Q&A

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

Unirea cu Hristos in Euharistie este „o unire deplina tocmai pentru ca El nu mai este lucrator in noi numai prin energia adusa in noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu Sangele lui, imprimate in trupul si in sangele nostru. Iar unde este trupul si sangele Sau e prezent si lucrator in mod deplin insusi subiectul lor. Deci insusi subiectul lui Hristos, ca subiect al trupului si sangelui Sau, se face prin Euharistie subiect direct al trupului si sangelui nostru cu care sunt unite intim trupul si sangele Sau, care au dat prin aceasta calificarea lor trupului si sangelui nostru…”
Pr. Prof. Dumitru Staniloaie, Legatura dintre Euharistie si iubirea crestina, in rev. „Studii Teologice” nr. 1-2/1965, p. 8-9.

Vlad, mă bucur că ai adus acest argument clarificator şi îţi mulţumesc pentru citat.
Şi mai bine ar fi fost de l-ai fi scris de la bun început, ca să înţelegem limpede de unde veni ideea ta pe care eu am respins-o mai sus.
Motivul criticii mele e cât se poate de simplu: ni se întâmplă deseori, tuturor, să punem chestiuni majore (de pildă Sfânta Taină a Euharistiei) în planul unor lucruri cu totul minore (de pildă culoarea sandalelor sau calitatea epilării gambei domnişoarelor).
Acest lucru e oarecum comic, nescăpînd de influenţa lui nici oameni bine exersaţi în ale cugetării. Uite, de pildă, profesorul Bădescu, despre care am auzit că se poartă de-o vreme ca un bun creştin, a fost în repetate rânduri ironizat, de către studenţi şi de diverşi intelectuali (creştini) că amestecă prea des vârful Chomolungma cu groapa Marianelor...
Adică, frate, hai să lăsăm fiecare lucru în contextul (planul) lui firesc, altminteri riscăm o libertate oarecum deşănţată a spiritului (ba chiar un libertinaj steril şi chiar contraproductiv) care, oricât de liber ar fi el să se mişte, are nevoie şi de niscaiva limite, repere bine drămuite, pentru a fi fertil. Nu crezi şi tu, oare, la fel?....

Speculaţia şi improvizaţia sunt bune, până la un punct. Ele pot servi ca bază pentru noi ipoteze ale cunoaşterii.
Dar, pentru a fi productive, ele nu pot încălca nonşalant legile puse de Dumnezeu în Creaţie. De facem asta, ne dovedim fantaşti sterili, cu tot cu imaginaţia noastră împinsă de cele afective (dorinţi, nevoi neîmplinite etc.).
Pentru a fi productivă în cunoaştere, imaginaţia e mereu însoţită de "paznicul" credincios numit raţiune-cunoştinţe-dovezi limpezi. Altminteri naşte monştri ori, pur şi simplu glume efemere...

Nu ştiu dacă Părintele Stăniloae făcea, în 1965, o demonstraţie teologică care să limpezească legătura dintre Sfânta Împărtăşanie şi .... sângele menstrual al femeii (!!?). Nu cunosc aceasta, repet, însă dacă a făcut-o, să mă ierte Dumnezeu şi să mă ierţi şi tu, dar cred că s-ar fi putut ocupa cu lucruri mult mai serioase.
Sunt lucruri în faţă cărora cel puţin din decenţă ori sfială ar fi bine să ne reţinem...

Dar pentru că tot s-a ajuns aici, la aşa mare problemă, eu reamintesc (celor care au cunoştinţe de anatomie şi fiziologie a corpuluiomenesc) sau informez (pe cei care nu au cunoştinţe temeinice) că, în realitate, conform legilor puse de Dumnezeu în funcţionarea corpul omenesc:

1) Orice aliment introdus în cavitatea bucală este absorbit în sânge fie imediat, prin mucoasa cavităţii bucale (cazul apei şi al alcoolului, al unor vitamine precum vitamina C care tocmai de aceea nu se înghite ci se suge, etc.), fie după ce ajunge în stomac (absorbţia gastrică), fie după ce ajunge în intestin (absorbţia intestinală). Alte căi de trecere a alimentelor ingerate în sânge - nu sunt cunoscute.

2) Odată absorbit, conţinutul alimentar (aflat sub formă de molecule sau ioni, altminteri nu poate trece prin delicatele/minusculele porţi celulare ale mucoasei absorbante) este purtat pe cale sangvină, mai precis prin intermediul sistemului capilar-venulă-venă, până când ajunge la inimă, în atriul drept. De acolo coboară în ventriculul drept de unde este pompat (în sistola ventriculară) prin artera pulmonară şi ajunge la plămâni. După schimburile gazoase de la nivelul plămânilor, sângele se reîntoarce la inimă, prin venele pulmonare, intră în atriul stâng, ajunge în ventriculul stâng apoi, la o nouă sistolă ventriculară este pompat prin artera aortă către tot corpul.

3) Iată-ne ajunşi cu moleculele Sfântului Trup şi Sânge în marea circulaţie arterială a corpului omenesc! Cum vom ajunge de aici în sângele menstrual despre vorbeşti tu şi, tindem să credem, o fi vorbit şi Părintele?
Ar trebui s-o luăm pe calea aortei abdominale, să ajungem la arterele şi arteriolele din zona pelvină şi genitală a femeii şi, finalul călătoriei, iată-ne în amestec cu sângele menstrual. De unde ar reieşi că odată cu acest sânge menstrual s-ar pierde şi Trupul şi Sângele Domnului, Care ar ajunge, nu-i aşa, în acest amestec.

Şi iată FALSUL!!!

Dacă s-a înţeles drumul simplu, mecanica/traiectoria vasculară de la absorbţie la zona genitală a ţesuturilor corpului femeiesc, să ne oprim un pic asupra sângelui menstrual.

De unde vine sângele menstrual?
Cunoaştem din fiziologia omului, de la medici, că acesta provine din distrugerea mucoasei uterine. El este plin de celule şi ţesuturi moarte, epitaliale şi secretorii, de aici şi mirosul specific. Sunt eliminate acele părţi ale mucoasei uterine care nu mai nici un rol în corpul femeii, câtă vreme nu a avut loc fecundaţia ovulului de către spermatozoizi.
În ultimele zile ale ciclului menstrual, dacă nu a avut loc fecundaţia, vechiul pat germinativ este eliminat, pentru ca organismul femeii să se regenereze, să producă un nou "pătuţ" care să primească şi să hrănească pe potenţialul embrion uman. Luna viitoare, dacă acum nu a fost să fie...

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Este acest sânge menstrual, format în ultimele zile ale ciclului, în legătură cu sângele adus azi, să zicem, la Împărtăşanie?
Răspunsul este: NU!
Sângele care a venit prin sistemul arterial (conţinînd şi părţi din Sfânta Împărtăşanie) şi a ajuns în zona genitală, NU se amestecă sub nici o formă cu sângele deja evacuat, în urmă cu câteva zile, prin distrugerea mucoasei. Nu are cale anatomică.
Sângele de azi, de la Împărtăşanie, e proaspăt şi se opreşte în celulele noului pat germinativ pentru a hrăni epiteliile mucoasei regenerate. În timp ce sângele fostului pat germinativ a plecat deja din mucoasă, fiind eliminat în cavitatea uterală şi vaginală, fiind "aruncat" aşadar, în urmă cu câteva zile, din peretele unde tocmai a poposit azi Trupul şi Sângele Domnului.

Aşadar, chiar dacă o femeie ar fi neglijentă faţă de canoane şi s-ar împărtăşi când se află la menstruaţie, sângele ei eliminat NU ar conţine nici un strop din sângele care a adus în organismul ei, la nivelul mucoasei uterine, Trupul şi Sângele Domnului.

În concluzie, argumentul biologic adus pentru "motivarea" opririi femeii aflate la menstruaţie de la Împărtăşanie, este fals. Dumnezeu a luat deja "măsuri" ca aceste două feluri de sânge (cel menstrual şi cel care conţine părţi din Sângele Domnului) să nu se amestece, chiar dacă femeia ar fi neglijentă.

Nu prin pseudo-argumente biologice (operate de oameni care nu au cunoştinţe minimale de biologie umană) se susţine canonul de oprire a femeii de la Împărtăşanie.

Raţiunile opririi sunt altele, ţin de nivelul duhovnicesc şi de ascultarea Bisericii.
Noi greşim mult când voim să întemeiem/explicăm biologiceşte pe cele dumnezeieşti.
Nu mersul biologiei întemeiază/explică Sfintele Taine, ci Sfintele Taine întemeiază/explică mersul biologiei, adică al vieţii noastre omeneşti.

[cezar_ioan]

Mulţi încearcă să "explice" Tainele, apelînd ba la biologie, ba la psihologie, ba la istorie şi la alte ştiinţe omeneşti.
Ei uită că, procedînd astfel, practică raţionalistă metodă, fie şi iluminată, a reducţionismului.

Dar Dumnezeirea nu se lasă cunoscută prin reducerea Ei la cele pământeşti.
Ştiinţele sunt bune, foarte bune.
Până când încep să se bage la cele dumnezeieşti, moment în care, voind să spulbere Taina, s-o reducă la cele ale Creaţiei, încep să devină nebuneşti.

Tainele sunt cognoscibile, într-o anumită măsură, hotârâtă de Dumnezeu (cât e necesar pentru mântuire şi desăvârşirea omului), EXCLUSIV PRIN REVELAŢIE.

De voieşte cineva să înţeleagă de ce femeia aflată la menstruaţie nu are acces la Împărtăşanie, să întrebe pe preoţi, pe Părinţi şi pe Bunul Dumnezeu.

Nu pe biologi sau pe medici!
Aceştia, cel mult, vor face cam ce am făcut eu: vor arăta că sângele menstrual NU are amestec cu sângele care conţine Trupul şi Sângele Domnului ingerate prin actul digestiv al femeii care se împărtăşeşte.
Explicaţia, aşadar, se află în raţiunile duhovniceşti ale mântuirii cereşti, iar nu în socotelile fiziologice ale trupului pământesc.

[Jamaica]

poate cineva sa raspunda la intrebarea initiala? multumesc!

În prealabil postat de cezar_ioan

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Daca asa este, atunci nu stiu de ce nu are voie femeia sa se impartaseasca cand are ciclu insa, cumva, intuiesc ca asta e practica confirmata de ascetica autentic ortodoxa. Asa cum intuiesc ca ideea conform careia ea ar trebui sa nu intre in Biserica sau sa nu sarute icoanele este o deviatie moderna. Intuitia insa a inselat si pe altii mai priceputi asa ca ma opresc aici.
Cat priveste lehamitea ta fata de inmicsorarea crestinismului, mai ales la dimensiuni ridicole, o impartasesc intru totul. Nu consider neaparat ca am facut asta in sensul in care nu am avut niciun moment pretentia ca discut probleme esentiale ci incercam sa inteleg anumite practici. Dincolo de cateva diferente majore in ceea ce priveste felul in care intelegem „gnoseologia” ortodoxa, cred ca avem asezari destul de similare.
Multumesc pentru explicatii si timpul investit!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

Daca asa este, atunci nu stiu de ce nu are voie femeia sa se impartaseasca cand are ciclu ....
Multumesc pentru explicatii si timpul investit!

Cu plăcere, Vlad, prietene!
(nici eu nu ştiu de ce nu are voie femeia, şi sincer nici nu mi-am pus până acum întrebarea;
dar mi-e clar, în virtutea imposibilităţii anatomice a amestecului celor două conţinuturi vasculare, că nu din raţiuni care ţin de "irosirea Sângelui Domnului" - ce uimitoare idee!)

Şi chiar dacă ar fi aşa, chiar dacă mie mi-a scăpat ceva în analiză, problema, repet, nu e să căutăm o întemeiere/explicare trupească pentru un act liturgic or, în fine, ţinînd de Sfânta Biserică.
Raţiunea lucrurilor bisericeşti ţine de cele soborniceşti şi de Duhul lui Hristos, iar nu de legile pământeşti, oricare ar fi ele.

[Ekaterina]

Am intalnit mai multe explicatii pentru aceasta interdictie, una din ele invoca motive de igiena. In zilele nostre o femeie aflata in perioada menstruatiei are multe posibilitati de a evita situatiile neplacute ce se puteau petrece in trecut. O alta explicatie pe care am auzit-o de la un parinte ar fi aceea ca se elimina acel sange ce ar fi trebuit sa sustina viata.

In acesta privinata am observat ca parerile sunt impartite, unii preoti spovedesc femeile sau fetele aflate in aceasta perioada pe cand altii considera ca nu este recomandata sa se intre nici in biserica.

Sangerarile in afara menstruatiei au o cauza medicala de cele mai multe ori si trebuie vazut si examinat medical. Fiind o situatie speciala, ce nu se incadreaza in recomandarile facute in cazul menstruatiei, trebuie vorbit cu duhovnicul. El este cel mai in masura sa spuna cum este mai bine sa se procedeze.

[Jamaica]

În prealabil postat de Ekaterina

Sangerarile in afara menstruatiei au o cauza medicala de cele mai multe ori si trebuie vazut si examinat medical. Fiind o situatie speciala, ce nu se incadreaza in recomandarile facute in cazul menstruatiei, trebuie vorbit cu duhovnicul. El este cel mai in masura sa spuna cum este mai bine sa se procedeze.

exact din cauza medicala, sangereaza ovarele din cauza de boala ca orice alt organ.... dar NU e menstruatie. e ca si cand ti-ar curge sange din nas, iti sangereaza o gingie, unghiile , o bubitza. de ce exista interdictii speciale doar pt ca e organ feminin

[Ekaterina]

Din cate stiu in biserica nu este voie sa curga sange, daca se intampla acest lucru biserica trebuie resfintita. Si daca iti curge sange din nas sau te tai la mana, nu este voie ca acest sange sa cada pe jos in biserica, deci nu este vorba doar de organul din care curge sangele. Poate cineva care cunoaste mai bine aceasta regula sa ne dea mai multe detalii.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de cezar_ioan

Vlad, mă bucur că ai adus acest argument clarificator şi îţi mulţumesc pentru citat.
Şi mai bine ar fi fost de l-ai fi scris de la bun început, ca să înţelegem limpede de unde veni ideea ta pe care eu am respins-o mai sus.
Motivul criticii mele e cât se poate de simplu: ni se întâmplă deseori, tuturor, să punem chestiuni majore (de pildă Sfânta Taină a Euharistiei) în planul unor lucruri cu totul minore (de pildă culoarea sandalelor sau calitatea epilării gambei domnişoarelor).
Acest lucru e oarecum comic, nescăpînd de influenţa lui nici oameni bine exersaţi în ale cugetării. Uite, de pildă, profesorul Bădescu, despre care am auzit că se poartă de-o vreme ca un bun creştin, a fost în repetate rânduri ironizat, de către studenţi şi de diverşi intelectuali (creştini) că amestecă prea des vârful Chomolungma cu groapa Marianelor...
Adică, frate, hai să lăsăm fiecare lucru în contextul (planul) lui firesc, altminteri riscăm o libertate oarecum deşănţată a spiritului (ba chiar un libertinaj steril şi chiar contraproductiv) care, oricât de liber ar fi el să se mişte, are nevoie şi de niscaiva limite, repere bine drămuite, pentru a fi fertil. Nu crezi şi tu, oare, la fel?....

Speculaţia şi improvizaţia sunt bune, până la un punct. Ele pot servi ca bază pentru noi ipoteze ale cunoaşterii.
Dar, pentru a fi productive, ele nu pot încălca nonşalant legile puse de Dumnezeu în Creaţie. De facem asta, ne dovedim fantaşti sterili, cu tot cu imaginaţia noastră împinsă de cele afective (dorinţi, nevoi neîmplinite etc.).
Pentru a fi productivă în cunoaştere, imaginaţia e mereu însoţită de "paznicul" credincios numit raţiune-cunoştinţe-dovezi limpezi. Altminteri naşte monştri ori, pur şi simplu glume efemere...

Nu ştiu dacă Părintele Stăniloae făcea, în 1965, o demonstraţie teologică care să limpezească legătura dintre Sfânta Împărtăşanie şi .... sângele menstrual al femeii (!!?). Nu cunosc aceasta, repet, însă dacă a făcut-o, să mă ierte Dumnezeu şi să mă ierţi şi tu, dar cred că s-ar fi putut ocupa cu lucruri mult mai serioase.
Sunt lucruri în faţă cărora cel puţin din decenţă ori sfială ar fi bine să ne reţinem...

Dar pentru că tot s-a ajuns aici, la aşa mare problemă, eu reamintesc (celor care au cunoştinţe de anatomie şi fiziologie a corpuluiomenesc) sau informez (pe cei care nu au cunoştinţe temeinice) că, în realitate, conform legilor puse de Dumnezeu în funcţionarea corpul omenesc:

1) Orice aliment introdus în cavitatea bucală este absorbit în sânge fie imediat, prin mucoasa cavităţii bucale (cazul apei şi al alcoolului, al unor vitamine precum vitamina C care tocmai de aceea nu se înghite ci se suge, etc.), fie după ce ajunge în stomac (absorbţia gastrică), fie după ce ajunge în intestin (absorbţia intestinală). Alte căi de trecere a alimentelor ingerate în sânge - nu sunt cunoscute.

2) Odată absorbit, conţinutul alimentar (aflat sub formă de molecule sau ioni, altminteri nu poate trece prin delicatele/minusculele porţi celulare ale mucoasei absorbante) este purtat pe cale sangvină, mai precis prin intermediul sistemului capilar-venulă-venă, până când ajunge la inimă, în atriul drept. De acolo coboară în ventriculul drept de unde este pompat (în sistola ventriculară) prin artera pulmonară şi ajunge la plămâni. După schimburile gazoase de la nivelul plămânilor, sângele se reîntoarce la inimă, prin venele pulmonare, intră în atriul stâng, ajunge în ventriculul stâng apoi, la o nouă sistolă ventriculară este pompat prin artera aortă către tot corpul.

3) Iată-ne ajunşi cu moleculele Sfântului Trup şi Sânge în marea circulaţie arterială a corpului omenesc! Cum vom ajunge de aici în sângele menstrual despre vorbeşti tu şi, tindem să credem, o fi vorbit şi Părintele?
Ar trebui s-o luăm pe calea aortei abdominale, să ajungem la arterele şi arteriolele din zona pelvină şi genitală a femeii şi, finalul călătoriei, iată-ne în amestec cu sângele menstrual. De unde ar reieşi că odată cu acest sânge menstrual s-ar pierde şi Trupul şi Sângele Domnului, Care ar ajunge, nu-i aşa, în acest amestec.

Şi iată FALSUL!!!

Dacă s-a înţeles drumul simplu, mecanica/traiectoria vasculară de la absorbţie la zona genitală a ţesuturilor corpului femeiesc, să ne oprim un pic asupra sângelui menstrual.

De unde vine sângele menstrual?
Cunoaştem din fiziologia omului, de la medici, că acesta provine din distrugerea mucoasei uterine. El este plin de celule şi ţesuturi moarte, epitaliale şi secretorii, de aici şi mirosul specific. Sunt eliminate acele părţi ale mucoasei uterine care nu mai nici un rol în corpul femeii, câtă vreme nu a avut loc fecundaţia ovulului de către spermatozoizi.
În ultimele zile ale ciclului menstrual, dacă nu a avut loc fecundaţia, vechiul pat germinativ este eliminat, pentru ca organismul femeii să se regenereze, să producă un nou "pătuţ" care să primească şi să hrănească pe potenţialul embrion uman. Luna viitoare, dacă acum nu a fost să fie...

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Este acest sânge menstrual, format în ultimele zile ale ciclului, în legătură cu sângele adus azi, să zicem, la Împărtăşanie?
Răspunsul este: NU!
Sângele care a venit prin sistemul arterial (conţinînd şi părţi din Sfânta Împărtăşanie) şi a ajuns în zona genitală, NU se amestecă sub nici o formă cu sângele deja evacuat, în urmă cu câteva zile, prin distrugerea mucoasei. Nu are cale anatomică.
Sângele de azi, de la Împărtăşanie, e proaspăt şi se opreşte în celulele noului pat germinativ pentru a hrăni epiteliile mucoasei regenerate. În timp ce sângele fostului pat germinativ a plecat deja din mucoasă, fiind eliminat în cavitatea uterală şi vaginală, fiind "aruncat" aşadar, în urmă cu câteva zile, din peretele unde tocmai a poposit azi Trupul şi Sângele Domnului.

Aşadar, chiar dacă o femeie ar fi neglijentă faţă de canoane şi s-ar împărtăşi când se află la menstruaţie, sângele ei eliminat NU ar conţine nici un strop din sângele care a adus în organismul ei, la nivelul mucoasei uterine, Trupul şi Sângele Domnului.

În concluzie, argumentul biologic adus pentru "motivarea" opririi femeii aflate la menstruaţie de la Împărtăşanie, este fals. Dumnezeu a luat deja "măsuri" ca aceste două feluri de sânge (cel menstrual şi cel care conţine părţi din Sângele Domnului) să nu se amestece, chiar dacă femeia ar fi neglijentă.

Nu prin pseudo-argumente biologice (operate de oameni care nu au cunoştinţe minimale de biologie umană) se susţine canonul de oprire a femeii de la Împărtăşanie.

Raţiunile opririi sunt altele, ţin de nivelul duhovnicesc şi de ascultarea Bisericii.
Noi greşim mult când voim să întemeiem/explicăm biologiceşte pe cele dumnezeieşti.
Nu mersul biologiei întemeiază/explică Sfintele Taine, ci Sfintele Taine întemeiază/explică mersul biologiei, adică al vieţii noastre omeneşti.

imi place totusi rationamentul.
"Daca tot vreti sa fim rationalisti, sa arat ca si asa gresiti."

În prealabil postat de Jamaica

poate cineva sa raspunda la intrebarea initiala? multumesc!

cel mai sigur, intreaba duhovnicul.
El e sef in eparhia sa.

[cezar_ioan]

Dragă Patrie...,

mă străduiesc de câtăva vreme, în limitele unor cunoştinţe (în afara lor nu pot decât să imaginez) să fac, măcar pentru mine ca exerciţiu, o distincţie necesară pentru omul creştin:
cele ale naturii (cu legile ei pe care le tot desluşesc, mai mult sau mai puţin, oamenii de ştiinţă), de cele ale culturii (cu legile ei, pe care le tot stabilesc şi se luptă să le impună între ei oamenii de cultură - artiştii, poeţii, filosofii etc.), de cele ale Bisericii.

Toate sunt legate în viaţa omului creştin: natura şi cultura şi Biserica.
Ele nu se luptă una împotriva alteia, în ciuda faptului că oamenii se tot luptă între ei.
Biserica, de pildă, păstoreşte şi sfinţeşte atât natura cât şi cultura omului. Aşa cred.

Apar însă o serie de probleme, unele foarte supărătoare.
Enumăr câteva dintre cele care îmi dau bătaie de cap (şi mie înlăuntrul meu şi mie în relaţiile cu oamenii):
1) reducţionismul, adică tendinţa unui domeniu, mai exact al oamenilor dintr-un domeniu de a reduce legile altui domeniu la un caz particular al domeniului unde ei au cunoştinţe;
2) superstiţia, tendinţa morbidă şi demonică spre ocultism şi magie;
3) manipularea oamenilor prin cunoştinţele sau aprehensiunile lor către un domeniu, pentru a servi interesele unor indivizi şi grupări pentru care omul e un instrument/mijloc de satisfacere a propriilor nevoi (ale celor manipulatori);
4) precaritatea cunoştinţelor unor oameni în domeniul lor sau în cele conexe, însoţită de pretenţia ca semenii să îi urmeze în (evident) eroare;
5) lipsa de onestitate a celor care dialoghează (inclusiv aici pe forum) şi abuzuri de tot felul.

Pentru ca noi să înţelegem unitatea şi cooperarea dintre natură, cultură şi Biserică, e nevoie, cred de următoarele (cel puţin):
a) să avem cunoştinţe bune, cât mai exacte şi mai bogate despre fiecare domeniu în parte;
b) să respectăm legile fiecărui domeniu şi să nu invadăm un domeniu cu legile altui domeniu;
c) să raţionăm corect, atunci când activăm cunoştinţele (pentru că deşi cunoştinţele pot fi exacte şi corecte, e posibil să le punem eronat în relaţii sau, în orice caz să le legăm în mod steril, nefolositor pentru cunoaştere şi pentru pacea sufletească întru mântuire);
d) să facem efortul de a gândi, atunci când doar avem păreri şi impresii superficiale; să cugetăm, să cercetăm, să ne întrebăm şi să întrebăm pe alţii mai pricepuţi;
e) să prindem învăţătura (dacă putem!) atunci când unul mai învăţat ne-o oferă;
f) să ne ţinem cât posibil la smerenie, la smerită cugetare.

Din păcate, pe forum şi în general în lume, sunt minusuri mari la toate aceste capitole enumerate.
M-am străduit, acolo unde m-am priceput cât de cât, să aduc un aport prin prisma cunoştinţelor mele şi a experienţei mele de viaţă, ca om creştin, ca profesor, ca psiholog.
Se pare însă că mi-am pierdut vremea, în mare parte.
Oamenii vin adeseori aici pe forum mai degrabă să flecărească ori să-şi mai alunge plictiseala, decât să înveţe ceva ori să ofere ceea ce ei deţin temporar (că nu-i nimic de la noi ci doar e închiriat o vreme pentru noi, ca să ne fie de folos nouă şi semenilor).

Am dat în postarea mea nu un raţionament, ci o serie de cunoştinţe minimale despre funcţionarea corpului, cu scopul de a atrage atenţia că temeiul opririi de la Sfânta Împărăşanie nu este şi nu poate fi explicabil în baza unor fenomene trupeşti (dealtfel inexistente, aşa cum am arătat în postare) ci din raţiuni mai înalte, duhovniceşti.
Am îndemnat către preoţi, Părinţi şi chiar către Bunul Dumnezeu, pe Care Îl putem întreba la rugăciune tot ce credem că ne este necesar.

Dacă nu se găseşte nimeni să comenteze cu folos în continuarea celor scrise de mine, nu-i bai. Deşi mi-ar fi făcut bucurie, fie şi în varianta în care mi-ar fi atras atenţia vreunei erori reale (nu închipuite de vreun semidoct distrat şi miştocar). Aştept să mai aducă şi alt forumist vreun argument (pro sau contra sau pur şi simplu complementar) legat de poziţia mea clară împotriva reducţionismului care "explică" legile şi hotărârile duhovniceşti prin apelul la cele trupeşti.