Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...l-b1-p2087.htm


Cand sufletul e in iubirea lui Dumnezeu, cat de bune, cat de placute si vesele sunt atunci toate.Dar, chiar si in iubirea lui Dumnezeu sunt intristari si, cu cat e mai mare iubirea, cu atat mai mari sunt intristarile.Maica Domnului n-a pacatuit niciodata, nici macar cu un singur gand, nici n-a pierdut vreodata harul, dar si in ea au fost mari intristari; iar cand statea langa cruce, atunci intristarea ei a fost nemasurata ca oceanul, si chinurile sufletului ei au fost neasemanat mai mari decat chinurile lui Adam la izgonirea din rai.Si daca a ramas in viata, e numai pentru ca a intarit-o puterea Domnului, fiindca Domnul a vrut ca ea sa vada invierea Lui si, dupa inaltarea Lui, sa ramana pe pamant spre mangaiere si bucurie apostolilor si noului popor crestin.Noi nu ajungem la deplinatatea iubirii Maicii Domnului si de aceea nu putem intelege pe deplin intristarea ei si iubirea ei desavarsita.Ea iubea nemasurat de mult pe Dumnezeul si Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire si norodul.Si ce n-a trait ea atunci cand oamenii pe care-i iubea atat de mult si a caror mantuire o dorea pana la capat, au rastignit pe Fiul ei preaiubit?Nu putem pricepe aceasta, pentru ca in noi iubirea lui Dumnezeu si de oameni este mica.Asa cum iubirea Maicii Domnului e nemasurata si neinteleasa, asa si intristarea ei e nemasurata si neinteleasa pentru noi.




O, Fecioara Preacrata, Maica lui Dumnezeu, spune-ne noua, copiilor tai, cum iubeai pe Fiul si Dumnezeul tau cand traiai pe pamant?Cum se veselea duhul tau de Dumnezeu, Mantuitorul tau?(Lc.1, 47)Cum priveai fata Lui preafrumoasa cu gandul ca El este Cel Caruia ii slujesc cu frica si cu dragoste toate puterile ceresti?Spune-ne, ce simtea sufletul tau cand tineai in bratele tale Pruncul minunat?Cum L-ai crescut?Care au fost durerile sufletului tau cand, impreuna cu Iosif, L-ai cautata vreme de trei zile in Ierusalim?Ce chinuri ai trait atunci cand Domnul a fost dat spre rastignire si a murit pe cruce?Spune-ne, care a fost bucuria ta la Inviere si cum tanjea sufletul tau dupa inaltarea Domnului?



Sufletele noastre sunt atrase sa cunoasca viata ta impreuna cu Domnul pe pamant, dar tu nu ai vrut sa asterni aceasta in scris si ai invaluit in tacere taina ta.Multe minuni si mile am vazut de la Domnul si de la Maica Domnului si nu pot sa dau nimic in schimb pentru aceasta iubire.Ce as putea sa dau Preasfintei noastre Stapane pentru ca nu s-a scarbit de mine in pacat, ci m-a cercetat si luminat cu milostivire?N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc din cuvantul ei cel plin de har, si mintea mea se bucura si sufletul meu este atras spre ea cu atata iubire, ca si numai chemarea numelui ei e dulce inimii.
Intr-o zi, cand eram tanar frate sub ascultare, ma rugam inaintea icoanei Maicii Domnului si rugaciunea lui Iisus a intrat in inima mea si a inceput sa se rosteasca de la sine.
Intr-o zi ascultam in biserica o citire din proorocul Isaia, iar cuvintele:"Spalati-va si va veti carati"(Is.1, 16), mi-a venit gandul: "poate ca Maica Domnului a pacatuit vreodata, chiar si numai cu gandul".Si lucru uimitor, in inima mea, deodata cu rugaciunea, un glas mi-a spus lamurit:"Maica Domnului n-a pacatuit niciodata, nici macar cu gandul"Astfel, Duhul Sfant a dat marturie in inima mea curatiei ei.Dar in timpul vietii ei pamantesti si in ea a fost o oarecare nedeplinatate si unele greseli, dar fara de pacat.Se vede aceasta din Evanghelie atunci cand, intorcandu-se de la Ierusalim, nu stia unde este Fiul ei si L-a cautat impreuna cu Iosif vreme de trei zile.(Lc.2, 44-46).






Sufletul se infricoseaza si se cutremura cand se gandeste la slava Maicii lui Dumnezeu.Mintea mea este slaba si inima mea saraca si neputincioasa, dar sufletul meu se bucura si e atras sa scrie despre ea macar un cuvant.Sufletul meu se inspaimanta de o asemenea indrazneala, dar iubirea ma impinge sa nu ascund recunostinta mea fata de milostivirea ei.Maica Domnului nu si-a asternut in scris gandurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul si Fiul ei, nici durerile sufletului ei in vremea rastignirii, pentru ca nu le-am fi putut intelege, caci iubirea ei pentru Dumnezeu e mai puternica si mai arzatoare decat iubirea serafimilor si a heruvimilor, si toate puterile ceresti ale ingerilor si arhanghelilor sunt mute de uimire in fata ei.
Chiar daca viata Maicii Domnului este ca invaluita intr-o tacere sfanta, Bisericii noastre Ortodoxe, Domnul i-a dat sa cunoasca ca iubirea ei imbratiseaza intreaga lume si ca, in Duhul Sfant, ea vede toate noroadele de pe pamant si, asemenea Fiului ei, ii este mila de toti si miluieste pe toti.
Ah, daca am sti cum iubeste Preasfanta pe toti cei ce pazesc poruncile lui Hristos si cat ii este de mila si se intristeaza pentru cei ce nu se indreapta.Am simtit acest lucru pe mine insumi.Nu mint, spun adevarul inaintea fetei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu Il cunoaste:Cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioara.N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc pe ea si iubirea ei pentru noi.Daca n-ar fi fost milostivirea ei, as fi pierit de mult, dar ea a vrut sa ma cerceteze si sa ma lumineze sa nu mai pacatuiesc.Ea mi-a spus:"Nu-i frumos pentru mine sa ma uit la tine sa vad ce faci!" Cuvintele ei erau placute, linistite si blande, si ele au lucrat asupra sufletului meu.Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci si nu stiu ce i-as putea da in schimb eu, pacatosul, pentru dragostea ei fata de mine, necuratul, si cum voi multumi bunei si milostivei Maici a Domnului.Cu adevarat este ocrotitoarea noastra la Dumnezeu si chiar si numele ei bucura sufletul.Or, tot cerul si tot pamantul se bucura de iubirea ei. Lucru minunat si neinteles.Ea viaza in ceruri si vede neincetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uita nici pe noi, sarmanii, si acopera cu milostivirea ei tot pamantul si toate noroadele.Si pe aceasta Preacurata Maica a Sa, Domnul ne-a dat-o noua.Ea este bucuria si nadejdea noastra.Ea este Maica noastra dupa duh si, ca om, e aproape de noi dupa fire si tot sufletul crestinesc e atras spre ea cu iubire.

(extrase din:Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei - Cuviosul Siluan Athonitul)

[cristiboss56]

sursa: http://simplyorthodox.tumblr.com


Minunea apariției șerpilor Maicii Domnului are loc de secole în timpul festivităților pentru cinstirea Născătoarei de Dumnezeu între 5 și 15 august în satul Markopoulo de pe insula Kefalonia, din Grecia.

Micii șerpi apar la Biserica Ortodoxă a Maicii Domnului Langouvarda pe locul unei mănăstiri de maici cu același hram.
Povestea despre acești șerpi s-a născut în jurul anului 1705 când pirații au atacat mănăstirea. Rugându-se Fecioarei Maria să le ocrotească, maicile au fost transformate în șerpi pentru a nu fi luate prizoniere.
Șerpii au o cruce mică pe cap iar limbile sunt tot sub formă de cruce. Aceștia aparțin speciei Telescopus fallax, cunoscută și sub numele de Șarpele Pisică European, și apar în curtea bisericii și în împrejurimi, pe pereți și turnul clopotniței. Șerpii nu se tem atunci când se slujește și sunt inofensivi în timpul sărbătorilor. Odată cu încheierea Sfintei Liturghii de pe 15 august, devin ostili și agresivi și dispar în pustia din apropiere nemaiputând fi văzuți până anul următor.
Locuitorii satului îi consideră sfințiți, îi adună și îi aduc la icoana „Fecioarei Maria cu șerpi” (Panagia Fidoussa). Localnicii au mărturisit că în timpul celui de-al doilea război mondial și în august anul 1953 când a avut loc un cutremur distructiv pe insulă, șerpii nu au mai apărut. Aceștia interpretează asta ca pe un semn, și consideră că dacă șerpii nu apar înainte de 15 august se apropie un pericol.

[cristiboss56]

În casele multor creştini se află măcar o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. Din praznic în praznic femeile şi fecioarele deopotrivă varsă untdelemn şi ţin aprinsă candela la icoana ei. Şi bine fac.
Aşa s-ar cuveni să facă fiecare creştin, pentru că noi trebuie să o cinstim aşa cum se cuvine pe Maica Domnului nostru şi pururea Fecioara Maria, a cărei sfântă pomenire o facem acum când serbăm mutarea ei de pe pământ la cer.
Chipul său de vieţuire pe pământ a fost în felul următor, după cum arată dascălii bisericeşti Epifanie şi Nichifor, aşa spunând:
Era ea în tot lucrul cinstită şi statornică, grăind foarte puţin şi numai ceea ce era de trebuinţă. Lesne spre ascultare, de bine grăind, dând fiecăruia cinstire, era măsurată la sfat, spunând totdeauna vorbe cuviincioase către fiecare om, fără de râs şi fără de tulburare, dar mai ales fără de mânie. Aspectul feţei sale era precum a grăuntelui de grâu, părul galben, ochii ascuţiţi şi la privire blândă. Sprâncenele îi erau negre şi plecate, nasul potrivit, şi buzele precum floarea de trandafir, pline de dulci cuvinte. Faţa nici rotundă, nici scurtă, ci puţin lungăreaţă, mâinile şi degetele lungi.
Pe scurt era de toată măreţia neîmpărtăşită, smerită, neprefăcându-şi deloc faţa, purtând cu sine şi o aleasă umilinţă. Hainele pe care le purta erau smerite, precum arată şi sfântul acoperământ al prea-sfântului său cap. Pe lângă toate acestea era învăluită însă şi de mult har dumnezeiesc.
Iar sfântul Ambrozie mai adaugă:
Pe nimeni nu asuprea, ci tuturor le dorea numai binele. Nu s-a îngreţoşat niciodată de vreun om sărac, nici a râs de cineva, ci pe toate cele ce le vedea, le fericea. Nu se afla nimic în gura ei ca să nu fie dar vărsat. Era în toate lucrurile cele fecioreşti, iar vederea ei era chipul desăvârşirii celei dinăuntru. Adevărat model de milostivire şi bunătate.

CU ÎNGERII ŞI SERAFIMII:

Dar ştiţi voi oare că Fecioara cu chipul precum grăuntele de grâu şi cu ochii precum măslina afară de chinurile naşterii a trecut prin toate suferinţele omeneşti?...
O icoană ne-o înfăţişează fugind pe un asin tocmai în pustiile Egiptului de frica lui Irod, care căuta să-i omoare Pruncul. O alta, ne zugrăveşte traiul cel de fiecare zi al sfintei familii: Maica Precista torcând de zor ca să pregătească Fiului cămaşa pentru care ostaşii au aruncat sorţii, dreptul Iosif cioplind lemnul, ca să poată hrăni pe Maica Preacurată şi pe Prunc, iar copilul Iisus potrivind lucrul lemnului cu ferăstrăul şi dalta.
Însă cea mai puternică şi de neîntrecut durere a sa a fost însă, răstignirea Fiului său. Se cuvenea, dar, ca Maica îndurată să primească plata ostenelilor şi încercărilor ei, mai cu seamă că de la Înălţarea Fiului Său la cer ardea inima într-însa de dor şi aşteptare.
Apropiindu-se, dar, clipa mutării ei la cele cereşti, i-a trimis Fiul Său şi Dumnezeul nostru blândă vestire prin Arhanghelul Gavriil despre această mutare şi ramură de finic prea-luminoasă i-a dat ei, spre încredinţare, de care vestire bucurându-se Născătoarea, s-a suit în muntele Măslinilor, îndeosebi să se roage. Şi s-au închinat ei, până la pământ, pomii şi verdeţurile, lacrimi de rouă picurând din mugurii lor, pentru despărţirea ce avea să vină. Şi voind ea să-şi ia rămas bun şi de la prea sfinţii apostoli, în toată lumea răspândiţi, a trimis Dumnezeu nor luminos şi ia adunat de la margini şi lângă patul Maicii i-a aşezat, ca să jelească cu durere şi cu cinste să îngroape preacuratul său trup. Şi s-a veselit Preasfânta că i-a văzut şi cu vorbe bune i-a încurajat. Apoi le-a spus ca cele două haine ale sale să le dea de pomană la două văduve sărace, apoi şi-a dat sufletul în mâinile Dumnezeului şi Fiului său. Apoi, cu laude şi cântări a fost aşezată în mormânt lângă muntele Eleonului, satul Ghetsimani.
Vrând însă Bunul Dumnezeu să descopere oamenilor că n-a dat stricăciunii vasul cel ales în care El sălăşluise, a rânduit ca Toma Geamănul să nu poată fi prezent la prohodul Preacuratei Maici. Şi, pentru aceasta, apostolii au deschis mormântul pentru ca să vadă şi Toma preacuratul său trup. Însă, mirare mare i-a cuprins, căci nu au dat acolo decât peste giulgiurile de înfăşurare, trupul Maicii Domnului fiind luat la cer de către Fiul său.
Iar acum cu îngerii şi serafimii locuieşte îndulcindu-se de vedere Fiului său şi Dumnezeului nostru. Sălăşluieşte pe scaunul dumnezeieştii slave ca o Împărăteasă a cerului şi a pământului, mai presus de toată zidirea, precum bie spune şi David proorocul: ,,Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, în veşmânt aurit îmbrăcată şi prea înfrumuseţată” (Ps. 44, 11)

ÎN CER ŞI PE PĂMÂNT:

Mutându-se la viaţa cea nouă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu ne-a părăsit. Şi cu aceeaşi dragoste şi râvnă, cu aceeaşi neînvinsă blândeţe şi smerenie, împărăţeşte cerul şi pământul deopotrivă. Ba, pe cât ne spun nenumăratele sale minuni, cu îndoită putere mijloceşte către Fiul său pentru noi oamenii şi îmblânzeşte dreptele Sale judecăţi asupra păcatelor noastre.
De câte ori nu a plecat ai săi genunchi în faţa Tronului Ceresc pentru obidiţii ce cad în cursele vrăjmaşului?!
Căci cunoaşte foarte bine cu ce greutăţi se luptă sărmanii oameni.
Din câte robii, blesteme şi boli n-a scos şi izbăvit pe copilaşii neamului omenesc?! Căci ,,sabie a trecut prin inima ei” atunci când a fost răstignit Fiul ei.
Ce n-a iertat ea şi cu ce neasemănate puteri nu a luptat ea pentru copilele şi fetele ce au alergat la Sfântul său Acoperământ?!
Cu ce grabă şi bucurie nu aleargă şi astăzi în sprijinul creştinilor ce o roagă, plâng şi se cuceresc ei; postesc, nădăjduiesc şi se închină cu credinţă icoanei ei şi cu vrednicie serbează sfintele sale pomeniri?!
De al tău sprijin să nu ne lipseşti niciodată, Preacurată Maica lui Dumnezeu!

MERINDE pentru SUFLET- Mitropolitul Firmilian Marin, Mitroplitul Olteniei

[cristiboss56]

În 1654, în timpul epidemiei de ciumă, Icoana a fost mutată la Moscova, iar cei ce s-au rugat în fața ei au scăpat de moarte. Numeroasele copii ale Icoanei confirmă cinstirea deosebită pe care o are.



În anul 1622 șahul persan Abbas (numit Abbas cel Mare) a cucerit Georgia. Multe odoare sfinte au fost furate, și multe dintre ele au fost vândute în Persia negustorilor ruși. Astfel, Icoana Maicii Domnului din Georgia a ajuns la un negustor pe nume Ștefan, care a păstrat-o cu sfințenie.

În Yaroslavl, negustorul Gheorghe Lytkin, în slujba căruia era trimis Ștefan în Persia, a avut o descoperire într-un vis despre obiectul sfânt găsit de Ștefan, și i-a poruncit acestuia să-l trimită la mănăstirea Chernogorsk, din episcopia Arkhangelsk, fondată în 1603.

Când Ștefan s-a întors în 1629 și i-a arătat Icoana lui Gheorghe Lytkin, acesta și-a amintit de viziunea lui, și a mers la periferia Dvinei unde se află mănăstirea Chernogorsk (numită astfel pentru că a fost construită într-un loc abrupt și întunecos, numit în vechime „muntele negru”; mai târziu, mănăstirea și-a schimbat numele în Krasnogorsk.)

Icoana a fost preamărită acolo prin minuni. În 1654, în timpul epidemiei de ciumă, Icoana a fost mutată la Moscova, iar cei ce s-au rugat în fața ei au scăpat de moarte. Numeroasele copii ale Icoanei confirmă cinstirea deosebită pe care o are.

În 1658, cu binecuvântarea Patriarhului Nicon, a fost stabilită o zi de sărbătoare anuală pentru Icoana Maicii Domnului din Georgia, ziua de 22 august. Slujba a fost scrisă în 1698 și tipărită în Moscova sub supravegherea lui Theodor Polykarpov.

[cristiboss56]

sursa: http://oca.org



Sărbătorită pe 24 august, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei” a fost numită așa deoarece a fost pictată de Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (+ 21 decembrie 1326), în vremea în care a fost egumen la Mănăstirea Ratsk, lângă Volinia.
Sărbătorită pe 24 august, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei” a fost numită așa deoarece a fost pictată de Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (+ 21 decembrie 1326), în vremea în care a fost egumen la Mănăstirea Ratsk, lângă Volinia. În timpul unei vizite la Mănăstirea Ratsk, a Sfântului Maxim, Mitropolit al Kievului și a întregii Rusii (+ 06 decembrie 1306), Sfântul Petru i-a oferit această Icoană în dar. Mitropolitul a luat-o la Vladimir, la Klyazma, unde se afla catedrala lui.
La moartea Sfântului Maxim, egumenul Gherontie, care a dorit să devină noul mitropolit, a intenționat să ofere această Icoană, Patriarhului Atanasie al Constantinopolului (24 octombrie). Călătoria egumenului Gherontie a fost însă amânată de o furtună mare. În timpul acestei furtuni, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat și a spus: „Demnitatea de episcop nu va fi acordată ție, ci mai degrabă celui care a pictat Icoana mea.”
Când a ajuns înaintea Patriarhului Atanasie, Sfântul Petru era deja în Constantinopol și fusese sfințit ca mitropolit. Patriarhul i-a dat Icoana Sfântului Petru rostind cuvintele: „Ia sfânta Icoană a Maicii Domnului, pe care ai pictat-o cu mâinile tale; pentru acest motiv, Însăși Pururi Fecioara ți-a dat acest dar, și a prevestit calea ta.”
Sfântul Petru a luat Icoana la Vladimir, iar atunci când sediul mitropolitan a fost transferat la Moscova, în anul 1325, Icoana a fost așezată în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, ca icoană mare a altarului.

[cristiboss56]

sursa: http://oca.org



...dintr-o dată a fost luminat de o lumină strălucitoare, mai strălucitoare decât soarele. El a văzut în apropierea slavei nepieritoare a Maicii Domnului, pe Apostolii Petru și Ioan. Neputând suferi raza cea strălucitoare, Sfântul Serghie a căzut cu fața la pământ înaintea Maicii Domnului.

Arătarea Maicii Domnului Sfântului Serghie de Radonej este sărbătorită pe 24 august.
Odată, târziu în noapte, Sfântul Serghie (1314-1392) citea un acatist al Maicii Domnului. După ce și-a terminat pravila zilnică, el s-a așezat să se odihnească puțin, dar dintr-o dată a zis uncenicului său, Sfântul Mihail (6 mai): „Fiule, trezește-te și priveghează, pentru că trebuie să avem o vizită minunată.” Acestea rostindu-le, îndată s-a auzit un glas: „Preacurata se apropie!”
Sfântul Serghie s-a grăbit spre intrarea în chilie, și dintr-o dată a fost luminat de o lumină strălucitoare, mai strălucitoare decât soarele. El a văzut în apropierea slavei nepieritoare a Maicii Domnului, pe Apostolii Petru și Ioan. Neputând suferi raza cea strălucitoare, Sfântul Serghie a căzut cu fața la pământ înaintea Maicii Domnului. Ea i-a zis lui: „Nu te spăimânta, alesul meu! Iată am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi şi pentru locaşul tău să nu te mai mâhneşti, că de acum înainte vei fi îndestulat cu de toate, nu numai până ce vei fi în viaţa aceasta, ci şi după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locaşul tău, cele trebuitoare dându-i nelipsit, păzindu-l şi acoperindu-l”. După ce a spus acestea Maica Domnului s-a făcut nevăzută.
Sfântul, a fost cuprins de frică și de cutremur mare, dar venindu-și în sine după o perioadă de timp, a aflat pe ucenicul său zăcând de frică, ca mort, și l-a ridicat. “Spune-mi, părinte, pentru Domnul, ce era aceasta minunată vedenie de vreme ce duhul meu numai puţin de nu s-a despărţit de trupeasca-mi legătură, pentru vedenia cea strălucită?” a întrebat el. Iar sfântul se bucura cu sufletul şi faţa lui strălucea de acea negrăită bucurie, neputând să grăiască altceva nimic, fără numai atât: “Aşteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură în mine de acea minunată vedenie”.
După puțin timp, Sfântul Serghie a chemat pe doi dintre ucenicii săi, Sfinții Isaac și Simon, și le-a spus cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii şi despre promisiunea făcută lui. Apoi, împreună au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toată noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea la viziunea divină.
Arătarea Maicii Domnului la chilia Sfântului Serghie, unde în prezent e camera Serapionov, a fost într-una din zilele de vineri din postul Nașterii Domnului, din anul 1385. Sărbătoarea vizitei Maicii Domnului și a promisiunii ei, la Mănăstirea Sfânta Treime a fost păstrată cu evlavie de către ucenicii Sfântului Serghie.
La data de 5 iulie 1422, Sfintele Moaște ale Sfântului Serghie au fost descoperite întregi și nestricate, iar la scurt timp, o icoană a arătării Maicii Domnului a fost așezată pe mormântul Sfântului. Icoana a fost cinstită cu mare respect.
În anul 1446 Marele Cneaz Vasile (1425-1462), a fost asediat la Mănăstirea Sfânta Treime de către armatele Cnezilor Dimitrie Shemyaka și Ioan din Mozhaisk. El s-a baricadat în Catedrala Sfintei Treimi, și când a auzit că este căutat, el a luat icoana Arătării Maicii Domnului și s-a întâlnit cu Cneazul Ioan la ușile bisericii din partea de sud, zicând: „Frate, am sărutat Dătătoarea de Viață Cruce și această Icoană a Dătătoarei de Viață Treimi, la acest mormânt al făcătorului de minuni Serghie, care nu intenționează, nici nu dorește răul oricărui dintre frații noștrii, și dintre noi. Acum, nu știu ce se va întâmpla cu mine aici.”
Călugărul Ambrozie, a reprodus Icoana Arătării Maicii Domnului Sfântulului Serghie, sculptată în lemn (pe la mijlocul secolului al XIV-lea).
Țarul Ivan cel Groaznic a luat Icoana Arătării Maicii Domnului în campania sa de la Cazan (1552). Cea mai vestită icoană, pictată în anul 1558, a fost cea a iconomului Lavrei Sfintei Treimi – Serghiev, Eustațiu Golovkin, având rama făcută din racla de lemn a Sfântului Serghie, care a fost dată la o parte în anul 1585, când moaștele Sfântului au fost mutate într-o raclă de argint (14 august).
Prin această Icoană, Maica Domnului a protejat în mod repetat armata rusă. Țarul Alecsei Mihailovici (1645-1676) a luat-o în campania poloneză în 1657. În anul 1703, Icoana a participat la toate campaniile militare împotriva regelui suedez Carol al XII-lea, iar în 1812 Mitropolitul Platon a trimis-o la Moscova ca donație militarilor. Icoana a fost purtată în războiul ruso-japonez din 1905, și în timpul primului război mondial, în 1914, aceasta a fost în casa comandantului de căpetenie.
O biserică a fost construită peste mormântul Sfântului Mihail, iar când a fost sfințită pe 10 decembrie 1734, a fost numită în cinstea Arătării Maicii Domnului și a Sfinților Apostoli Sfântulului Serghie de Radonej.
La data de 27 septembrie 1841, biserica a fost restaurată și resfințită de Mitropolitul Filaret al Moscovei, care a spus: „Prin harul Preasfântului și Preasfințitului Duh, restaurarea acestui templu este acum realizată, închinată înainte de noi în cinstea aducerii-aminte a Arătării Doamnei noastre, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a fost la poarta Sfântului Serghie, la care Sfântul Mihail a fost de asemenea martor ocular.”
Sărbătorirea acestui eveniment, este marcată pe bună dreptate de sfințirea unei Biserici. Toată această mănăstire este o aducere aminte a minunatei vizite. Prin urmare, intenția sa, în decursul veacurilor este să continue împlinirea făgăduinței vizitatorului ceresc: „Acest loc va dăinui!”
În amintirea vizitei Maicii Domnului la Mănăstirea Sfânta Treime – Serghiev, Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cântat în zilele de vineri, și o slujbă specială în cinstea Arătării Maicii Domnului este săvârșită la mănăstire pe 24 august, în a doua zi a odovaniei Praznicului Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

[cristiboss56]

Parintele Arsenie: “Maica Domnului e suparata pe aceia care nu-i cer nimic”

http://preasfantafecioaramaria.wordpress.com/