Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

În prealabil postat de AlinB

Dar de multe ori problema se dezbate in termeni mult mai ..concreti ca de ex. unde este Biserica.
Romano-Catolicul zice "la noi este, voi sunteti cei iliciti". Noi, spun unii, din dragoste, ar trebui sa le dam dreptate.

N-avem cum să le dăm dreptate. Pentru credincios dragostea e unită cu credința, cu adevărul. Și noi nu putem crede că au dreptate. Pe de altă parte, nici noi, ortodocșii, nu suntem tocmai ce ar trebui să fim. Avem legătura istorică directă cu Biserica dintotdeauna, dar cred că trebuie mereu să fim în căutarea Adevărului, pentru că Biserica nu-L depozitează. El este viu, și nu putem spune foarte multe despre El din pricina asta. Nu înțeleg prin asta a deveni originali, a începe fiecare să vorbească pe limba lui, ci în unitate cu Biserica, cu Sfinții Părinți.

Eu n-aș putea, de exemplu, să mă împărtășesc la catolici, din aceleași motive din care niciun ortodox nu poate: lipsa unității de credință; nu putem mărturisi la fel, nu pot rosti Filioque pentru că nu cred. Însă pot să le recunosc și lor o împărtășire din lumina lui Dumnezeu atunci când ei mărturisesc și făptuiesc ceea ce Hristos ne învață pe toți.

E interesanta folosirea notiunilor de "disponibilitățile" "deschidere" "închidere" pentru a evita transare problemei intre bine si rau.
Pentru ca in ultima instanta, nu poti evita asta, mai ales daca vorbesti de crestinism.

Tocmai că nu văd aici delimitarea problemei între bine și rău. Nu este răul situat doar în afara Bisericii, după cum nici binele nu este numai în Biserică.
Însă nu mă simt în stare să abordez problema mântuirii sau a ceea ce înseamnă în afara și înăuntrul Bisericii. Poate este mai bine să rămână o taină, așa cum multe ne-a dat Dumnezeu să le cunoaștem în taină, nu cu precizie.
Pot să spun doar că nu cred în mântuire fără credința în Hristos și fără o viață în El, pe care o primim și o cunoaștem în Biserică.
Însă nu pot să garantez că Duhul Sfânt preface numai cinstitele daruri de pe altarele ortodoxe și că pe ale catolicilor nu vine. Nu cred că este o problemă de competență omenească.

Poate intr-un context oriental, ar fi fost altceva.
Aveti afinitati cumva?

De ce nu „Ai afinități...”?
Tot ce se poate, dacă a-i privi pe toți ca frați înseamnă asta.

P.S. Am mai spus-o: Problema unei mântuiri atât de limitate cum ar fi dacă numai ortodocșii s-ar mântui, și din ei numai cei „adevărați”, practicanți, numai cei care se luptă cu păcatele și care au o viață îmbunătățită s-ar mântui, e întristătoare și neconformă cu dragostea și cu jertfa lui Hristos. Pentru câți a murit El?
Mă tem că tocmai viziunea asta de Biserică-sistem a făcut ca cei mai mulți să considere că este suficient să fii botezat ortodox, pentru a fi în Corabia mântuitoare. Totuși, știm foarte bine că nu este de ajuns.

[DragosP]

În prealabil postat de N.Priceputu

Și noi nu putem crede că au dreptate.

Şi totuşi, că din păcate mi-am adus aminte de topicul deschis tot de Laura, s-au repezit dreptcredincioşii să-i salute pe catolici cu "Hristos a Înviat" în 31.03.2013.

Nu mai știu dacă pe topicul cu pricina le-am spus și eu așa. Cred că doar le-am făcut niște urări, așa cum i-am făcut și surorii mele care, fiind în Spania, ține Paștele în același timp cu catolicii.
Însă asta nu înseamnă decât mărturisirea împreună a adevărului, nu și a neadevărurilor.

Eu îi spun de înviere „Hristos a înviat!” și unui prieten musulman. Care îmi răspunde „Adevărat a înviat!”. O fi greșit?

[DragosP]

Nu ştiu dacă-i greşit. Tot ce pot să-ţi spun, apropos de salutul creştin adresat unui musulman: anul acesta am fost la părinţi de Paşte şi am chemat un taxi. În Brăila mai sunt şi turci. Eh, s-a nimerit să fie turc şoferul. Eu, din obişnuinţă şi cu bucurie-n glas spun: "Hristos a Înviat!". Văleu! Mai că nu m-a omorât cu privirea. N-a răspuns nimic, dar s-a înroşit şi spun, dacă avea săgeţi în priviri, acum eu nu mai scriam aici.

În prealabil postat de DragosP

Nu ştiu dacă-i greşit. Tot ce pot să-ţi spun, apropos de salutul creştin adresat unui musulman: anul acesta am fost la părinţi de Paşte şi am chemat un taxi. În Brăila mai sunt şi turci. Eh, s-a nimerit să fie turc şoferul. Eu, din obişnuinţă şi cu bucurie-n glas spun: "Hristos a Înviat!". Văleu! Mai că nu m-a omorât cu privirea. N-a răspuns nimic, dar s-a înroşit şi spun, dacă avea săgeţi în priviri, acum eu nu mai scriam aici.

Păi secretul e să fii prieten cu el înainte să-i spui asta :)
Însă taximetristul tău cred că nu-și cunoștea prea bine credința, pentru că musulmanii nu neagă învierea lui Hristos. Doar că nu cred că este Dumnezeu. Cel puțin așa mi-a spus prietenul.

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

Păi secretul e să fii prieten cu el înainte să-i spui asta :)
Însă taximetristul tău cred că nu-și cunoștea prea bine credința, pentru că musulmanii nu neagă învierea lui Hristos. Doar că nu cred că este Dumnezeu. Cel puțin așa mi-a spus prietenul.

Probabil nu ai experienta in directia asta..
Ei bine, eu iti spun, daca ai un prieten si vrei sa pastrezi prietenia, nu trebuie sa te atingi de diferentele de credinta.

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Probabil nu ai experienta in directia asta..
Ei bine, eu iti spun, daca ai un prieten si vrei sa pastrezi prietenia, nu trebuie sa te atingi de diferentele de credinta.

Depinde de situaţie. Dacă aş avea un prieten care mi-ar împărtăşi stilul de gândire, bucuria de a mă mira de taina gândirii sale unice (pentru a face apel la ideile domnului profesor Cezar, exprimate chiar aici, pe topic), chiar dacă am avea convingeri total diferite, inclusiv divergenţele teologice şi/ sau filosofice dintre noi ne-ar putea suda şi mai mult relaţia. :)

[Yasmina]

În prealabil postat de DragosP

Nu ştiu dacă-i greşit. Tot ce pot să-ţi spun, apropos de salutul creştin adresat unui musulman: anul acesta am fost la părinţi de Paşte şi am chemat un taxi. În Brăila mai sunt şi turci. Eh, s-a nimerit să fie turc şoferul. Eu, din obişnuinţă şi cu bucurie-n glas spun: "Hristos a Înviat!". Văleu! Mai că nu m-a omorât cu privirea. N-a răspuns nimic, dar s-a înroşit şi spun, dacă avea săgeţi în priviri, acum eu nu mai scriam aici.

Este cam aiurea sa te adresezi asa strainilor,pune-te si tu in situatia cealalta:te intalnesti cu un partener de afaceri si el te saluta cu'Mare este Allah,fie slavit in veci!" la care si tu trebuie sa repeti asta dupa el.
Ai face-o?Nu cred.

Aveam si eu niste prieteni evrei,in Arizona,si mereu uitam ca ei nu sarbatoresc Craciunul,ma adresam cu un zambet mare"Merry Christmas!"si-i mai si intrebam ce planuri au de sarbatori.
Acum,daca ii cunosti,e altceva,oamenii mai flancheaza,zambesc stramb,dar te tolereaza si chiar iti ureaza ceva in ton cu sarbatoarea ta.
De la straini sa ai o asemenea acceptare mai greu.

Data viitoare daca intalnesti un sofer indian sa nu-l inviti la un gratar :)

[DragosP]

Totuşi locuiesc într-o ţară majoritar ortodoxă (măcar după botez), nu în turnul Babel numit IuEsEi.
Salutând cu "Hristos a Înviat!" nu fac decât să-mi mărturisesc credinţa şi sincer să fiu, prea puţin mă interesează că s-ar uita cineva urât la mine. Alt Adevăr nu există: Hristos a Înviat! Nu-l acceptă cineva, să fie sănătos!

[AlinB]

Ma intreb, daca s-ar duce cineva la o adunare satanista (din aia la miezul noptii cu schelete, sange si pisici moarte) si ar striga "Hristos a inviat" si ar fi omorat, ar fi martiraj sau prostie?