Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
 
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 23.06.2013, 01:59:35
Nastya
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Naționalismul e una, datoria de apărare a țării și patriotismul sunt altceva.

Patriotismul nu poate fi pus în ton minor decât de dușmanii țării și ai neamului.
Modalitățile de a făptui ca patriot sunt numeroase, inclusiv cărturărește, inclusiv bisericește. Una dintre aceste modalități, la limita extremă, este apărarea țării cu arma în mână. Când nici o altă cale nu merge, singura rămâne intrarea în război împotriva celor care vor să stăpânescă și să mutileze țara, oamenii, tradiția.
Mă întreb câți dintre voi ați făcut armata, câți dintre voi ați participat cu riscul de a vă pierde viața în Decembrie, câți aveți familie și copii de crescut, de educat, de apărat. Mă tem că deocamdată faceți literatură ieftină, sentimentală, de oameni rupți din țesătura neamului românesc.
Poate vă veți schimba atitudinea atunci când veți deveni tați, soți, români, bărbați, creștini ai acestei patrii mult schingiuite și batjocorite. Deocamdată îmi e greu să cred că mergem mâine împreună în aceeași Biserică Română unde s-au închinat patrioții neamului nostru.
Îmi e rușine că sunt frate de neam și de credință cu voi. Vai de copiii copiilor noștri!
Dumnezeu să ne ocrotească și să ne lumineze!


1. Rusinea e un sentiment omenesc. Deci: inca n-ati pierdut nimic.

2. Aveati acelasi sentiment de rusine si atunci cand pe topicul „Sa ramane ortodocsi pana la capat..” vorbeati in termeni neortodocsi (ca sa nu spun altfel; dar puteti sa recititi si poate va mai indulciti putin tonul)despre Biserica Ortodxa Romana? Era vorba despre aceeasi credinta la care va referiti acum?

3. Cred ca trebuie sa fiti ceva mai atent cand vorbiti despre dusmanii tarii si ai neamului. Poate reformulati. Sa analizam mai atent cam cine ar putea fi dusmanii despre care vorbiti?
Sa va amintesc cam ce spunea parintele Gheorghe Calciu despre Biserica lui Hristos si cand ne aflam in Biserica lui Hristos? (Va dau citatul in postarea urmatoare).

4. Eu am facut „armata” (pregatire militara) ca studenta, in anul IV si V de facultate. Mi s-a parut o mare tampenie si o uriasa pierdere de timp.

5. N-am fost participant la Revolutie; am mai spus: n-am veleitati de erou, martir sau mucenic. Dar stiu cum a fost; si stiu numele a 4 persoane care au murit atunci; pe unul dintre ei l-am vazut cand a fost impuscat in strada, in plina zi.
Si aveam si o mare responsabilitate: eram(sunt) mama a doi copii. Cred ca o dovada a patriotsimului despre care faceti parada (pentru ca acum nimeni nu va/ne cere sa trecem la arme) este sa-ti cresti copiii crestineste si sa devina oameni de folos tarii lor. Nu neaparat cu pusca de gat. Cred ca ar trebui sa revedeti (acum e simplu, va ajuta Google) diferenta dintre patriot si patriotard.

6. Stiu ce inseamna razboiul din ce mi-au povestit parintii mei si alti oameni pe care i-am cunoscut si au trait aceasta experienta cumplita. Nu va doresc sa aveti prilejul sa va dovediti curajul si patriotismul despre care e usor sa vorbiti. Dar daca ar trebui sa-l si probati?
Sora mea s-a nascut in anul 1942; la razboi avea doi ani. Casa noastra era in Bucuresti (spun era pentru ca ne-au demolat-o comunistii in anul 1980) in cartierul Ghencea unde, pe atunci, era cea mai mare unitate militara anti-aeriana din Bucuresti. Stiti ce insemna asta?
Ca de fiecare data cand se anunta la Radio:”avioane americane se indreapta spre Serbia>>” mama, femeie tanara, trebuia sa-si ia copilul de doi ani in brate, si o geanta cu o sticla de lapte, paine si biscuiti si actele si sa plece cu niste camioane care ii evacuau pe oameni in afara Bucurestiului, mai sus de linia de centura, la Domnesti. Asta pentru ca, aproape sistematic, unitatea anti-aeriana cu pricina (cu care ne invecinam) era bombardata.
Tata era pe front; intr-un razboi pe care nu si l-a dorit. Dar l-au dorit altii. Poate tot patrioti ca dvs. V-a povestit cineva ce inseamna sa stai cu un copil de doi ani in brate cand zboara si suiera pe langa tine gloantele si schijele? Daca nu, lasati parada cu dragostea de tara. Sa va spuna aceia care au trait razboiul. Din fata calculatorului poti sa te aventurezi si pe Luna. Asta seara e chiar mai aproape. Poate incercati!

7. Tata a venit din razboi; dar a fost ranit; avea diabet si rana nu i s-a mai vindecat niciodata. Comunistii il chemau la comisariat sa-l intrebe de ce a luptat DOAR in razboiul criminal anti- sovietic. De ce n-a luptat si impotriva nemtilor. N-a mai avut serviciu pana a trecut la Domnul(in anul 1953). Nu l-a mai angajat nimeni. In schimb, le intocmea rapoartele si tot felul de acte unor ofiteri, ridicati”pe puncte” care nici macar nu stiau sa scrie si sa citeasca, dar luptasera doar in partea de vest, sa-i duca pe nemti acasa. Aceiasi militari care acum, sunt mari eroi. Si asa se mai fac eroii, domnule. De-asta nu cred ca eroismul este o rezolvare. O mama care a simtit pulsand viata in trupul ei, nu poate sa fie de acord cu razboiul si tot ce decurge din asta.

8. Acum vad ca iar vorbiti despre Biserica. De cand accesul in Biserica lui Hristos se face pe baza faptelor de eroism? Oare nu ati auzit ca Mantuitorul Hristos ne spune: <<Mila voiesc, nu jertfa?>> Noi trebuie sa ne jertfim doar pacatele; aici cred ca trebuie sa mai lucrati.

9. Cine schingiuieste patria noastra domnule si cine o batjocoreste? Dvs. cum o onorati? In afara de supararea din timp in timp pe forum, cum se reflecta in viata noastra de zi cu zi patriotismul dvs. despre care vorbiti?
Reply With Quote
 

Thread Tools
Moduri de afișare