Metode pentru primirea iertării păcatelor

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Încă n-am aflat dacă te numești Mihaela...



Deci crezi în iertarea păcatelor prin rugăciunile de acasă sau de la slujbele Bisericii. Corect?



Lăsînd la o parte ceea ce crezi sau simți tu, citește cu atenție ce ne-a lăsat scris Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul apropo de momentul iertării prin Spovedanie:

”Noi crestinii ortodocsi credem si mărturisim că tot cel ce se pocăieste, mărturisindu-si păcatele cu zdrobire
de inimă, primeste iertăciune de la Dumnezeu chiar în clipa când îi citeste preotul Dezlegarea.
Învățătura aceasta este întărită de Sfintele Soboare si anume prin canonul 2 al Soborului din Laodiceea,
prin canonul 3 al Soborului de la Niceea, apoi prin canonul 102 al Soborului din Trulan si prin canonul 5 al
Soborului din Ancira. De asemenea se întăreste aceasta si prin canonul 74 al Sf. Vasile cel Mare, precum si
prin canonul 3 al Sf. Grigore Episcopul Nisiei (către Litoion)
Avem apoi ca mărturie cuvintele Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, care spune că iertarea păcatelor
se dă chiar în ceasul mărturisirii, când omul îsi destăinuieste deplin toate păcatele sale cu zdrobire de inimă
si cu hotărâre statornică de a nu mai păcătui.
Si ne încredințează pentru aceasta Sf. Simeon, aducând ca pildă cuvintele Sf. Evanghelii, unde spune cum
a primit îndată iertăciune vamesul cel smerit din Templu, mai marele vamesilor Zaheu din Ierihon,
slăbănogul de la Vitezda, apoi fiul cel pierdut, tâlharul cel credincios, femeia cea desfrânată si alții cari
s-au căit din toată inima.
Potrivit cu pildele acestea din Sf. Evanghelie, a scris si Sf. Atanasie cel Mare (către Antioh) că toți cei care
cu adevărat se pocăiesc, într-o clipeală de vreme se eliberează de greutatea cea mai dinainte de păcate si de
osândă.”

Da , ma numesc Mihaela.

Florin, cine are comuniune directa cu Dumnezeu acela si comunica cu Dumnezeu.
Iar atunci cand comunici stii exact cand esti iertat, pentru ca simti in inima. Nu este vorba despre ceea ce crezi pentru ca asa ai invatat ci e vorba de ceea ce simti atunci cand comunici cu Dumnezeu. despre traire la propriu. ca degeaba dogma daca nu este traire.

De altfel, intreaba duhovnicul cand simti in inima confirmarea iertarii. Pentru ca una este ce credem si ce invatam si alta este in practica, cand te pocaiesti. Duhovnicul iti va raspunde ca depinde, de pacate, cat de grave sunt, de pocainta, cat de mult te-ai pocait in inima si cat de sincer, si de starea sufletului tau. Uneori iertarea in inima si constiinta vine imediat dupa spovedanie , alteori nu. alteori trebuie sa te nevoiesti, sa plangi, si sa se mereasca inima ta ca sa primesti iertarea Domnului.

de altfel din cauza unei gandiri cum o expui tu, sunt oameni care nici nu se pocaiesc in inima sincer si smerit, ci merg la duhovnic, insira ce au facut, si pentru ca ei cred si sunt convinsi ca prin spovedanie sunt iertati, gata pleaca de acolo linistiti ca sunt iertati. insa comuniunea cu Dumnezeu, simtirea lui Hristos, confirmarea iertarii, simtirea dragostei lui Hristos, plansul cand te vezi cat de mic si nenorocit esti, cand vezi cat de milos si iubitor e Dumnezeu, convorbirea cu El toate astea nu exista la acesti oameni.