Student român la Londra: “Dumnezeu a fost ucis de Occident

[Yasmina]

Pana sa ajung in America,si sa stau cu mai multi romani intr-o casa,nu cunoscusem romani rai :)

De la inceput s-au format bisericute,simpatii si antipatii;iar cei mai destepti radeau de ceilalti mai modest inzestrati intelectual(cand nu erau de fata,ii imitau ca nu stiau lb engleza si cate altele).
Desi,cei mai prostuti s-au dovedit in timp oameni adevarati pe care te poti baza,iar"istetii"cu pretentii niste fiare salbatice.

Cum lucram toti intr-un loc,acesta a fost motivul de a ne muta impreuna.
Unii dintre noi erau multumiti cu jobul(prost)pe care-l aveam,insa ceilalti mai destepti planuiau pe ascuns cum sa se ridice.
Totul era secret si pe ascuns,nu puteai sa-i intrebi nimic,nu-ti dadeau nici o informatie utila:de unde isi fac cumparaturile?unde este cea mai apropiata banca?etc

Pana la urma au ajuns intr-acolo incat de ciuda ca ma puneam la curent cu actele pe aici,cu cardurile bancare,au inceput sa-mi arunce corespondenta cu acte importante.
Prima data mi-a disparut cardul de credit.Nestiind ca banca mi l-a trimis nu am facut nimic.Peste o luna am primit corespondenta ca mi-au inchis linia de credit ca nu mi-am platit taxa de deschidere.Poftim?Care card?

Apoi,cu timpul mi-au disparut alte si alte acte importante,insa asteptandu-le si neaparand am putut sa le cer din nou agentiilor in speta.
Au fost niste oameni diabolici,cu mentalitea celor care vor sa fie invidiati pt reusitele lor iar ei sa fie unici cu acele rezultate.
Si-au luat ei masina si permis de conducere,apoi cand ne-am luat noi ceilalti,a fost inmormantare in casa,aveau o fata lunga de parca le-a murit pisica.

Mai aveam in cercul de prieteni,o alta romanca care avea o relatie cu un American iar astia cand l-au intalnit pe el singur i-au spus sa fie atent cu ea caci in mod sigur doreste sa-l foloseasca pt obtinerea cetateniei.
Bineinteles ca a iesit scandal si au despartit si cuplul acela.

Multe,multe intamplari sinistre legate de acesti romanasi frustati...nu stiu cum de mai pot dormi noaptea linistiti?!

[laurastifter]

Apreciez patriotismul sincer şi trăit cu dreaptă socotinţă, dar naţionalismul ideologic îmi pare o calamitate... o maladie spirituală ce perverteşte sentimentul autentic al iubirii faţă de patrie, iar din perspectiva Bisericii noastre Ortodoxe, o concepţie eretică (în strânsă legătură cu etno-filetismul - naţionalismul religios, condamnat ca erezie de către un Sinod ţinut la Constantinopol, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea).
Uităm atât de uşor textul din Galateni3, 28, precum străin ne este şi spiritul întregului Nou Testament, ce promovează dragostea faţă de fiecare persoană umană, fără discriminare, indiferent de origine etnică, condiţie socială, vârstă, convingeri şi orice altă particularitate individuală.
Patriotismul autentic e sentiment şi ideal, nu ideologie şi nici sentimentalism ieftin; se trăieşte şi se exteriorizează prin fapte, nu se proclamă prin discursuri şi scrisori răspândite prin internet (care este o invenţie tehnologică neautohtonă, nu-i aşa?... O invenţie venită tot de la occidentalii aceştia, care, zice-se, "L-ar fi ucis pe Dumnezeu"). N-aş putea perora patetic despre "dragostea de neam şi ţară" şi, mai ales, cu neputinţă îmi este să înţeleg exagerările grave, patologic naţionaliste, de tipul sloganurilor "murim pentru patrie" etc, sau al povestioarelor lacrimogene şi ilogice de prin manualele şcolare despre eroii care, după ce au fost eliberaţi de către turci pentru a-şi mai vedea o dată ţara, s-au întors în tabăra adversă spre a fi omorâţi. Nu ni se cere să murim pentru pământul natal, ci să trăim pentru Hristos! Nu ni se cere să exagerăm, pervertind patriotismul şi transformându-l în idolatrizarea unei ţări şi a unei naţiuni, ci vocaţia noastră este aceea ca "pe noi înşine şi unii pe alţii şi TOATĂ VIAŢA NOASTRĂ LUI HRISTOS DUMNEZEU SĂ O DĂM".
Patriotismul se manifestă prin participarea activă şi responsabilă la progresul spiritual, intelectual şi material alpropriului popor, nu prin blamarea valorilor altor naţiuni create de Bunul Dumnezeu.
Şi să nu uităm că împărţirea limbilor a apărut nu în starea paradisiacă originară, ci abia după episodul construirii turnului Babel (Facerea11)...
Putem fi patrioţi şi trăind în afara graniţelor ţării natale, aşa cum Apostolul neamurilor/ păgânilor, Pavel, ar fi preferat să-şi sacrifice mântuirea pentru convertirea la Hristos a compatrioţilor săi din poporul ales (Cf. Rm9, 1), dar totuşi, L-a mărturisit pe Domnul printre neamuri şi şi-a dat viaţa ca martir departe de patria sa, fiindcă "cele ce-i erau lui câştig, pe acestea le-a socotit pentru Hristos pagubă" (cf. Flp3, 7). S-a sacrificat în mod liber şi conştient, dar nu apărând cauza politică a patriei sale aflate de multe decenii sub ocupaţie romană, ci dăruindu-se pe el însuşi întru totul Aceluia Care este Viaţa iudeilor şi a păgânilor totodată.
Creştinismul este o religie universală, nu naţională. Hristos nu este al românilor, ci întreaga omenire Îi aparţine lui Hristos! În meditaţiile Sfântului Maxim Mărturisitorul asupra Sfintei Liturghii, formulate în lucrarea sa "Mystagogia", întregul cosmos este Biserica lui Dumnezeu.
Hristos ne iubeşte ca persoane unice, iar nu ca membrii ai unor naţiuni mai mult sau mai puţin evoluate din punct de vedere spiritual şi material. La fel suntem şi noi datori să-i iubim pe toţi semenii noştri căci, potrivit autorului anonim al Epistolei către Diognet, "Creştinii trăiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului" pentru că "orice ţară străină le este lor patrie şi orice patrie le e ţară străină". Noi suntem noul Israel, uniţi în şi de dragul lui Hristos, sacerdoţi ai preoţiei universale cu vocaţia de a mărturisi pretutindeni în lume, în ţările în care ne-am născut, sau în afara acestora, "bunătăţile Celui Ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată". "Nu avem aici cetate statornică, ci o căutăm pe aceea ce va să fie", precum ne aminteşte autorul Epistolei către Evrei, accentuând, în capitolul consacrat credinţei (Evr11), faptul că patriarhii Vechiului Testament "dovedesc că îşi caută lor patrie" - nu pe aceea pământească (pe care de bună voie o părăsiseră, răspunzând chemării divine), ci pe cealaltă... despre care Hristos ne-a încredinţat că înlăuntrul nostru se sălăşluieşte.
"Hristos e Patria şi Calea" (Fericitul Augustin)! Dacă-L vom iubi pe El şi pe toţi semenii noştri de dragul Său, atunci orice sentiment al nostru (inclusiv trăirea naturală şi lăudabilă a dragostei faţă de patrie) va fi autentic, nepervertit şi ghidat, orientat de "credinţa lucrătoare prin iubire".
Pelerini suntem pe pământ, pelerini spre patria cerească, iar împreună-Călător cu noi, Pelerinul necunoscut şi inconfundabil totodată, Calea şi Ţinta călătoriei noastre rămâne Însuşi Acel Ce i-a îndrumat pe ucenicii Luca şi Cleopa în drumul spre Emaus.
"Oare nu arde în noi inima noastră, când ne vorbeşte pe cale şi când ne tâlcuieşte Scripturile?"...
Hristos în mijlocul nostru!!!

[dobrin7m]

În prealabil postat de laurastifter

Apreciez patriotismul sincer şi trăit cu dreaptă socotinţă, dar naţionalismul ideologic îmi pare o calamitate... o maladie spirituală ce perverteşte sentimentul autentic al iubirii faţă de patrie, iar din perspectiva Bisericii noastre Ortodoxe, o concepţie eretică (în strânsă legătură cu etno-filetismul - naţionalismul religios, condamnat ca erezie de către un Sinod ţinut la Constantinopol, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea).
Uităm atât de uşor textul din Galateni3, 28, precum străin ne este şi spiritul întregului Nou Testament, ce promovează dragostea faţă de fiecare persoană umană, fără discriminare, indiferent de origine etnică, condiţie socială, vârstă, convingeri şi orice altă particularitate individuală.
Patriotismul autentic e sentiment şi ideal, nu ideologie şi nici sentimentalism ieftin; se trăieşte şi se exteriorizează prin fapte, nu se proclamă prin discursuri şi scrisori răspândite prin internet (care este o invenţie tehnologică neautohtonă, nu-i aşa?... O invenţie venită tot de la occidentalii aceştia, care, zice-se, "L-ar fi ucis pe Dumnezeu"). N-aş putea perora patetic despre "dragostea de neam şi ţară" şi, mai ales, cu neputinţă îmi este să înţeleg exagerările grave, patologic naţionaliste, de tipul sloganurilor "murim pentru patrie" etc, sau al povestioarelor lacrimogene şi ilogice de prin manualele şcolare despre eroii care, după ce au fost eliberaţi de către turci pentru a-şi mai vedea o dată ţara, s-au întors în tabăra adversă spre a fi omorâţi. Nu ni se cere să murim pentru pământul natal, ci să trăim pentru Hristos! Nu ni se cere să exagerăm, pervertind patriotismul şi transformându-l în idolatrizarea unei ţări şi a unei naţiuni, ci vocaţia noastră este aceea ca "pe noi înşine şi unii pe alţii şi TOATĂ VIAŢA NOASTRĂ LUI HRISTOS DUMNEZEU SĂ O DĂM".
Patriotismul se manifestă prin participarea activă şi responsabilă la progresul spiritual, intelectual şi material alpropriului popor, nu prin blamarea valorilor altor naţiuni create de Bunul Dumnezeu.
Şi să nu uităm că împărţirea limbilor a apărut nu în starea paradisiacă originară, ci abia după episodul construirii turnului Babel (Facerea11)...
Putem fi patrioţi şi trăind în afara graniţelor ţării natale, aşa cum Apostolul neamurilor/ păgânilor, Pavel, ar fi preferat să-şi sacrifice mântuirea pentru convertirea la Hristos a compatrioţilor săi din poporul ales (Cf. Rm9, 1), dar totuşi, L-a mărturisit pe Domnul printre neamuri şi şi-a dat viaţa ca martir departe de patria sa, fiindcă "cele ce-i erau lui câştig, pe acestea le-a socotit pentru Hristos pagubă" (cf. Flp3, 7). S-a sacrificat în mod liber şi conştient, dar nu apărând cauza politică a patriei sale aflate de multe decenii sub ocupaţie romană, ci dăruindu-se pe el însuşi întru totul Aceluia Care este Viaţa iudeilor şi a păgânilor totodată.
Creştinismul este o religie universală, nu naţională. Hristos nu este al românilor, ci întreaga omenire Îi aparţine lui Hristos! În meditaţiile Sfântului Maxim Mărturisitorul asupra Sfintei Liturghii, formulate în lucrarea sa "Mystagogia", întregul cosmos este Biserica lui Dumnezeu.
Hristos ne iubeşte ca persoane unice, iar nu ca membrii ai unor naţiuni mai mult sau mai puţin evoluate din punct de vedere spiritual şi material. La fel suntem şi noi datori să-i iubim pe toţi semenii noştri căci, potrivit autorului anonim al Epistolei către Diognet, "Creştinii trăiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului" pentru că "orice ţară străină le este lor patrie şi orice patrie le e ţară străină". Noi suntem noul Israel, uniţi în şi de dragul lui Hristos, sacerdoţi ai preoţiei universale cu vocaţia de a mărturisi pretutindeni în lume, în ţările în care ne-am născut, sau în afara acestora, "bunătăţile Celui Ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată". "Nu avem aici cetate statornică, ci o căutăm pe aceea ce va să fie", precum ne aminteşte autorul Epistolei către Evrei, accentuând, în capitolul consacrat credinţei (Evr11), faptul că patriarhii Vechiului Testament "dovedesc că îşi caută lor patrie" - nu pe aceea pământească (pe care de bună voie o părăsiseră, răspunzând chemării divine), ci pe cealaltă... despre care Hristos ne-a încredinţat că înlăuntrul nostru se sălăşluieşte.
"Hristos e Patria şi Calea" (Fericitul Augustin)! Dacă-L vom iubi pe El şi pe toţi semenii noştri de dragul Său, atunci orice sentiment al nostru (inclusiv trăirea naturală şi lăudabilă a dragostei faţă de patrie) va fi autentic, nepervertit şi ghidat, orientat de "credinţa lucrătoare prin iubire".
Pelerini suntem pe pământ, pelerini spre patria cerească, iar împreună-Călător cu noi, Pelerinul necunoscut şi inconfundabil totodată, Calea şi Ţinta călătoriei noastre rămâne Însuşi Acel Ce i-a îndrumat pe ucenicii Luca şi Cleopa în drumul spre Emaus.
"Oare nu arde în noi inima noastră, când ne vorbeşte pe cale şi când ne tâlcuieşte Scripturile?"...
Hristos în mijlocul nostru!!!

Frumos ai grait aici Laura iar aceste ganduri ca ale tale sunt si cele care pe mine m-au ajutat aici la Londra. Asa am reusit sa ma detasez de cele rele , asa am reusit sa resping ganduri rele.
Exact acesta imi este gandul ca poti fi cu Dumnezeu oriunde pe pamant si poti iubi oameni oriunde pe pamant. Ca nu e obligatoriu sa exersezi iubirea doar cu casnicii tai , fie ei si conationali. Si iarasi asa am reusit sa inteleg ca daca nu am Biserica ortodoxa aici de pilda atunci aduc Biserica in inima si casa mea.
Am inteles in sfarsit ca de fapt viata trebuie luata asa cum e, bucuros sa fii omule ca Dumnezeu iti da sanatate si ai ce manca si ai unde pune capul iar de prisoseste cumva ceva de la Domnul , bucuros sa fii ca poti ajuta pe ai tai si pe cei care au nevoie de ajutor. Ca nimic nu iei cu tine in cele 4 scanduri si de vrei de nu vrei sfarsitul tot va veni. M-am invatat aici sa nu mai fac planuri, strang, fac , dreg, ci sa las toate asa cum le aduce Bunul Dumnezeu peste mine.
Fiecare tara isi are ale sale si fiecare popor, si bune si rele. Am inteles ca viata omului trebuie sa fie de fapt asemenea ascetilor nostri, chiar daca nu te afli pe varf de stanca. Am vazut insa ca toate acestea aparent te insingureaza insa te insingureaza in afara ca inauntru te umpli.
Am invatat sa nu cer de la Domnul pentru mine nimic, fie ce va voi El insa sa cer multe pentru ceilalti. Mare bucurie sa vad ca se implineste, ca mai degrab se implineste cand ceri pentru altii decat cand ceri pentru tine. Uneori nici nu mai cer ceva anume ci doar, Doamne sa ai grija de ei cum stii , sa veghezi peste ei, copilasii mei, parintii mei, fratii mei, prietenii mei sa le dai lor ce le este lor bine ca Tu stii mai bine.

Suntem raspanditi pe pamant si peste tot Dumnezeu vegheaza. Unde este loc unde nu vede Dumnezeu?

Da Laura, asa este cum spui, Dumnezeu nu poate fi monopolizat de nimeni, iar noi crestinii suntem cetateni ai Cerului, stii cantarea de la inmormantare: Sus in Cer , acolo sus e Patria mea.

Avem nevoie de discernamant , de echilibru. Nu unirea pe pamant trebuie cautata ci indumnezeirea si atunci vom trai in comuniune cu Dumnezeu si cu toti asemenea. Aceasta este pozitia mea.

Mi-a placut mult cele scrise de tine Laura aici. Dumnezeu sa iti ajute!

Theo tu nu esti neutru,esti subiectiv pana in maduva oaselor :) Lupti intr-un razboi fara castigatori in esenta,oricat de dur ar parea,este o problema de supravietuire,pe care fiecare neam o intelege diferit.Nu exista alb si negru in lupta asta,victimele si ticalosii fac deseori schimb.Vrem noi sa vedem totul in alb si negru,la nivel orizontal,ca sa avem liniste fata de strigoii nostrii interiori.Este un mare gri opac si cetos in lupta asta,singurul punct luminos al istoriei acestei planete a fost Isus si Imparatia Lui.Este singura raza de lumina intr-o eterna poveste cu balauri corecti politic,printi viciosi si printese cu apucaturi bizare.Tu nu faci decat sa schimbi o alta tabara cu alta,in loc de spalacitii nordici ii regreti pe rusi,deloc mai blanzi fata de noi,si daca te mai duci si spre asiatici atunci chiar esti in aceiasi tabara in alta forma.Singura cale pt lumea asta nu este o repetare sub alta forma si cu alti actori ai aceleiasi piese ci viata in Hristos.Orice alta cale este o repetare a acelorasi erori si a acelorasi drame.Luptam la un nivel destinat sa piara,supus efemerului si putinului nostru.Ce ma uimeste,ce ma lasa tacut si stingher,este gandul ca dragostea lui Dumnezeu ne rabda inca,peste aceasta lume ce parca isi iubeste distrugerea si nu creatia.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ce ma uimeste,ce ma lasa tacut si stingher,este gandul ca dragostea lui Dumnezeu ne rabda inca,peste aceasta lume ce parca isi iubeste distrugerea si nu creatia.

Acum vreo doua zile, tot gandind la aceasta idee a dvs de mai sus, cum de ne rabda inca Dumnezeu, am primit un raspuns: copilasii, copilasii nascuti in fiece clipa pe pamant. Cand oamenii vor inceta sa mai faca copilasi Dumnezeu ne va pierde.

Acum vreo doua duminici eram impreuna cu familia hindusa, 3 generatii erau acolo: bunicii, copii si nepotii.
Bunicul mi-a spus: noi am fost 8 frati dar am facut 4 copii. doar unul din copiii mei are doi copii ceilalti nu vor sa mai faca. De la generatie la generatie ne-am injumatatit injumatatit. Ma rog de copilul asta, ( si arata spre unul din baieti care nu are copii), sa faca un copil macar.

În prealabil postat de dobrin7m

Acum vreo doua zile, tot gandind la aceasta idee a dvs de mai sus, cum de ne rabda inca Dumnezeu, am primit un raspuns: copilasii, copilasii nascuti in fiece clipa pe pamant. Cand oamenii vor inceta sa mai faca copilasi Dumnezeu ne va pierde.

Acum vreo doua duminici eram impreuna cu familia hindusa, 3 generatii erau acolo: bunicii, copii si nepotii.
Bunicul mi-a spus: noi am fost 8 frati dar am facut 4 copii. doar unul din copiii mei are doi copii ceilalti nu vor sa mai faca. De la generatie la generatie ne-am injumatatit injumatatit. Ma rog de copilul asta, ( si arata spre unul din baieti care nu are copii), sa faca un copil macar.

Doamna, ma gindesc ca nu intimplator preambulul legamintului lui Dumnezeu cu Abraham a fost daruirea unui fiu de catre Hashem. Cel ce creeaza lumi cu mainile Sale il vrea si pe om macar pastrator, sau perpetuator, al acestui divin de frumos act al crearii. Facerea de prunci e porunca in toate credintele mari si normale.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Theo tu nu esti neutru,esti subiectiv pana in maduva oaselor :) Lupti intr-un razboi fara castigatori in esenta,oricat de dur ar parea,este o problema de supravietuire,pe care fiecare neam o intelege diferit.Nu exista alb si negru in lupta asta,victimele si ticalosii fac deseori schimb.Vrem noi sa vedem totul in alb si negru,la nivel orizontal,ca sa avem liniste fata de strigoii nostrii interiori.Este un mare gri opac si cetos in lupta asta,singurul punct luminos al istoriei acestei planete a fost Isus si Imparatia Lui.Este singura raza de lumina intr-o eterna poveste cu balauri corecti politic,printi viciosi si printese cu apucaturi bizare.Tu nu faci decat sa schimbi o alta tabara cu alta,in loc de spalacitii nordici ii regreti pe rusi,deloc mai blanzi fata de noi,si daca te mai duci si spre asiatici atunci chiar esti in aceiasi tabara in alta forma.Singura cale pt lumea asta nu este o repetare sub alta forma si cu alti actori ai aceleiasi piese ci viata in Hristos.Orice alta cale este o repetare a acelorasi erori si a acelorasi drame.Luptam la un nivel destinat sa piara,supus efemerului si putinului nostru.Ce ma uimeste,ce ma lasa tacut si stingher,este gandul ca dragostea lui Dumnezeu ne rabda inca,peste aceasta lume ce parca isi iubeste distrugerea si nu creatia.

Scotianule,
Aia de ii enumeri tu (tibetani, chinezi, coreeni, manchu/jurcheni, mongoli/tatari, turci de toate felurile, rusi, etc.) cind ii apuca nebunia extinderii Lebensraum-ului, ce faceau? Veneeau, se bateau, distrugeau, pradau, ucideau si violau. Bun. Asta au facut toate armatele din toate timpurile premoderne. Ei, asta e deobisrea: spalacitii actuali (dupa am spus in alte postari, apreciez enorm pe stramosii pagini ai spalacitilor) nu dau foc, etc. Ei isi degenereaza adversarii. (Bine, acum tot ghiolbanul care admira ticalosia si puterea imbinate, isi va scoate palaria de sluga). Deci raportul intre hoardele tatare sau armatele chineze si euro-anglofoni este cel dintre o haita de pradatori preistorici, pe linga ursii sunt piticanii, porniti feroce sa is potoleasca foamea (istoricii spun clar ca mongolii si hunii au urmat modelul marilor carnasiere in tehnicile de razboi, in timp ce eurocratii urmeaza tehnicile infame, deprinse in loji, de la stapinii lor "extraterestri", adica draci), si o legiune de demoni, porniti pe alterari, degenerari si distrugeri fara sens. Intrebare retorica: ca si finta umana in primul rind, dar si ca si crestin calvin, care sunt cu adevarat periculosi?

Toti sunt la fel Theo,este doar o problema de gradualitate a raului,este tot rau in esenta,nu exista rau si rau-bun.Raul este acelasi in alta forma.Daca te pozitionezi,cu ura fata de altii,intr-o alta tabara pe principiul ,,ai mei sunt mai putin rai decat ai tai"atunci cei rai au castigat si tu ai pierdut,pt ca tabara ta nu este cea a binelui ci a unui rau mai suportabil din partea ta dar poate tot o oaroare pt altul.Daca vrei binele,Adevarul,atunci nici una dintre tabere nu te poate salva,taberele lui rau si mai putin rau.Sa colinzi prin diferite tabere si opinii Theo,dupa cum iti dicteaza momentul,nu va fi niciodata o solutie,ci doar amanarea inevitabilului final.

[arwein]

Hai sa fim seriosi, aceasta nu este nici o scrisoare a nici unei studente la Londra, ci este o facatura cu nuanta nationalista din ciclul "ce spiritualizati suntem noi si ce materialisti sunt ei"; a circulat pe net pentru ca era menita sa circule si a suscitat discutii pentru ca este trolling. Ce crede fiecare despre Londra sau despre oricare loc din lumea asta din pozitia in care se afla acum (si majoritatea din noi suntem in Romania) este mult mai putin relevant decat ceea ce face fiecare din noi in locul in care ne-a lasat Dumnezeu sa vietuim. In rest nu sunt decat lamentari fara sens.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Toti sunt la fel Theo,este doar o problema de gradualitate a raului,este tot rau in esenta,nu exista rau si rau-bun.Raul este acelasi in alta forma.Daca te pozitionezi,cu ura fata de altii,intr-o alta tabara pe principiul ,,ai mei sunt mai putin rai decat ai tai"atunci cei rai au castigat si tu ai pierdut,pt ca tabara ta nu este cea a binelui ci a unui rau mai suportabil din partea ta dar poate tot o oaroare pt altul.Daca vrei binele,Adevarul,atunci nici una dintre tabere nu te poate salva,taberele lui rau si mai putin rau.Sa colinzi prin diferite tabere si opinii Theo,dupa cum iti dicteaza momentul,nu va fi niciodata o solutie,ci doar amanarea inevitabilului final.

Sa explic pragmaticului din tine: "pradatorii vechi" s ale zic asa, nu alterau insasi baza biologica a celor invinsi. Nu le nimiceau natura, in toate sesnurile acestui cuvint. Chiar vrei linkuri, ca sa compari felul in care s-au purtat coreenii sau tibetanii cu cei oucpati, inclusiv de la ta rasa si religie, si felul in care spaniolii in Tierra del Fuego si englezii in Tasmania au exterminat metodic popoare intregi? Da , mongolii exterminau populatia unor cetati daca opunea rezistenta. Dac aplateau trinut, ii lasau in pace, mai mult, ii aparau de altii si le respectau religia, cutumele si demnitatea de oameni. Aborigenii taamanieni si bastinasii din Tara de Foc au fost exterminati din calcul burghez, pentru..pamint pentru blestematii de femrieir si oieri europeni. Se dadea premiu pentru citi mai multi fuegieni ucisi. Nu o sa gasesti asa orori nici la mongoli, nici macar in "Istoria secreta", sau la coreeni, japonezi, persani, nici la "cruzii" asirieni antici.
Ca sunt, a propos de perioada istorica ce o traim, tot felul de idioate teorii conspirationiste antisemite. Pai, sa se compare felul in care aborigenii australienii erau lipsiti de drepturi elementare sub regina Victoria, si ce nivel de trai si drepturi are un arab israelian. E ca si cum ai compara reeeducarea pitesteana cu o excurise la iarba verde. Si nu, nu colind prin diferite tabere: antioccidental am fost intotdeauna si voi fi pina la moarte.