Esecul (prea mare) distruge omul

[Jamaica]

Ai scos din context tot ce ai putut .
Eu la manastire am duhovnic, iar rugaciunea e in programul zilnic......
Iar daca a dori afectiune din partea familiei este un lucru atat de rau imi cer iertare.

[AlinB]

În prealabil postat de Jamaica

Ai scos din context tot ce ai putut .
Eu la manastire am duhovnic, iar rugaciunea e in programul zilnic......
Iar daca a dori afectiune din partea familiei este un lucru atat de rau imi cer iertare.

Nu lua in seama pe Demetrius.
Are el niste probleme ale lui pe care nu le poate depasi, dar asta nu-l impiedica sa dea sfaturi la altii, chiar daca este total pe langa problema.

[Jamaica]

am incercat in repetate randuri fara succes. In cazul in care nu ma ignora total si se refugiaza la tv, ei zic ca mi se pare si ca sunt rea (mai ales in relatia cu fratele meu pt ca ii refuz mereu cand imi zic sa il ajut sa ii calc haine, sa ii strang rufele etc in conditiile in care locuieste altundeva cu prientena lui dar tot ai mei ii fac menajul). Cand ma duc in vizita la el imi zice sa ii spal vasele... Anyway

Cu vorba in cazul acesta sunt absolut sigura ca nu se rezolva nimic, evita orice problema si nu ii intereseaza

[Florinvs]

Acuma nu stiu ce varsta are fratele tau, dar daca deja locuieste cu prietena lui mi se apare un pic ciudat sa-i faca altcineva "menajul""! De obicei baietii de la 16-17 ani cauta sa fie cat mai independenti si au mai mult orgoliu!

Iar in legatura cu ce ai zis despre tine nu vreau sa ma dau "mare"" sau sa ma laud, insa ce pot spune sigur cum as proceda daca as intalni o situatie similara: intai daca vad ca-i femeie mai retrasa sau mai timida cu vorba, discutam despre una sau despre alta (un film, o carte sau orice alte subiecte sau o plimbare, un cinematograf), incerc sa-mi dau seama care e nemultumirea sau supararea, si apoi sa identific solutiile concrete! Oricum, daca exista bunavointa si rabdare la orice problema exista solutii! Doar vorba aia suntem oameni si putem discuta si analiza la o masa!
Iar apoi dupa ce se mai linistesc lucrurile si tristetea mai dispare, mergem la o terasa cu formatie muzicala, chem lautaru si-i zic sa inceapa cu o sarba sau hora asa ca la Moldova, si dupa ce te ïncingi"" la un dans sa vezi cum uiti de suparare!

Asta din punct de vedere al unui barbat! Din punct de vedere al unei femei n-as putea sa-ti spun.

[stireana]

În prealabil postat de Jamaica

am incercat in repetate randuri fara succes. In cazul in care nu ma ignora total si se refugiaza la tv, ei zic ca mi se pare si ca sunt rea (mai ales in relatia cu fratele meu pt ca ii refuz mereu cand imi zic sa il ajut sa ii calc haine, sa ii strang rufele etc in conditiile in care locuieste altundeva cu prientena lui dar tot ai mei ii fac menajul). Cand ma duc in vizita la el imi zice sa ii spal vasele... Anyway

Cu vorba in cazul acesta sunt absolut sigura ca nu se rezolva nimic, evita orice problema si nu ii intereseaza

Spui că nu mai suporţi reproşurile, criticile, admonestările, da' ai tăi cât le-or mai răbda? :) Că n-o fi uşor nici pentru ei să-nceapă zorile-n sunet de buze bătute mărunţel: "Mie nu mi-aţi făcut, nu mi-aţi dres, cu el vă purtaţi aşa, cu mine altfel.", apoi să vină istoviţi pe la amurg şi s-audă aceleaşi imputări şi căutări de pricini.

Sunt convinsă că ai dreptate, da' iartă-i, păsuieşte-i de amăreala vorbei, roagă-te spre luminarea minţii tuturor, s-aveţi deschideri de inimă unii spre ceilalţi şi să sălăşluiţi armonios.

Ş-apoi, or mai fi câteva chestiuni asumate niţeluş hâit: am văzut o tendinţă de segregare a bunăstării fizice de bunăstarea emoţională, de parcă funcţia de "vistier" al familiei e una lesne de înfăptuit şi nu necesită sleiri şi epuizări cât ţin orele de muncă, încasări poate-n neconcordanţă cu efortul depus, repartizări în funcţie de nevoi (hrană, educaţie, cheltuieli-de-coş-zilnic versus plăţi neprevăzute, dajdii statale, întreţinerea unui loisir etc.), administrare optimă şi multe altele.

Poate n-or fi ştiut c-o îmbrăţişare face cât zece bomboneturi şi scofeturi, o pupătură pe frunte cât toate taftalele şi paftalele din şifonier, o dezmierdare cât stelele şi Luna şi ceru' la un loc, însă toate gesturile care ţin de umplerea teşcherelei înseamnă şi ele un "a da", o generozitate parentală convertită-n sudoare, zile de muncă, sforţări, îngrijorări, silinţe... acestea toate făcute din drag de voi, copiii lor.

Aşa au ştiut ei că-nseamnă "a da dragoste", aşa or fi văzut la părinţii lor, or fi prins vremuri grele, de foamete şi neajunsuri de aşa au ştiut ei să-şi manifeste dragostea către voi, cei atât de dragi lor.

Iartă-i, aşa vor începe schimbările.

[Jamaica]

stireanca nu am zis ca i-am cicalit cu aceste lucruri dar evident ca am vrut sa discut despre ele. dar NU despre cele materiale! , si sunt ani de zile dencad nu am mai adus in discutie aceasta tema. poate tu treci sau ai trecut prin reprosuri de la copii tai, iarta-ma daca gresesc.
Niciodata nu le-am reprosat parintilor ca de ce celalat are mai multe jucarii- nimicuri