Ati fi dispusi sa postiti continuu pentru Impartasirea de fiecare data?

În prealabil postat de Demetrius

Cât timp rămâne El în acela care s-a împărtășit? Doar în ziua respectivă.

Aici e loc si de nuante. Nu intra si nu ramane nici in ziua respectiva daca nu s-a facut corect curatenia. Mai exact, se poate intampla ca omul sa creada ca s-a impartasit si, de fapt, sa se fi ales doar cu ceea ce a vazut: painea si vinul, Harul retragandu-se. Deci nu-L putem insela pe Dumnezeu sa intre in pestera noastra puturoasa, daca n-am facut curat cu atentie , luand seama la pacatele cu fapta, cu vorba si cu gandul. In Canonul Sfintei Impartasanii se spune ca Sfanta Impartasanie fara vrednicie poate fi spre osanda.

Datoria noastra este de a-l primi cum se cuvine si de a avea grija sa-L pastram viu in sufletele noastre pe Hristos cat mai mult timp. Caci cu pacatele, Il putem rastigni si noi pe Iisus din inimile noastre.

[Demetrius]

În prealabil postat de antoniap

Aici e loc si de nuante. Nu intra si nu ramane nici in ziua respectiva daca nu s-a facut corect curatenia. Mai exact, se poate intampla ca omul sa creada ca s-a impartasit si, de fapt, sa se fi ales doar cu ceea ce a vazut: painea si vinul, Harul retragandu-se. Deci nu-L putem insela pe Dumnezeu sa intre in pestera noastra puturoasa, daca n-am facut curat cu atentie , luand seama la pacatele cu fapta, cu vorba si cu gandul. In Canonul Sfintei Impartasanii se spune ca Sfanta Impartasanie fara vrednicie poate fi spre osanda.

Datoria noastra este de a-l primi cum se cuvine si de a avea grija sa-L pastram viu in sufletele noastre pe Hristos cat mai mult timp. Caci cu pacatele, Il putem rastigni si noi pe Iisus din inimile noastre.

Pe de-o parte, sunt folositoare informațiile astea nuanțate (chiar dacă mai puțin la topicul de față), însă, pe de alta, Dumnezeu intră în orice peșteră deoarece Harul Său nu Se retrage niciodată, la fel precum Iisus Hristos nu S-a retras de la răstignire și n-a cerut ajutor de la Tatăl(Mt26,53).

45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.(Mt5,45)

Osânda vine de la ”umbrela” pe care-o folosesc ca ploaia să nu mă ”ude”, dar și de la ”umbra” pe care o caut ca să mă feresc de soarele pe care El îl face să răsară peste toți.
Prin urmare, doar de mine depinde vrednicia împărtșirii mele pentru că El e garantat prezent in Cuminecătură.

Aceleași informații le-ar fi putut ”nuanța” și Iisus la cina cea de taină când a instituit Euharistia în fața celor 12 apostoli(Mc14,22-24) spunându-le: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu...”; de la El am învățat că ele(nuanțele) nu există și nu le-am numit ca să nu existe.

În prealabil postat de Demetrius

Pe de-o parte, sunt folositoare informațiile astea nuanțate (chiar dacă mai puțin la topicul de față), însă, pe de alta, Dumnezeu intră în orice peșteră deoarece Harul Său nu Se retrage niciodată, la fel precum Iisus Hristos nu S-a retras de la răstignire și n-a cerut în ajutor de la Tatăl(Mt26,53).

45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.(Mt5,45)

Osânda vine de la ”umbrela” pe care-o folosesc ca ploaia să nu mă ”ude”, dar și de la ”umbra” pe care o caut ca să mă feresc de soarele pe care El îl face să răsară peste toți.
Prin urmare, doar de mine depinde vrednicia împărtșirii mele pentru că El e garantat prezent in Cuminecătură.


Aceleași informații le-ar fi putut ”nuanța” și Iisus la cina cea de taină când a instituit Euharistia în fața celor 12 apostoli(Mc14,22-24) spunându-le: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu...”; de la El am învățat că ele(nuanțele) nu există și nu le-am numit ca să nu existe.

Atunci cum explici ceea ce i s-a intamplat lui Iuda? Ce fel de duh avea in el cand i-a dat sarutul tradarii?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de antoniap

Atunci cum explici ceea ce i s-a intamplat lui Iuda? Ce fel de duh avea in el cand i-a dat sarutul tradarii?

Nu uita că toți au tulit-o și s-au ascuns cînd Hristos a fost arestat. Chiar și Iacov, Petru și Ioan - singurii care au avut dovada că Îl au lîngă ei pe Dumnezeu întrupat, nu pe un simplu prooroc care a făcut multe și mari minuni. Iar Petru s-a mai și lepădat de trei ori, deși promisese ferm că-L va urma pînă la moarte. Toți au fost împărtășiți de Hristos cu puțin înainte.

Iuda putea să se căiască și Dumnezeu l-ar fi iertat. Dar a deznădăjduit și acum e la adînc...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu uita că toți au tulit-o și s-au ascuns cînd Hristos a fost arestat. Chiar și Iacov, Petru și Ioan - singurii care au avut dovada că Îl au lîngă ei pe Dumnezeu întrupat, nu pe un simplu prooroc care a făcut multe și mari minuni. Iar Petru s-a mai și lepădat de trei ori, deși promisese ferm că-L va urma pînă la moarte. Toți au fost împărtășiți de Hristos cu puțin înainte.

Iuda putea să se căiască și Dumnezeu l-ar fi iertat. Dar a deznădăjduit și acum e la adînc...

Raspunsul tau m-a determinat sa mai caut. Parerile sunt impartite si la case ma mari. Iata ce am gasit:

Iuda, iubitorul de arginti

,, Ce orbire! Unde l-a dus! Asa e iubirea de argint! Ii face pe oameni nebuni, prosti, obraznici, caini in loc de oameni; dar, mai bine spus, ii face mai rai decat cainii; din caini ii face demoni; Iuda s-a imprietenit cu diavolul, care-l pierdea, si a vandut pe Iisus, Care-i facea bine, ajungand el insusi diavol prin vointa. La astfel de oameni da nastere pofta nesatioasa de bani. Ii face nebuni, sariti din minti, ahtiati cu totul dupa castig; asa cum a ajuns si Iuda.

Dar cum se face ca Matei si ceilalti doi evanghelisti spun ca diavolul a intrat in el, cand a tocmit pretul vanzarii, iar Ioan spune: "Dupa paine, a intrat in el satana"? Dar si evanghelistul Ioan stie ca a intrat diavolul in Iuda mai inainte; ca spune mai sus: "Si facandu-se cina, cand diavolul pusese mai dinainte gand in inima lui Iuda, ca sa-L vanda pe El".
Dar daca stia, pentru ce a mai spus ca dupa paine a intrat in el satana? O spune pentru ca satana nu intra in om dintr-o data, ci face mai intai multe incercari, lucru pe care l-a facut si cu Iuda. La inceput l-a incercat si s-a apropiat de el cu binisorul; cand a vazut ca este gata sa-l primeasca, a intrat cu totul in el si a pus stapanire desavarsit pe el.

Dar se mai poate pune o intrebare:

- Pentru ce Domnul si ucenicii mancand Pastele, l-au mancat impotriva legii? Ca nu trebuia sa-l manance stand jos. Ce putem spune?

- La aceasta intrebare raspund ca au mancat Pastele stand in picioare, iar dupa ce au mancat Pastele in picioare, s-au asezat la masa, ca sa manance mai departe. Un alt evanghelist spune ca in seara aceea nu au mancat numai Pastele, ci a mai si spus: "Mult am dorit sa mananc Pastele acesta cu voi", adica in anul acesta.

- Ce a vrut sa spuna Domnul?

- Ca atunci avea sa se faca mantuirea lumii, ca aveau sa fie date Sfintele Taine, ca prin moartea Sa avea sa se puna capat tuturor pricinilor pline de tristete. Atat ii era la inima lui Hristos rastignirea!

Cu toate acestea nimic n-a muiat fiara cea neimblanzita, nici n-a induplecat-o, nici n-a rusinat-o. Domnul l-a vaitat, spunand: "Vai de omul acela!" L-a infricosat, spunand: "Bine era lui de nu se nastea!"; l-a rusinat spunand: "Acela este caruia Eu, intingandu-i painea, i-o voi da".
Dar nici unul din aceste cuvinte nu l-au oprit. Era stapanit de iubirea de argint ca si cum ar fi fost nebun sau, mai bine spus, bolnav de o boala si mai cumplita. Da, iubirea de argint este mai cumplita decat nebunia. Ar fi facut, oare, un nebun ce-a facut Iuda? Nu scotea din gura lui balele nebuniei, ci uciderea Stapanului; nu strangea mainile, ci le intindea spre vanzarea scumpului sange. De aceea si nebunia lui e si mai mare, ca, sanatos fiind, era nebun. N-a rostit cuvinte fara noima; dar ce cuvinte mai fara noima sunt acestea: "Ce vreti sa-mi dati si eu vi-L voi da voua?" Diavolul a grait prin gura lui Iuda. Dar n-a lovit Iuda pamantul cu picioarele zguduindu-l? Nu! Este cu mult mai bine ca un om sa zguduie pamantul asa, decat sa stea drept cum a stat Iuda. Dar nu s-a taiat cu pietre?

- Nu! Si era cu mult mai bine decat sa faca ce-a facut!

Vreti sa va aduc in fata pe indraciti si pe iubitorii de argint si sa-i comparam pe unii cu altii? Sa nu se simta nimeni jignit! Nu jignesc omul, ci biciuiesc patima. Indracitul sta fara haina pe el, se taie cu pietre, strabate in fuga mare cai neumblate si anevoioase si este alungat cu strasnicie de diavol. Nu ti se par, oare, acestea infricosatoare?Ce ai zice daca-ti voi arata ca iubitorii de argint fac lucruri mai groaznice decat acestea cu propriul lor suflet; si atat de groaznice, ca pot fi socotite jocuri de copii faptele indracitilor in comparatie cu faptele zgarcitilor. N-ati fugi, oare, de boala aceasta, de zgarcenie? Haide, dar, sa vedem daca zgarcitii sunt mai de suferit decat indracitii! Nicidecum, ci, dimpotriva, mai nesuferiti. Sunt mai nerusinati decat mii si mii de oameni ce-ar umbla in pielea goala. Ca e cu mult mai bine sa nu ai pe tine haine, decat sa te plimbi prin lume imbracat cu hainele si averile dobandite prin lacomie, ca aceia ce praznuiesc sarbatorile lui Dionisos. Dupa cum aceia isi pun masti si se imbraca cu haine de nebuni, tot asa si iubitorii de argint; si dupa cum nebunia ii face pe indraciti de se lasa in pielea goala, tot asa si lacomia ii imbraca cu averile altora pe cei cuprinsi de patima iubirii de argint; iar imbracamintea lor e mai de plans decat goliciunea celorlalti. Si in cele ce voi spune, aceasta o voi arata.

De care nebun spuneam ca e mai nebun intre nebuni? De cel care se taie numai pe el sau de cel care se taie si pe el, dar si pe toti pe care-i intilneste? Negresit ca de acesta din urma. Nebunii se despoaie numai pe ei insisi; lacomii, pe toti pe care-i intalnesc.

- Dar nebunii, mi s-ar putea spune, isi sfasie hainele. Fiecare om jefuit si nedreptatit de iubitorul de argint ar dori mai degraba sa-i sfasie haina decat sa-l despoaie de toata averea. Dar iubitorii de argint nu lovesc pe oameni in obraz. Dar tocmai asta fac lacomii. Iar daca nu o fac toti, apoi toti ii lovesc in stomac, lasandu-i flamanzi si saraci lipiti pamantului. Dar iubitorii de argint nu musca cu dintii.

Dare-ar Dumnezeu sa muste cu dintii, si nu cu sagetile lacomiei, care-s mai dureroase decat dintii. "Dintii lor, arme si sageti" spune Scriptura. Te intreb: Cine sufera mai mult? Cel care a fost muscat o data si s-a vindecat indata sau cel mancat necontenit de dintii saraciei? Saracia fara de voie e mai cumplita decat cuptorul si fiara salbatica.

- Dar iubitorul de argint nu colinda prin pustietati ca indracitii.

Dare-ar Dumnezeu sa colinde prin pustietati, si nu prin mijlocul oraselor, ca s-ar bucura de tihna toti locuitorii oraselor. Dar asa sunt mai de nesuferit decat indracitii, pentru ca fac in orase ce fac aceia in pustietati: prefac in pustie orasele. Si dupa cum in pustie nu-i nimeni care sa-i impiedice pe indraciti, tot asa si in orase nu-i nimeni care sa-i opreasca pe iubitorii de argint, care jefuiesc averile tuturora.''

Sfantul Ioan Gura de Aur


Sursa:



http://www.crestinortodox.ro/paste/s...ti-118351.html

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de antoniap

Raspunsul tau m-a determinat sa mai caut. Parerile sunt impartite si la case ma mari. Iata ce am gasit:

Iuda, iubitorul de arginti

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/paste/s...ti-118351.html

Antonia,

Iuda a comis păcate mari, dar nici un păcat nu depășește nemărginita dragoste și milă a Lui Dumnezeu. Chiar și Iuda ar fi fost primit dacă s-ar fi căit. Zice Ioan Hrisostom că Iuda nu ar fi fost iertat dacă ar fi cerut asta?