Cum poti sa ajungi scriitor?

[glykys]

Mie personal mi-ar placea foarte mult sa am candva timp sa raspund pe indelete la aceste intrebari, care sunt extrem de largi, mai ales din cauza ca perceptia asupra scriitorului, asupra literaturii si a scopului ei s-a tot schimbat pe parcursul secolelor.

La ce te-ai gandit cand ai pus aceste intrebari? E pura curiozitate, doresti sa te informezi, vrei sa devii scriitoare, asa cum crede Marcel Ionut, te nemultumeste impactul pe care il are literatura asupra altor oameni sau ...? Poate ar fi de folos sa stim, ca sa avem o idee despre structura raspunsului si sa nu scriem romane fluviu pe forum...

[cezar_ioan]

..........:)

[sophia]

In general stiu ca nu-ti trebuie studii. Poate oricine sa scrie carti.
Daca exista reguli legate de subiecte? Nu stiu si nu cred.
Oamenii scriu in general ceea ce simt si gandesc.
Si nici nu cred ca se gandesc de la inceput la impactul pe care il va avea lurarea asupra cititorilor.
De obicei scrii pentru tine, din sufletul tau si mai apoi, daca te hotarasti, dai la publicat.
Mai exista si situatiile in care ti se cer niste lucrari, de la editori, sau reviste/ziare. Asta este mai greu, zic eu. Pentru ca trebuie sa te pliezi unor cerinte si te simti si esti ingradit.

Sunt multi care isi scriu viata, sau anumite experiente inedite de viata.
Altii scriu poezii, sau eseuri.

Si nu, nu creezi nimic in locul lui Dumnezeu. Tu nu creezi ceva concret, ci niste viziuni.
Mia ales daca scrii ceva fictiv: o poveste, un roman. Acele personaje nu exista.
Impactul asupra cititorilor: este foarte diferit. De cele mai multe ori nu esti inteles, sau lumea intelege cu totul altceva. Depinde cat de "ciudat" sau abstract scrii.
Pe unii poate sa-i fascineze, pe altii sa-i ingrozeasca etc. La fel ca si la picturi de altfel.
Aici de fapt nu mai este vina ta, ci este imaginatia, intelegerea si sufletul celor ce citesc.
Iar faptul ca lumea crede, sau ia de bune niste lucrari fictive, este o greseala a lor. Daca nu stii sa faci diferenta intre real si fictiv, este greu si rau.

Totusi este posibil ca unele lucruri sa te impresioneze in asa masura, incat sa confunzi. Se intampla la filme mai ales. ca acolo si vezi si te mai influenteaza si actorii si jocul lor.

De fapt exista niste reguli de respectat totusi. Exista subiecte tabu, exista limite de bun simt, etc. Desi in ziua de azi gasesti si erotice si de razboi, si horror si crime si tot ce vrei.
Selectia o face editorul si mai apoi publicul. Citesti ceea ce te intereseaza si iti place. Si gusturile sunt largi si nu se discuta...
La fel este pentru orice arta: pictura, sculptura, muzica, film.

Acum exista unele diferente: una este sa scrii ce simti tu, sau ce ai trait tu si alta sa scrii SF-uri, adica sa imaginezi lucruri inexistente (pana acum).

Eu imi pun o alta intrebare de fapt: cine face piata artelor (inclusiv televiziune): cei care produc, sau cei care cer?
Sa se faca ceea ce cere lumea, sau ceea ce este mai normal, mai bun? Ca de multe ori lumea cauta si cere anumite lucruri si acestea au un succes imens desi sunt porcarii, in schimb lucruri valoroase se pierd, nu au cautare (si pe urma se renunta la ele).