Familia: părinţi, fraţi, surori...

„Şi duşmanii omului casnicii lui.” Matei 10-36

[Ekaterina]

Annyta, eu cred ca parintii tai sunt foarte mandri de tine, de faptul ca te-ai realizat profesional, dar neavand o perseptiva duhovniceasca nu reusesc sa se bucure cu adevarat de acest lucru.

In multe cazuri comunicarea dintre copii si parinti este una deficitara, mai ales cand valorile lor difera si vad lucrurile diferit. Cred ca singura solutie este sa-i suporti asa cum sunt, de schimbat sigur nu se vor schimba. Ei se vor obisnui cu tine, cu faptul ca vrei sa traiesti altfel viata si chiar daca nu le convine acest lucru, nu vor avea ce face.

Poate suna putin necrestineste, dar tinand cont ca nu sunteti pe aceeasi lungime de unda, cred ca nu gresesti daca le ascunzi anumite lucruri, pentru a pastra pacea si o atmosfera cat mai relaxata.

Cand nu poti avea o relatie deschisa, sincera, calda cu parintii este o mare durere, este si asta un fel de cruce.

[Leoaica]

Annyta, cand am citit mesajul tau..parca era scris de mine.Nu esti singura persoana intr-o situatie asa de ..delicata. Nu pot sa-ti spun decat "rabdare, rabdare, rabdare". Conform experientei proprii iti spun ca nu exista nici o solutie "perfecta". Bine ca stai in alta localitate.Construieste-ti momentele tale de bucurie si profita de ele la maxim.Oricum pe ei nu o sa-i multumesti niciodata, indiferent ce faci. Cu cat inainteaza in varsta cu atit sunt mai dificili.Doamne ajuta!