Parintii Siriaci

Cautand prin lazile uitate ale timpului

Unul dintre cele mai vechi texte siriace este ,,Evanghelia lui Rabbula" iar despre autorul ei trebuia spus faptul ca ,,Episcopul Rabbula al Edessei s-a născut la Kenneshrin, din tată păgân şi mamă creştină. În tinereţe a avut parte de o educaţie aleasă, reuşind să înveţe le perfecţie limba greacă. S-a convertit la creştinism sub înrâurirea episcopilor Eusebiu al Edessei şi Acaciu al Alepului. Foarte devreme a îmbrăţişat haina monahală, retrăgându-se în lavra Avraam, nu departe de locul natal. După moartea episcopului Diogene, a fost ales să păstorească dioceza Edessei (411/2). S-a manifestat vehement împotriva pătrunderii influenţelor iudaice, păgâne şi gnostice în Siria. A fost un înflăcărat persecutor al nestorienilor, motiv pentru care Ibas îl numeşte "tiranul din Edessa". A stat alături de Sfântul Chiril al Alexandriei la Sinodul de la Efes (431). La îndemnul acestuia a tradus în siriacă opera "Despre credinţa cea adevărată în Domnul nostru Iisus Hristos către Împăratul Teodosie". De asemenea, din însemnările biografului său rezultă că a semnat numeroase epistole cu caracter doctrinar, de mare importanţă pentru această perioadă. Printre scrierile sale se numără şi varianta Peshitta a Noului Testament. A trecut la Domnul în anul 435.

Numele său este legat de sfârşitul epocii Diatessaronului (Evangheliile armonizate, transcrise de Taţian Asirianul). El a decretat folosirea exclusivă a Evangheliilor Separate (Mepharreshe) în cult, prin canonul 43: "preoţii şi diaconii să aibă grijă ca în fiecare biserică să se găsească un exemplar din Evangheliile Separate şi că acestea trebuie citite". Din redactarea textului rezultă foarte uşor că traducătorul era familiarizat cu Diatessaronul lui Taţian, folosind deseori acelaşi tip de frazare. Este foarte probabil ca această lucrare să fi fost concepută sub autoritatea şi cu sprijinul episcopului Serapion al Antiohiei. Acesta este menţionat de istoricul Eusebiu de Cezareea ca autor al unui tratat alcătuit împotriva unei evanghelii apocrife, atribuite Sfântului Apostol Petru, pentru creştinii din Rossos care se lăsaseră atraşi în această greşeală. Redăm în acest sens câteva rânduri din lucrarea episcopului Serapion, citate în istoria lui Eusebiu: "Fraţilor, noi ţinem la Petru şi la ceilalţi apostoli cu aceeaşi tărie ca şi la Hristos. În schimb, avem atâta experienţă să respingem pseudoepigrafele puse sub numele lui pentru că ştim că pentru astfel de scrieri nu avem nici un temei tradiţional. Căci pe când eram la voi socoteam că toţi eraţi legaţi de credinţa cea dreaptă şi chiar fără să fi citit Evanghelia zisă a lui Petru îmi ziceam: dacă numai într-atâta constă supărarea voastră, atunci puteţi să o citiţi. Întrucât însă m-am convins din auzite că judecata voastră înclină spre erezii, mă voi grăbi să vin din nou la voi". (Diac. Ioniţă Apostolache). Va urma

[forever...]

Nu ştiu cam ce s-a dorit să se scrie în acest topic, "părăsit" înainte de vreme, dar găsindu-l m-am gândit la ce sfinţi părinţi siriaci cunosc eu: Isac Sirul, Efrem Sirul şi Ioan Damaschin.

Din cartea lui Sabino Chiala "Isaac Sirianul - asceză singuratică şi milă fără de sfârşit" am reţinut pentru prima dată ideea uimirii - ca treaptă a cunoaşterii lui Dumnezeu, ca dar pur al harului (nu prin osteneala omului).

Referitor la uimire, am mai întâlnit acest minunat condac din acatistul Sfinţilor Petru şi Pavel:

"Cu dor pipaind ascunsurile cele nemasurate ale adancului celui preainalt, o, Pavele, ai aflat in acestea margaritare, tacere intelegatoare, spaima si uimire, odihna si bucurie, impreuna a canta lui Dumnezeu: Aliluia!"

Poate că surprizele, uimirile vieţii sunt feluri prin care ne vorbeşte Domnul. Căci mintea noastră este obişnuită să gândească prea mult, să planifice, să caute să înţeleagă... Dar Dumnezeu nu poate fi cuprins, iar a-L cunoaşte nu putem cum şi când vrem noi, ci doar când, cum şi dacă vrea El.

[Mihnea Dragomir]

In conditiile actuale, cand asistam la primul mare pogrom al mileniului III, pledez pentru folosirea sintagmei "parintii arabi" in loc de "parintii siriaci".

Fiindca lumea a ajuns sa considere, injust, ca "arab" si "musulman" sunt denumiri intersansabile, uitand ca Siria, dar si alte tari arabe (Libanul, Irakul, etc) sunt nu numai leaganul crestinismului, dar si leaganul omenirii in general. Doar 10 % dintre musulmani sunt arabi. Si, pana in vremurile foarte recente, doar jumatate dintre arabi erau musulmani. Comunitatea arabilor crestini a jucat timp de secole, pana prin anii 70-80, un rol de prim plan in istoria acestei regiuni pline de istorie. Lupta arabilor pentru emancipare a fost condusa de crestini. Un crestin arab a infiintat Organizatia de Eliberare a Palestinei si a fost, multi ani, primul ei conducator, inainte de Yasser Arafat. Contributia crestinilor este nu doar evidenta, ci covarsitoare mai ales in Liban. Ceea ce numim "bucatarie araba", adica, in esenta, bucataria libaneza cu tot rafinamentul ei, este bucatarie crestina.

Inima mea sangereaza cand vad cum arabi musulmani din Siria si din Irak, acesti filisteni si hittiti ai vremii noastre, distrug cu tavalugul lor leaganul crestinismului si ma rog Domnului sa nu paraseasca poporul Sau atat de incercat in ultimii ani, dar mai ales in ultimul. Fie ca acel pamant sfant sa isi gaseasca pacea.

O, vino, vino din Liban, mireasa !

[tabitha]

Părinti si scriitori siriaci, prezentati pe scurt într-un articol din Revista Teologică (nr. 4 / 2008).

Taţian Asirianul

Preotul Geminus (Geminianus) (†230)

Sfântul Ignatie Antiohianul (Teoforul †107)

Malhion (sec. III)

Pavel de Samosata (sec. III)

Lucian de Antiohia ( † 312)

Dorotei († 303)

Adamantius (sec. IV)

Teofil al Antiohiei († 185)

Eustaţie al Antiohiei (sec. IV)

Afraate sau Aphrahat († 345)

Iacob de Nisibe (sec. IV)

Sfântul Ioan Gură de Aur († 407)

Diodor din Tars († 390)

Teodor de Mopsuestia († 428)

Teodoret de Cyr († 458)

Ibas de Edessa († 457)

Nestorie († 450)

Sfântul Efrem Sirul († 373)

Iacob de Serugh († 521)

Sfântul Isaac Sirul (Isaac de Ninive)( în jurul anului † 700)

Sever de Antiohia († 538)

Iacob Baradai (Baradaeus) († 578)

Iacob de Edessa(† 708)

Roman Melodul († 560)

Sfântul Ioan Damaschin († 749)

Teodor Abu Qurrah († 830)

sursa : http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=36&a=3560