Ecleziastul 3:18-22

[catalin2]

În prealabil postat de Dumitru73

sa presupunem ca o fiinţă omniscienta şi omnipotenta da credincioşilor următoarea lege: "albul este alb".
toţi se supun şi aplică textul literal. şi întocmesc un cod prin care pedepsesc pe cei ce au altă părere.
peste generatii vin unii, ce se cred mai intelepti, care spun ca "e o figură de stil, o metaforă, este de fapt gri".
decretează ca vechiul cod este greşit şi întocmesc altul nou. total nou. deşi ei îl numesc "revizuire". pedepsele continuă, mai ales pentru cei ce insista ca "este alb".

Tu descrii acum alte culte, in ortodoxie e aceeasi invatatura, nu a venit nimeni sa o tot schimbe.
In legatura cu pedepsele, cea mai dezvoltata tara are si acum pedeapsa cu moartea.

[iuliu46]

Mai Dumitru, tie ti-ar trebui o carte : Ecclesiastul for dummies.

Mai citeste macar de 10 ori, in special ultimul capitol si poate intelegi mesajul cartii, care este destul de simplu : Oricat de mult ar incerca, omul fara Dumnezeu nu va gasi nici un sens al vietii noastre pe acest pamant.

O sa incerc sa-ti ilustrez cumva ideea.Cu toti stiti pilda fiului risipitor dar nu toti stiu cum era perceputa aceasta pilda in contextul de atunci,in acele circumstante culturale,diferite de ale noastre,in lumea iudaica rurala a acelor timpuri.Dupa cum stiti pilda incepe la momentul cand fiul mai tanar isi cere partea de mostenire.In lumea iudaica a acelor timpuri nu functionau nici regulile de acum cu privire la mostenire si nici mentalitatea de acum.Pentru un evreu de atunci o asemenea solicitare,cand tatal era inca in viata,era ceea ce romani vor defini in dreptul roman ca fiind ,,dorinta mortii".Adica o asemenea cerere,culmea impertinentei,din partea fiului mic,echivala cu a-i spune tatalui tau ,,As vrea sa mori si sa-mi iau banii".Un tata evreu traditional l-ar fi izgonit pe fiul nerecunoscator si mai grav,care dorea moartea parintelui sau pentru bani.In schimb,complet incredibil,atipic si fara replica in acele timpuri,tatal din parabola accepta.Pentru un ascultator evreu asa ceva era cel putin socant dpdv al mentalitatii lui de atunci.Si mai socanta era reactia tatalui la intoarcerea fiului,fuge in intimpinarea lui si il imbratiseaza.Asa ceva era de neinchipuit,era impotriva oricarui standard al culturii rezpective ca un tata sa se comporte intr-un asemenea mod,in loc sa stea rezervat si sa-l astepte el oe mezinul ticalos sa vina inapoi.Sa-l mai si imbratiseze dupa ce acesta practic il dorise mort era de domeniul aproape al incredibilului,al fictiunii.Ar mai fi multe de spus si despre reactia fratelui si despre ospatul organizat de tata dar m-am oprit la aceste doua elemente.Pentru cei de atunci,in mentalitatea lor era ca si cum un copil mai tanar spunea parintelui ca-l vrea mort,ii prapadea munca pe destrabalare,venea inapoi si inainte ca sa zica ceva tatal deja fugea el spre vinovat,ingenunchea si il saruta.Cam acesta era echivalentul.Ca sa nu mai spun faptul ca acel tanar evreu din poveste slujise la pagani si mai rau,le hranise porcii si nici mancarea lor nu o putea avea.Pentru un evreu decat asa ceva,o asemenea dezonoare si rusine,maxim posibil,pagani,dorinta mortii parintelui,destrabalare,a sluji la animale necurate,era preferabil mai bine sa mori in cele mai groaznice chinuri,erai tot ce poate fi mai cazut.Prin urmare reactia tatalui,in lumea acelor timpuri era de neimaginat si intraznesc sa spun pentru multi de neinteles pt ca nu puteau concepe o asemenea dragoste si iertare.Si cu toate acestea Mantuitorul le-a spus-o si daca pe multi cred ca i-a socat profund cred ca pe altii i-a cutremurat si mai profund pt ca i-a facut sa-si puna intrebari cum asa ceva este posibil.Acum,dupa secole de rodit samanta Cuvantului,chiar independent de contextul ei istoric,pe tine cum te face sa-l privesti pe Tata? :)

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

O sa incerc sa-ti ilustrez cumva ideea.Cu toti stiti pilda fiului risipitor dar nu toti stiu cum era perceputa aceasta pilda in contextul de atunci,in acele circumstante culturale,diferite de ale noastre,in lumea iudaica rurala a acelor timpuri.Dupa cum stiti pilda incepe la momentul cand fiul mai tanar isi cere partea de mostenire.In lumea iudaica a acelor timpuri nu functionau nici regulile de acum cu privire la mostenire si nici mentalitatea de acum.Pentru un evreu de atunci o asemenea solicitare,cand tatal era inca in viata,era ceea ce romani vor defini in dreptul roman ca fiind ,,dorinta mortii".Adica o asemenea cerere,culmea impertinentei,din partea fiului mic,echivala cu a-i spune tatalui tau ,,As vrea sa mori si sa-mi iau banii".Un tata evreu traditional l-ar fi izgonit pe fiul nerecunoscator si mai grav,care dorea moartea parintelui sau pentru bani.In schimb,complet incredibil,atipic si fara replica in acele timpuri,tatal din parabola accepta.Pentru un ascultator evreu asa ceva era cel putin socant dpdv al mentalitatii lui de atunci.Si mai socanta era reactia tatalui la intoarcerea fiului,fuge in intimpinarea lui si il imbratiseaza.Asa ceva era de neinchipuit,era impotriva oricarui standard al culturii rezpective ca un tata sa se comporte intr-un asemenea mod,in loc sa stea rezervat si sa-l astepte el oe mezinul ticalos sa vina inapoi.Sa-l mai si imbratiseze dupa ce acesta practic il dorise mort era de domeniul aproape al incredibilului,al fictiunii.Ar mai fi multe de spus si despre reactia fratelui si despre ospatul organizat de tata dar m-am oprit la aceste doua elemente.Pentru cei de atunci,in mentalitatea lor era ca si cum un copil mai tanar spunea parintelui ca-l vrea mort,ii prapadea munca pe destrabalare,venea inapoi si inainte ca sa zica ceva tatal deja fugea el spre vinovat,ingenunchea si il saruta.Cam acesta era echivalentul.Ca sa nu mai spun faptul ca acel tanar evreu din poveste slujise la pagani si mai rau,le hranise porcii si nici mancarea lor nu o putea avea.Pentru un evreu decat asa ceva,o asemenea dezonoare si rusine,maxim posibil,pagani,dorinta mortii parintelui,destrabalare,a sluji la animale necurate,era preferabil mai bine sa mori in cele mai groaznice chinuri,erai tot ce poate fi mai cazut.Prin urmare reactia tatalui,in lumea acelor timpuri era de neimaginat si intraznesc sa spun pentru multi de neinteles pt ca nu puteau concepe o asemenea dragoste si iertare.Si cu toate acestea Mantuitorul le-a spus-o si daca pe multi cred ca i-a socat profund cred ca pe altii i-a cutremurat si mai profund pt ca i-a facut sa-si puna intrebari cum asa ceva este posibil.Acum,dupa secole de rodit samanta Cuvantului,chiar independent de contextul ei istoric,pe tine cum te face sa-l privesti pe Tata? :)

aşa cum spuneam:
" iar toate interpretările anterioare au depins de nivelul de cunoaştere al epocii."

[Dumitru73]

În prealabil postat de catalin2

Tu descrii acum alte culte, in ortodoxie e aceeasi invatatura, nu a venit nimeni sa o tot schimbe.
In legatura cu pedepsele, cea mai dezvoltata tara are si acum pedeapsa cu moartea.

apare şi ortodoxia în mică mea poveste.