Vreau o familie

[ortodoxa2310]

În prealabil postat de anonim30

Da. Vreau o familie si nu una oricum, ci una care sa respecte regulile prin care as putea ajunge la El. Imi doresc atat de mult asta, ca am ajuns intr-o stare de depresie din care nu reusesc sa mai ies, vazand ca nu se intampla orice as incerca sa fac: fie apare cate cineva pe care eu nu-l consider potrivit, fie el nu ma considera potrivita lui.
Cum sa fac sa scap de depresie? Stiu ca acum poate vorbesc precum fariseul dar: la slujbe merg, post tin, cu vreun barbat nu am mai fost de vreo 10 luni..Ce-i drept am pacatuit tare in trecut, dar incerc sa-mi plang pacatele cum pot.
Ma intreb: daca este pedeapsa, de ce nu ma omoara pur si simplu? Am unele stari de gandesc ca uneori ar fi mai simplu asa..Oare nu este voia Lui casatoria pentru mine?

Da draga, is in aceeasi situatie ca si tine. De maritat e usor, dar sa gasesti pe cineva care vrea sa faca lucrurile cum trebuie, cum ce am vazut eu e aproape de imposibil. Si cine sustine sus si tare ca vrea o sotie ortodoxa practicanta, de fapt vrea una doar cu numele, stiu bine ce spun... si da, pot sa generalizez, ca am vazut prea multe cazuri. Incep sa cred ca singurii barbati care vor/au vrut sotii ortodoxe au luat demult drumul manastirii pt ca au vazut ca este imposibil de gasit prima varianta.

M-am saturat, sincer, incep sa cred ca Dumnezeu doarme in cer si ne lasa pe noi aicea sa ne chinuim ca mormolocii. Dragostea din ziua de azi... nu stiu daca poate fi numita dragoste, zici ca-ti ia cineva inima si ti-o bate cu ciocanul de shnitzele pana se face terci.

Vorbe prea mari. Auzi... iubire... unde? Stiu, la Dumnezeu. Dar Dumnezeu te lasa singur in mijlocul furtunii, putem doar sa privim cu jale spre tabor, si in aceeasi balta de suferinta ne scaldam. Parca urci pe coate munti cu culmi imaginate, si nu ai cum sa ajungi vreodata...

Asta e iubirea. Cum zice Sf.Apostol Pavel. Unde la oameni poti gasi asa ceva? Nu e posibil pur si simplu. Sunt intr-o deznadejde teribila, stiu... dar vad realitatea.

Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.