Budism - decodificarea realitatii

[antiecumenism]

http://carteromaneasca.wordpress.com...rului-crestin/

Un calugar budist l-a vazut pe Buddha in iad si recunoaste ca doar crestinii detin adevarul

Marturisirea de mai jos e scrisa de un fost calugar budist. Redam cateva fragmente din ea:

“ Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu si sunt din Myanmar. M-am nascut in 1958 in orasul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parintii mei erau budisti devotati, asa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o manastire budista pentru a deveni calugar novice. In Myanmar, multi parinti incearca sa-si trimita fiii intr-o manastire budista, considerand ca e o mare onoare in a servi in felul acesta.

Cand am implinit 19 ani si 3 luni (in 1977), am devenit calugar obisnuit. Calugarul senior de la manastirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul in tara noastra. El era cel mai faimos calugar budist din tot Myanmar-ul. Toata lumea stia cine era, fiind onorat pe scara larga de catre oameni si respectat ca un mare invatator. Din pacate, in 1983 el muri brusc, fiind implicat intr-un accident de masina mortal. Moartea lui a socat pe toata lumea. La momentul acela eram calugar deja de sase ani.

Am incercat din greu sa fiu cel mai bun calugar si sa urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat intr-un cimitir unde am trait si am meditat continuu. Unii calugari care doresc sa cunoasca adevarurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc in adancul padurilor si duc o viata solitara. Am incercat sa ma detasez de gandurile mele egoiste si de dorinte, pentru a scapa de boala si suferinta si pentru a ma elibera de ciclul acestei lumi. Cat am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci cand am incercat sa ating pacea interioara, un tantar a aterizat pe bratul meu si, in loc sa-l alung, l-am lasat sa ma piste. Si asta pentru ca invataturile noastre budiste ne spun ca nu trebuie sa facem rau niciunei fiinte.

Putin timp după piscatul tantarului, m-am imbolnavit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus ca am atat febra galbena cat si malarie. Am stat o luna i spital, timp in care nu numai ca nu m-am facut mai bine, dar mi-era din ce in ce mai rau. Medicii mi-au dat drumul, spunandu-mi ca nu aveam nicio sansa de supravietuire.

Dupa ce am fost externat din spital, m-am intors la manastire, unde alti calugari au avut grija de mine. Mi-era atat de rau, incat, la un moment dat am intrat intr-o stare de inconstienta. Am aflat mai tarziu ca de fapt am murit timp de trei zile. Inima mea incetase sa mai bata, iar trupul meu a fost pregatit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform traditiilor budiste.

Desi cei din jurul meu spuneau ca sunt mort, totusi mintea si spiritul meu erau constiente. Sa va povestesc acum experienta mea dincolo de moarte. Am simt deodata un vant foarte puternic si cand privi in jur vazui un loc pustiu, fara persoane. Am mers un timp, pana cand am vazut un rau. De partea cealalta a raului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. In budism nu avem conceptul de iad. La inceput am fost confuz si nu am stiut ca era un iad pana cand l-am vazut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, in numeroase culturi din Asia). El avea un trup si o fata de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Imi era extrem de frica. Tremurand, am intrebat cum il cheama. El a raspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.

Regele iadului mi-a spus sa ma uit in iazul de foc. M-am uitat si am vazut mai multi calugari budisti. M-am uitat mai aproape si am vazut capul ras al unui om. Cand m-am uitat la fata omului am vazut ca era calugarul meu senior, cel care a murit intr-un accident de masina in 1983. L-am intrebat: “De ce se afla el in acest lac de foc? El a fost un invatator foarte bun.” Regele iadului a raspuns: “Da, a fost un invatator bun, dar nu credea in Iisus Hristos. De aceea, el este in iad.”.

Mi s-a spus sa ma uit la o alta persoana care se afla in foc. Am vazut un barbat cu parul foarte lung infasurat pe partea stanga a capului sau. L-am intrebat regele iadului “Cine este acest om?” El a raspuns: “Aceasta este cel caruia voi va inchinati: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat sa-l vad pe Gautama in iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun si a avut un caracter moral desavarsit. De ce sufera el in acest lac de foc?” Regele iadului mi-a raspuns: “Nu conteaza cat de bun a fost. El este in acest loc pentru ca nu a crezut in Dumnezeul cel vesnic.”

Am vazut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rana mare pe piept. L-am intrebat: “Cine este acest om?” Regele iadului mi-a raspuns: “Acesta este Aung San, liderul revolutionar din Myanmar. El este aici pentru ca a persecutat si a ucis crestini, dar mai ales pentru ca nu crede in Iisus Hristos.”

Epilog

Dupa descrierea infieratoare a iadului, acest fost calugar budist ne descrie cum a vizitat si paradisul, in cele 3 zile cat timp el a fost mort. Apoi, ca un miracol el s-a trezit. Iată ce ne mai povesteste el:

Imediat am inceput sa le spun calugarilor si oamenilor lucrurile pe care le-am vazut si auzit. Toti au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla in iazul de foc, si le-am spus ca numai crestinii detin adevarul si ca stramosii nostri ne-au inselat de mii de ani! Le-am spus ca tot ce credem noi este o minciuna. Oamenii au fost uimiti pentru ca stiau ce fel de calugar am fost, plin de ravna pentru invataturile lui Buddha.

Dupa acest eveniment marcant, fostul calugar deveni crestin si se lepada de credinta sa pentru Buddha.

[cezar_ioan]

Din păcate, genul acesta de argument, deşi frecvent întâlnit în literatură şi deşi plăcut multora dintre creştini, este departe de a fi un argument serios.
Seamănă cu tipul de "dovadă" de pe topicul "Confirmare minunată"...
Ambele: propagandă ieftină, ortodoxistă, de care nu avem nevoie, dar care ne seduc, în acest veac al amăgirilor celor mai cumplite, să neglijăm adevărata învăţătură a Bisericii, anume învăţătura din Scriptură şi din Tradiţie.

Înainte de a te grăbi să îmi răspunzi, te rog să răsfoieşti cartea recomandată de Dragoş, cartea Părintelui Seraphim Rose: "Sufletul după moarte - Experienţele post-mortem contemporane, în lumina învăţăturii ortodoxe cu privire la viaţa de apoi".

Aş adăuga şi cartea recomandată de CristiBoss pe un topic dedicat separat - Jean-Claude Larchet, "Tradiţia ortodoxă despre viaţa de după moarte".

Acolo, în special la Serafim Rose, vei găsi o evaluare foarte atentă şi competentă a unor astfel de "mărturii" din spaţiul oriental.
Precum şi o comparaţie cu mărturiile unor sfinţi ca Sfântul Antonie Cel Mare, de pildă, precum şi alte surse sfinte, evident demne întrutotul de crezare...

P.S. Cu atât mai mult cu cât eşti Antiecumenism, cred că e folositor să cercetezi cele două lucrări....:) Doamne ajută!

[antiecumenism]

-ideea este ca eu personal nu pot sa garantez 100% ca respectivul calugar a fost in rai si iad,ca a vazut efectiv acele lucruri ca Budha e la iad…dar mai multi sfinti ortodocsi zic ca numai crestinii se mantuie,deci ajung in rai;

“Iisus Hristos singurul mijlocitor al mântuirii noastre

Creştinilor, îi răspunde Sfântul, voi vorbiţi despre mântuire, dar habar nu aveţi ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire şi, în sfârşit, nu-L cunoaşteţi pe Hristos, singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărata învăţătură despre acest obiect, învăţătura Sfintei, Universalei Biserici: Mântuirea constă în restaurarea după chipul lui Dumnezeu.

Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcat a protopărinţilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinţe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoşi, cât şi a răufăcătorilor. Ne zămislim în fărădelegi, ne naştem în păcat. Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad, zice sfântul patriarh Iacov despre el însuşi şi despre sfântul său fiu, Iosif cel cast şi minunat.

Coborau în iad, după sfârşirea pribegiei pământeşti, nu doar păcătoşii, ci şi drepţii Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omeneşti. Acesta este preţul virtuţilor firii noastre căzute!

Toate faptele bune omeneşti neputincioase, pogorâtoare în iad, au fost înlocuite cu o singură faptă bună, plină de putere: credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: Ce să facem ca să facem lucrurile lui Dumnezeu?, Domnul le-a răspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeţi în Cel pe Care L-a trimis El.

Ne mântuieşte credinţa în Hristos, nu „faptele bune”

Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: credinţa; dar credinţa ca lucrare. Prin credinţă şi numai prin credinţă putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetaţi şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul!
Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni, care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, pogorau în iad, cum vă închipuiţi că păgânii şi mahomedanii şi ateii, care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea, numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc, şi acesta este credinţa în Răscumpărătorul.”

http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/12/07/sfantul-ignatie-briancianinov-despre-mantuirea-neortodocsilor/

[cezar_ioan]

Bun.
Aşadar să ţinem de dovezile şi întăririle furnizate de sfinţii noştri, iar nu de "ajutorul" dat de tibetani sau de alţi oameni care, nefiind mădulare ale Bisericii îşi permit totuşi să ne "instruiască" în cele sfinte.
N-au decât să propovăduiască astfel de argumente la ai lor. N-au decât să se convertească între ei, budhiştii. Ei între ei să treacă la Hristos, dacă aşa ceva o fi posibil! Că învăţătura creştinilor n-au primit-o ci, dimpotrivă, au venit cu ashramuri prin România, să ne "elibereze" şi "ilumineze". Pre mulţi nenorocind...
Iar noi nu avem nevoie să primim argumentele şi învăţăturile lor despre Hristos, despre Rai şi Iad, despre mântuire, despre viaţa de apoi etc.
Noi, creştinii ortodocşi, avem deja Tezaurul Viu al Adevărului în Sfânta Biserică. Să ne vedem, aşadar, de ale noastre în toate sensurile posibile.
Doamne ajută!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de antiecumenism

-ideea este ca eu personal nu pot sa garantez 100% ca respectivul calugar a fost in rai si iad,ca a vazut efectiv acele lucruri ca Budha e la iad…dar mai multi sfinti ortodocsi zic ca numai crestinii se mantuie,deci ajung in rai;

“Iisus Hristos singurul mijlocitor al mântuirii noastre

Creştinilor, îi răspunde Sfântul, voi vorbiţi despre mântuire, dar habar nu aveţi ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire şi, în sfârşit, nu-L cunoaşteţi pe Hristos, singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărata învăţătură despre acest obiect, învăţătura Sfintei, Universalei Biserici: Mântuirea constă în restaurarea după chipul lui Dumnezeu.

Nu stim ce este mantuirea. Corect.

Dar stim cum arata Chipul Lui Dumnezeu?

Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcat a protopărinţilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinţe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoşi, cât şi a răufăcătorilor. Ne zămislim în fărădelegi, ne naştem în păcat. Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad, zice sfântul patriarh Iacov despre el însuşi şi despre sfântul său fiu, Iosif cel cast şi minunat.

Coborau în iad, după sfârşirea pribegiei pământeşti, nu doar păcătoşii, ci şi drepţii Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omeneşti. Acesta este preţul virtuţilor firii noastre căzute!

Toate faptele bune omeneşti neputincioase, pogorâtoare în iad, au fost înlocuite cu o singură faptă bună, plină de putere: credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: Ce să facem ca să facem lucrurile lui Dumnezeu?, Domnul le-a răspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeţi în Cel pe Care L-a trimis El.
Ne mântuieşte credinţa în Hristos, nu „faptele bune”

Este o exagerare.

Doar credinta in Hristos nu este mantuitoare.

Credinta este necesara, dar nu suficienta.

Trebuie incununata de fapte.

O credinta fara fapte nu este credinta.

Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: credinţa; dar credinţa ca lucrare. Prin credinţă şi numai prin credinţă putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetaţi şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul!
Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni, care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, pogorau în iad, cum vă închipuiţi că păgânii şi mahomedanii şi ateii, care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea, numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc, şi acesta este credinţa în Răscumpărătorul.”

http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/12/07/sfantul-ignatie-briancianinov-despre-mantuirea-neortodocsilor/

În prealabil postat de florin.oltean75

Nu stim ce este mantuirea. Corect.

Dar stim cum arata Chipul Lui Dumnezeu?

Este o exagerare.

Doar credinta in Hristos nu este mantuitoare.

Credinta este necesara, dar nu suficienta.

Trebuie incununata de fapte.

O credinta fara fapte nu este credinta.

Crestinismul este unica religie mantuitoare, ne marturiseste Sundar Singh. Ce altceva l-ar fi facut sa treaca de la budism la crestinism?!?

Iti recomand sa citesti II Epistola a Sf. Apostol Petru, ca sa vezi ca e nevoie de mai multe pentru a ne mantui. Credinta e prima, urmata de fapte bune si apoi de cunoastere. La sfarsit enumera iubirea si dragostea. Cu toate acestea, mantuirea o primim in dar de la Dumnezeu, avand in vedere ca aportul nostru, chiar in conditiile implinirii tuturor conditiilor, reprezinta doar 1%, iar restul ne da Dumnezeu.

Imi face o deosebita placere sa postez din nou aceste versete:

3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
6. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
(II Petru 1)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Miha-anca

Crestinismul este unica religie mantuitoare, ne marturiseste Sundar Singh. Ce altceva l-ar fi facut sa treaca de la budism la crestinism?!?

Iti recomand sa citesti II Epistola a Sf. Apostol Petru, ca sa vezi ca e nevoie de mai multe pentru a ne mantui. Credinta e prima, urmata de fapte bune si apoi de cunoastere. La sfarsit enumera iubirea si dragostea. Cu toate acestea, mantuirea o primim in dar de la Dumnezeu, avand in vedere ca aportul nostru, chiar in conditiile implinirii tuturor conditiilor, reprezinta doar 1%, iar restul ne da Dumnezeu.

Imi face o deosebita placere sa postez din nou aceste versete:

3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
6. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
(II Petru 1)

Cunostinta

Ce intelegem prin "cunostinta"?

"Cunostinta" depinde de minte.
"Cunostinta" este o functie a mintii.

Prin minte intelegem atat cuvantul "Dumnezeu" cat si "cuvintele Lui Dumnezeu", prin minte ne infranam sau desfranam, prin minte facem fapte bune sau fapte rele.

Prin minte ajungem sa credem sau nu, prin minte ne inaltam sau coboram, prin minte poftim sau ne infranam, prin minte iubim sau uram, prin minte ne smerim sau ne mandrim.

Nimic nu poate ocoli MINTEA. Nici binele, nici raul. Nici credinta, nici necredinta.

Dar ce este mintea?

Este o intrebare esentiala, care necesita un raspuns pentru cei ce doresc sa cunoasca in profunzime insasi procesul cognitiei (element cauzal in procesele de decizie derivate)

In textele sacre budiste sunt identificate trei niveluri ale mintii:
-unul grosier corespunzator starii de veghe,
-unul subtil care este inactiv in stare de veghe dar se manifesta in somn (pt. fiintele obisnuite),
-unul foarte subtil, care devine activ doar in momentul mortii (pt. fiintele obisnuite)

Doar cel de al treilea nivel "supravietuieste" mortii - de aceea se spune ca este nivelul indestructibil - mintea radacina.


(1) Mintea corespunzatoare nivelului grosier

In sutrele sacre este definita prin trei parametri: natura, locatie si functie.

- Natura acesteia este claritatea. Claritate pentru ca in ea se reflecta toate obiectele cunoasterii. Este 'perfect clara'. Perfect clara - pentru ca niciun alt obiect nu are o asemenea 'transparenta'. De asemenea, este fara forma. Ii lipseste cu desavarsire orice forma, orice proprietate fizica. De aceea se spune ca este 'goala de forma'. Aceasta goliciune insa nu este ultima sa esenta, 'natura ultima', ci este natura ei conventionala. Fiind fara nicio proprietate fizica nu putem spune ca are o anumita intindere sau limitare spatiala.

-Locatia mintii este in inima (nu in cap). "Fara forma fiind, locasul ei adancul inimii este".

-Functia este aceea de a cunoaste. Mintea este cea care executa procesul de imputatie la interactiunea cu realitatea inconjuratoare. De exemplu, o padure nu este padure daca mintea nu o intelege astfel. O inchisoare nu este o inchisoare daca nu o intelegem astfel.


Mintea este cea mai puternica forta din univers. Intr-o clipita ne poate azvarli in iadul cel mai adanc. Niciun demon, nicio forta exterioara nu ne poate clinti, daca mintea nu se clinteste.

In sutre se spune ca mintea fiintelor obisnuite se aseamana cu un animal vorace, neimblanzit sau cu un tiran. Este poftitoare si patimasa. Fiintele obisnuite se afla sub comanda propriilor lor minti, fara putere de a i se impotrivi.

Procesul cunoasterii directe a propriei minti se aseamana cu imblanzirea unei fiare crude, cu imblanzirea unui cal naravas.

Fara realizarea propriei minti, fiintele desi vad - sunt oarbe, pentru ca vad ceea ce mintea lor necontrolata le arata. Astfel, desi ele cred ca sunt in lumina, in fapt umbla in bezna necunostintei.

[florin.oltean75]

DINCOLO DE STARI


Toate starile - fie ca sunt adictive, fie ca sunt stari "normale" ('de la caderea lui Adam incoace nu mai este nimic normal') - sunt, fara exceptie, fenomene neuropsihice.

Realitatea in care ne miscam si respiram este pur si simplu o compilatie din aceste stari.

Finalmente, chiar daca vorbim despre senzatii, idei abstracte sau amintiri cuibarite in ungherele memoriei – acestea sunt, fara exceptie, impresii mentale.

De aceea sta scris in scripturile budiste, ca privind cu intelegere in jurul nostru, in noi insine, putem observa ca "totul este in natura mintii".

Pentru ca orice percepem este o proiectie, o amprenta in minte.

De aceea, vanarea de stari este ca o invartire in jurul cozii. Este inselare, pentru ca aceste actiuni de apucare nu reusesc sa inteleaga natura profunda a starii si a setei de stare.

Se aseamana cu o betie. Sau cu alergarea dupa himere. ( "Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu!")

Nu este o deosebire fundamentala intre vanarea de stari trupesti sau stari duhovnicesti. Este implicat acelasi mecanism. Acelasi tipar de actiune. Se schimba doar conceptele. Acelasi om vechi, insa, imbracat cu alte haine.

"Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” - (Ma va vana) - va intra in imparatia cerurilor."

--------------

Ce este dincolo de "stare"?

Dincolo de neuropsihic?

Oare putem noi “saraci duhul” intr-o asemenea masura incat sa nu mai fie ingreunat de nicio impresie mentala?

Sa fie complet liber de mecanismul cognitiv cauzal: obiect stimul - simt - impresie mentala...?

Oare putem noi separa "sufletul" de trup, in trup fiind?

Mintea de neuron, in trup respirand?

Sa lasam in urma trupescul ca pe o piele de sarpe? Sa "naparlim" - sa lasam, cu totul, duhul cel vechi?

Sa linistim furtuna si sa facem pace pentru totdeauna?
-------------

Budismul spune ca da, si arata cum.