Implicarea Bisericii in politica , un aspect deloc de neglijat !

[Decebal]

Aşa cum am sugerat şi în postările anterioare, eroarea (dacă o fi o simplă eroare, deşi este în mod vădit cu mult mai mult) constă în a limita, în a minimaliza, în a reduce, a ciunti viaţa bisericească a creştinului la o sumă de canoane, ca şi cum acele canoane ar reprezenta totul, şi singurele "borne" de care trebuie să se ajute creştinul. Nimic mai fals!! Sfânta Scriptură şi în general Tradiţia este cu mult mai bogată, cu mult mai afirmativă, nu doar cenzor prin canoane, învăţăturile şi interpretările lor sunt mult mai largi decât prezintă canoanele; de aceea nu ne putem limita şi Biserica nu a făcut-o şi nu o va face, doar la canoane. Viaţa în Hristos şi în Duhul Sfânt este mult mai bogată, mult mai împlinită şi mai deplină, mult mai liberă pentru a o reduce la o sumă de canoane; niciodată viaţa în Hristos nu se va reduce şi nu se poate reduce la o sumă de canoane, bisericeşti. Iar asta nu este nicidecum nesocotire a canoanelor, ci dimpotrivă socotirea pozitivă a deplinătăţii de bogăţie a vieţii evanghelice.

În al doilea rând, se absolutizează, se exagerează în mod nepermis rolul duhovnicului, ca şi cum acesta ar fi un călău care stă cu lista de canoane deasupra capetelor noastre, gata, gata să ne ia capul în cazul în care nu ne-am înscris, deşi nu am greşit în mod necesar, în patul procustian al canoanelor şi al modului în care pot fi de unii sau alţii interpretate şi aplicate. Să nu uităm de darul discernământului pe care îl dă Duhul Sfânt creştinului, să nu uităm de Scripturi şi de Sfinţii Părinţi, să nu uităm deci de atâtea şi atâtea alte repere pe care le avem lăsate prin mila şi bunătatea Dumnezeului Preaînalt. Spunea clar sfântul apostol Ioan: "Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat." (I Ioan 2,27) Cine nesocoteşte discernământul nostru de creştini şi de fii ai lui Dumnezeu după harul Duhului, Îl nesocoteşte tocmai pe Duhul prin care am fost înfiaţi şi pe Fiul de la care a venit înfierea! Să nu fie!! Ferească Dumnezeu!! Feriţi-vă de duhurile de înşelare şi de rătăcire! Duhovnicul nu este deci un şmecher totalitar, care eventual să ne mai şi cipeze, aşa ca să ne poată unii urmări care sunt căile noastre 24 de ori pe zi, şapte zile pe săptămână, 365 de zile pe an, în toţi anii vieţii noastre; dimpotrivă, duhovnicul trebuie să fie călăuză, mistagog, iniţiator, părinte, dar nu vrăjmaş manipulator al mântuirii noastre, nu un cenzor totalitar şi demagog care abia aşteaptă să ne taie capul pentru "nerespectarea" canoanelor, pentru "ieşirea păcătoasă" de sub autoritatea canoanelor, de parcă, aşa cum am mai spus, Duhul Sfânt ar fi o sumă închistată, osificată, sclerozată a unor canoane şi a unor interpretări a lor schismatice, necreştineşti.

Să ne ferim de acest duh satanic al dezbinării, al schismei şi al ereziei, al totalitarismului şi manipulării "ecleziale"!! Să ne ferim de duhul indiferentismului religios şi moral, de trădarea lui Hristos, acoperită sub masca "respectării canoanelor" şi învelită în mantia lui Iuda!!

[Decebal]

Două articole pe această temă, foarte interesante:

Mihai-Silviu Chirilă, Participarea creştinului la viaţa cetăţii , din care un scurt citat (mai multe la pagina respectivă):

(...) Acestui militantism i se opune ideea, cultivată la rândul său cu grijă, că nu se mai poate face nimic, că jocurile sunt deja făcute, că nimic nu se mai poate schimba. Acest defetism trădează lipsa de încredere în planul de mântuire a lumii, pe care îl are Dumnezeu şi la care creştinul este primul invitat să lucreze, pentru a-l realiza. A abandona lumea în mâinile forţelor răului pentru că lupta este grea şi pare pierdută este apanajul sufletelor frânte şi trădează necredinţa în victoria finală a lui Dumnezeu asupra răului, care s-a şi produs de fapt în momentul în care Hristos a “jefuit iadul” şi a „rupt boldul morţii”. În plus, Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă, şi părintele Iustin Pârvu ne reaminteşte adesea, că smerenia nu trebuie confundată cu prostia, ascultarea, cu slugărnicia, iar evlavia nu trebuie luată ca paravan al laşităţii. (...)

preot Marcel Răduţ Selişte, Cum a fost şi cum poate fi condusă România (Rememorări de istorie politică post-decembristă şi gânduri despre un catehism politic naţional-creştin), din care un scurt citat (restul articolului la pagina indicată):

(...) O a patra forţă distructivă, poate cea mai periculoasă, se exprimă prin diluarea valorilor spirituale naţionale şi importul unor valori străine spiritualităţii româneşti. Înţelegem prin fenomenul de diluare a spiritualităţii naţionale acele căderi mai mari sau mai puţin mari de la perceptele morale ale Credinţei Creştin-Ortodoxe. În date statistice acest fenomen se exprimă prin informaţii precum: România – locul 5 în UE şi 6 în lume la avorturi comise la cerere, România – locul 1 în Europa la fete minore rămase însărcinate ori România – locul 1 la corupţie în UE etc. O mare parte din responsabilitate pentru acest fenomen de degradare a vieţii morale a Naţiunii Române (care fenomen exprimă de fapt încălcarea gravă a poruncilor dumnezeieşti vechi şi nou testamentare) o are clerul ortodox. Eu sunt preot al Bisericii Ortodoxe Române şi cunosc destul de bine atât virtuţile preoţimii noastre (sunt împotriva oricărei generalizări, mai ales aceleia care vrea să inducă imaginea unui cler decăzut şi iremediabil rătăcit!), cât şi căderile. Dacă în parohii, prin spitale, în unităţi militare ori în mânăstiri se pot găsi mulţi preoţi, monahi şi monahii care slujesc curat, loial şi cu asumarea stării de jertfă credinţa noastră în Hristos, în administraţia bisericească şi în învăţământul teologic nu aflăm o suficientă voinţă de a transforma societatea românească după chipul Bisericii, iar nu Biserica după chipul lumii.

Dimpotrivă, relaţia post-decembristă a administraţiei bisericeşti cu statul şi cu societatea românească a fost şi este marcată de o neutralitate faţă de vremelnicii şi nemerituoşii stăpâni ai Ţării, cu mult mai binevoitoare decât îngăduie Canoanele Bisericii Ortodoxe. Lipsită de glasul profetic, care se face auzit mai mult dinspre curajoasele organizaţii neguvernamentale creştin-ortodoxe şi prin predica unor preoţi şi călugări mai puţin timoraţi de oarba disciplină administrativă bisericească, decât de la înălţimea scaunelor eparhiale, Biserica este supusă pe de o parte, unor puternice atacuri venite din partea ateilor şi pan-europenilor păgâni, iar pe de altă parte, unei deteriorări tot mai accentuate a imaginii şi influenţei sale în societate.

Succesul accesării de fonduri europene pentru diferite proiecte sociale (multe dintre acestea însă enclavizate în centre sociale moderne, fără contacte directe şi eficiente cu viaţa şi sărăcia parohiilor), ofensiva construirii de biserici şi mânăstiri, proiectul unei mari (unii ar spune prea mari) Catedrale Naţionale, nu pot compensa tăcerea, uneori parcă vinovată, alteori parcă de complicitate, a cvasi-majorităţii clerului ortodox în faţa degenerării şi rătăcirii spirituale a Naţiunii Române.

Tăcerea sau rostirea doar în şoaptă a Învăţăturii lui Hristos din partea clerului ortodox a permis importul unor valori străine spiritualităţii noastre, precum conceptul secular al separării totale a Bisericii de Stat (nu doar sub aspectul relaţiei financiare, care este discutabil şi care ar putea genera eventuale efecte benefice pentru independenţa reală a Bisericii, ci mai ales din perspectiva exilării actului de credinţă exclusiv în spaţiul privat, prin eliminarea definitivă şi totală a credinţei din spaţiul public) ori comportamentele considerate imorale de Credinţa Creştin-Ortodoxă, dar promovate acum ca fiind parte a moralei publice, a firescului general acceptat (cazul homosexualităţii, a căsătoriei homosexuale, dar şi ideea că prostituţia trebuie oficializată ca profesie ori că drogurile uşoare pot deveni marfă legală). (...)

Sa vedem cum s-a implicat Biserica in politica pe vremea lui Stefan cel Mare. Conteaza si despre ce fel de politica este vorba. Stefan cel Mare ii cerea sfat si ajutor de la Sfantul Daniil Sihastru in special. Inaintea unui razboi important, lumea postea cate 40 de zile in afara posturilor de peste an, se faceau rugaciuni si privegheri de noapte, Dumnezeu era rugat fierbinte sa apere aceasta tara. Si o apara. Dupa razboi, de asemenea, exista o randuiala stricta, cu rugaciuni de multumire, biserici si manastiri construite pe pamantul romanesc sau cu milostenie in Athos.

In timp ce in trecut Biserica influenta politica, acum politica tinde sa influenteze Biserica si chiar s-o umileasca. Asta este un soi de mandrie luciferica, pentru care vom plati cu totii in viata pamanteasca sau in vesnicie. Despre anumite pacate grave cum ar fi avorturile, desfranarea si vrajitoriile de tot felul se vorbeste ca despre niste virtuti in zilele noastre. Noi singuri, prin astfel de pacate, atragem mania lui Dumnezeu. Politica nu numai ca le accepta si le promoveaza, dar cauta sa influenteze si Biserica.

Asadar, sa ne cultivam trezvia, caci Biserica, in esenta, se simte amenintata de politica, nu sprijinita. Se aloca fonduri pentru biserici, dar odata cu ele, pe plan duhovnicesc i se cere Bisericii sa faca oarece compromisuri. Nu zidurile ne vor mantui, totusi.

,,Biserica, prin duhovnicii săi, trebuie să-i ajute pe tineri, readucând în actualitate modelele creștine de formare umană: sfântul, eroul, omul drept, frumos, politicos, cuviincios, cărturarul, muncitorul. De asemenea, trebuie să reacționeze la superficialitate, vulgaritate, prost gust, mimetism, mediocritate şi subcultură, să stimuleze interesul tinerilor pentru valorile autentice sub imboldul sănătos al culturii credinţei creștine pe care Europa se pare că a uitat-o."

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ut/#more-65824

[cristiboss56]

[cristiboss56]

Premierul Victor Ponta a declarat agenţiei MEDIAFAX că s-a întâlnit, luni, cu Patriarhul Daniel, alături de ceilalţi lideri USD, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea şi Daniel Constantin, dar şi de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, fără a divulga subiectul discuţiei.

[stefan florin]

În prealabil postat de cristiboss56

aici nu vad nimic politic in acesta fotografie, dat fiind faptul ca Basescu nu mai poate candida la presedintia Romaniei

[cristiboss56]

În prealabil postat de stefan florin

Basescu nu mai poate candida la presedintia Romaniei

Lanseaza PMP si viseaza functia de prim ministru . . . !