucenicie, indiferent de înalţimea bărbatului tău, sfatul meu e să nu te căsătoreşti şi să uiţi pe omul acesta. Dacă e să tindem către iad, cel puţin s-o facem fără a târî şi pe altul după noi...
Dar dacă ai încredere în Hristos Domnul, dacă vrei să împarţi mucenicia iubirii jertfelnice toată viaţa împreună cu acest bărbat, atunci:
LUPTĂ CU TOATĂ ÎNŢELEPCIUNEA ŞI JERTFELNICIA PENTRU DRAGOSTEA TA!
Luptă neîncetat, puind curăţia inimii şi a minţii (evident şi a trupului, de se poate) mai presus de orice în relaţia ta cu el şi cu Hristos. Domnul va fi cu tine, cu voi, vei vedea!

Răbdare înţeleaptă şi curăţie, aşadar,
Doamne ajută!

Va multumesc mult pentru sfaturi! Pentru mine, parerea parintilor conteaza enorm, insa, de data asta nu ii pot intelege. Sper, din inima, sa ne fie bine tuturor!