Un remember trist ! Piata Universitatii 13-15 iunie [

[cristiboss56]

În prealabil postat de Nastya

Nu e ură ce simt, dar nici Iubire nu e.

Asta-i foarte bine , dar daca adaugi o tara de iertare , e excelent !

N-am crezut ca pe strazile orasului in care m-am nascut, am copilarit si am mers la scoala si am crescut si am visat si m-am indragostit si mi-am plimbat copiii....

N-am crezut ca o sa vad oameni care impusca alti oameni; oameni care bat alti oameni. Nu ca inainte de asta nu s-ar fi intamplat. Dar acum totul era in plina strada; la vedere; fara teama de legi, de oameni; fara frica de Dumnezeu.

N-am vazut ce si cum s-a intamplat pe 13 iunie. Aici e loc de speculatii. Pentru ca nici pana acum nu ne-a spus nimeni cine a facut toata debandada de atunci. Toate organizatiile studentesti plecasera din Piata. In Piata ramasesera foarte putini; cei mai multi erau dintre aceia care facusera greva foamei.

Dar stiu cum a fost pe 14 iunie.

Plecasem sa vad ce se mai intampla. Copiii erau la scoala.

De la Opera am luat-o in sus pe Bd. Gh. Gheorghiu Dej(niciodata nu i-am spus asa, ii spuneam tot 6 Martie, fara vreun respect pentru alegerile de atunci; acum ii spune Bd. Regina Maria).

La facultatea de Drept minerii facusera prapad.

Cand am ajuns la Gambrinus, pe strada Brezoianu pe sensul dinspre sediul Redactiei ziarului Informatia.. si revistei Saptamana ... (acum cred, sediul ziarului Libertatea)venea o haita de mineri: unii(chiar mineri: imbracati cu salopete vechi, obositi); altii deghizati: cu salopete noi si smoliti pe feţe cu fard. Toti aveau bâte. M-am gandit de multe ori, de atunci si pana acum, ca poate bâtele (mai zdravene decat cele de basseball, ca niste ghioage)ramasesera de la Timisoara. Nimic nu se pierde; totul se foloseste.

Am ajuns la Muzeul Şuţu si am trecut prin pasaj spre Teatrul National.
La Universitate se facuse „curat”. Vandalii plantasera flori. Domnul Iliescu putea sa fie fericit.

Pe peluza din fata Teatrului National/Hotelului Intercontinental se tolaneau minerii. Pe jos erau niste navete cu paine, cu niste carnaciori oltenesti sau cabanos si sticle de apa minerala.

Am plecat spre Piata Romana. Bulevardul de umpluse de oamenii ”cinsititi” de la IMGB; marsaluiau spre Magazinul Unirea. In urma lor doamnele de la Apaca. Pe margine, de o parte si de alta a bulevardului, oameni: unii ”gura- cască”, unii “indignati” gata sa sara la bataie, unii”oamenii de bine”ai domnului Iliescu si unii ”speriati ca de moarte”, ca si mine .

In dreptul Hotelului Intercontinental, o femeie (mai in varsta, genul acelora care strigau pro-Iliescu sau pro ....) a aratat spre o tanara si a spus: “Si asta a fost in Piaţă”.

In clipa urmatoare trei haidamaci au sarit la ea; unul i-a sfasiat bluza, mai-mai sa-i iasa sânii din sutien; ceilalti au lovit-o cu bâtele pe spinare: i-am auzit oasele trosnind; a cazut in genunchi chiar la picioarele mele. M-am aplecat sa o ajut sa se ridice. In clipa aia cineva m-a strans de mana stanga. Am intepenit. M-am speriat asa de rau ca nu mai puteam nici sa respir. O doamna m-a ridicat si mi-a spus scurt, la ureche: „pleaca de aici ca te omoara ăştia.” Minerii au luat-o pe femie si au aruncat-o intr-o masina Dacia rosie care venea pe langa trotuar pe contra-sens. A plecat in viteza spre Piata Unirii.

Am plecat aproape târându-mă, incet, spre Piata Romana cu doamna care ma salvase, cu sotul ei si cu fiica ei. Oamenii erau la fel de speriati ca si mine. Fiica lor, cred ca avea 19 ani, era studenta la Universitatea Bucuresti. Era o copila. Minerii au legitimat-o si au lovit-o. Pe faţa i se vedeau urmele „legitimării”. N-am prea vorbit. Doar tăceam si ne feream de ce vedeam in jurul nostru. In dreptul Salii Dales ne-am despartit. De cate ori pot, ma rog pentru doamna aceea care m-a salvat. Nu stiu cum o cheama. Nu stiu cine e. Dar daca nu m-ar fi oprit, cine stie ce puteam sa păţesc! Pentru ca minerii sareau la bataie din te miri ce!

La Piata Romana m-am intalnit cu sora mea. Am plecat spre casa (Drumul Taberei) pe ocolite ca sa evitam centrul capitalei. Cand am ajuns in cartier, ne-am oprit la Piata Drumul Taberei (pe atunci se chema Moghioros). Minerii ajunsesera si acolo; au rasturnat niste tarabe ale unor tarani (pe atunci inca mai veneau taranii in piata); i-au acuzat ca vand prea scump cartofii. I-au facut speculanti.

Cand vorbiti despre venirea minerilor, trebuie sa stiti ce s-a intamplat de la oamenii care au trait acele zile infernale. Nu de la propaganda pro Iliescu, nu de la propaganda securista; nu de la militie si armata.

Dupa spusele domnului cu user name Florinvs, la Revolutie sau la venirea minerilor, nimeni n-a batut pe nimeni. Nimeni n-a impuscat pe nimeni. S-or fi omorat oamenii intre ei. S-or fi batut intre ei.

Dumnezeu sa ne ierte pe toti si sa ne ajute sa intelgem ca viata omului nu trebuie sa atarne de multimea tunurilor, a tancurilor si a rautatii oamenilor.

Si sa nu uitam: din fata televizorului sau (mai tarziu) din fata monitorului, totul pare mai usor de infaptuit. Asa apar si eroii...de carton.

Cu intelegerea celor ce s-au petrecut atunci, vad ca e mai greu.
Atunci oameni nevinovati au fost batuti, schingiuti, inchisi si unii chiar au murit.

Toate astea inseamna alte batai, alte schingiuiri, alte scuipari si alte coroane de spini indesate pe crestetul Mantuitorului Hristos.

De fiecare data cand pacatuim, noi Il rastignim din nou, parca intr-un blestem fara de sfarsit, pe Mantuitorul Hristos.

În prealabil postat de cristiboss56

Asta-i foarte bine , dar daca adaugi o tara de iertare , e excelent !

Asa e. Aveti drepate. Dar e greu. Si sufletul se zbuciuma.

Si iertarea e dar dumnezeiesc.

Dar acum cred ca nu trebuie sa uitam. Asta nu e ură. E doar un resentiment.

@Florinvs

<<Astfel, interventia politiei din ziua de 13 iunie 1990 a fost perfect legala si normala, si in nici un caz nu poate fi calificata drept "represiune"", ci doar o operatiune de rutina pentru restabilirea ordinii si linistii publice. Acei protestatari care mai ramasesera in piata dupa alegeri incalcau legea, deoarece ocupau ilegal un spatiu public, nu aveeau autorizatie de la primaria capitalei si blocau circulatia mijloacelor RATB.>>



Nu stiu ce varsta aveati atunci in 1990; nu stiu daca erati atunci in Bucuresti.

Dar e bine sa stiti:


1. Piata Universitatii n-a fost „blocata” cu aprobare de la Primarie. Nu era un "meeting" autorizat. Oamenii se adunau acolo pur si simplu. Nu exista aprobare pentru ce se intampla acolo.

Ne duceam acolo pentru ca ni se parea ca putem sa realizam ceva. Pentru ca am crezut ca, daca in fiecare seara ne strangem in Piata si cantam si ascultam discursurile unor oameni de certa valoare, reusim sa-i facem pe oameni sa inteleaga ca trebuie sa spunem stop ascensiunii unor comunisti ca Ion Iliescu sau Petre Roman sau Silviu Brucan sau...

2. Stiu si ca in Piata nu veneau doar oameni care, ca mine si ca altii, credeau ca pot sa infapuiasca ceva.

Erau si oameni platiti (nu stiu de cine) erau si unii care parca scapasera de pe stadioane [aceiasi care cu diverse prilejuri se iau la bataie si se declara revolutionari; cred ca n-ati uitat ce s-a intamplat anul trecut(2012) in ianuarie, in aceeasi Piata a Universitatii] etc.

Erau cateodata si acei „oameni de bine” care cu diverse prilejuri isi aratau, pe le TV, palmele muncite. Toti erau oameni care munceau sau muncisera o viata.
(Trist e ca acum, dupa 35-40 sau 45 de ani de munca, cei mai multi dintre noi se jeneaza sa spuna ce pensie au pentru ca in tara asta au fost recompensati doar aceia care au opresat poporul imbracati in uniforme albastre, sau kaki sau in haine de piele: militieni, securisti, armata.)

3. Este jignitor limbajul dvs. Jignitor la adresa unor oameni datorita carora puteti acum sa „socializati” pe forumuri si sa umpleti de venin sufletul unora care n-au cum sa stie adevarul: pentru ca de 23 de ani nimeni n-a vrut sa spuna ce s-a intamplat cu adevarat pe 13 iunie. Si nici la Revolutia din decembrie 1989.

Mulțumim, doamnă, pentru mărturiile acestea atât de cutremurătoare. Este nevoie de ele. Și cred că nu trebuie să uităm. Ca persoană da, să ierți și să uiți răul care ți s-a făcut. Dar aici e vorba de o conștiință comună – a noastră ca neam – care nu trebuie să adoarmă. Zonele care tind să ațipească e bine să fie mereu trezite de memoria vie a cuiva care a trecut prin încercările acelea teribile.

În prealabil postat de N.Priceputu

În care imagini? Dacă ești bună, mai pune o dată linkul, eventual și minutul.

Părintele Galeriu a fost, într-adevăr, la Universitate, însă nu l-am găsit pe net.

Parintele Galeriu apare in minutul 42,12, dupa imaginile cu nuntasii.


Pacat ca in film nu se "aude" linistea desavarsita care se pogorase in clipa in care Parintele a inceput sa rosteasca Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru. Toata Piata era in genunchi si Rugaciunea s-a inaltat ca un singur gand. Parintele era in balconul Universitatii unde era o icoana a Maicii Domnului si un portret al lui Eminescu. Piata era atunci, o clipa, ca o biserica; balconul era ca un amvon. Daca i-ati fi vazut pe toti acei oameni in clipa in care s-au ridicat din genunchi!

Cam asa era Piata.
Se scanda, se canta; au venit acolo oameni de tot soiul.
Dar din Piata nimeni n-a indemnat la violenta.
Noi (copiii mei si cu mine) cred ca am fost in Piata aproape in fiecare seara. Si stim cum a fost.
S-a pierdut un moment al vietii noastre. Si acum platim. Dar asa a fost sa fie.
Sa nu uitam:

<<Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă.>>(Romani 13, 1-2)

<<Ale mele sunt sfatul şi temeinicia,
a mea e lucrarea minţii şi a mea e tăria; prin mine domnesc regii
şi cei puternici scriu dreptatea;>> Pr 8,14-15

<<„Binecuvântat fie numele Domnului
din veac şi până'n veac,
că ale Lui sunt înţelepciunea şi înţelegerea. El schimbă vremile şi anii,
El aşază regi şi El îi strămută,
El dă înţelepciune celor înţelepţi
şi minte iscusită celor ce ştiu să înţeleagă;>> (Dn 2, 20-21)

<<Voi, regi, ascultaţi şi înţelegeţi!
Învăţaţi-vă, voi, cei ce judecaţi marginile pământului! a Plecaţi-vă auzul, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi
şi care vă trufiţi cu mulţimea neamurilor! Căci Domnul este Cel ce v'a dat stăpânirea
şi Cel-Preaînalt, puterea;
El este Cel ce vă va cerceta faptele
şi planurile vi le va cerca . >>(Sol 6, 1-3)
a)Presupuse a fi ale unui rege iudeu, îndemnurile de mai jos li se adresează tuturor celor ce au funcţii conducătoare în lume; de aici, caracterul universalist al acestui capitol.

<<Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?“ Iisus a răspuns: „Asupra Mea n'ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. De aceea, cel care M'a dat în mâna ta, mai mare păcat are“.>>(In 19, 10-11)

1. Parintele Galeriu mai apare in niste imagini: acele imagini sunt de la Revolutie; parintele Galeriu a fost la Revolutie in ziua de 22 decembrie, pe la pranz.
In ziua de 22 decembrie, imbracat in rasă (asa cum era tot timpul) cu o lumanare aprinsa in mână a mers peste tot unde inca mai erau urme de sange – sangele nevinovat al unor oameni care s-au jertfit pentru noi – spunea rugaciunea Tatal Nostru impreuna cu cei adunati acolo. Asta nu trebuie uitat.

Gasiti un articol despre parintele Galeriu (cu aceasta intamplare) pe acest site:
http://www.formula-as.ro/2011/972/sp...-viforos-13817



2. Despre prezenta parintelui Galeriu printre tinerii de la Revolutie, spune, in stilul sau colorat, artistul Johnny Raducanu(care-l iubea si-l respecta pe Parintele Galeriu):

<<Da. Si I-am spus ca o sa ma duc la o biserica daca o sa mai gasesc persoane precum Parintele Galeriu. La Revolutie, atunci cand trageau cu armele porcii aia si-i omorau pe nevinovati, daca vreo 500 de preoti din Bucuresti porneau din Piata Unirii si mergeau pana la Universitate, cu lumanari, spunand „Tatal nostru", se opreau si furnicile. Ar fi inghetat toti. Asta inseamna putere dumnezeiasca.>>

http://www.ceascadecultura.ro/Serves...spx?idart=3317

http://adevarul.ro/news/societate/vi...72f/index.html



3. <<Au trecut 23 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, despre care părintele Constantin Galeriu spunea că „a fost singura revoluţie în care revoluţionarii şi-au vărsat propriul sânge, fără să-l verse şi pe al altora”>>
http://o-viata-frumoasa.blogspot.ro/...-amintiri.html

<<Cine nu-si cunoaste temelia, nu poate sa zideasca. Ei sunt temelia noastra

“Este adevarat ca in decembrie 1989, in paralel cu revolta pentru adevar si libertate, au existat calcule politice si manipulare. Dar importanta si ziditoare ramane jertfa celor nevinovati, caci neamul s-a apropiat mai mult de dumnezeire prin daruirea lor sincera, dezinteresata, in numele lui Hristos. Prin ei s-au imbogatit sufleteste toti cei ce au cautat Adevarul si Binele.

Cei doritori de bani, de slava desarta si de placeri au mers inainte pe drumul lor. Uneori,
acestia au vorbit chiar in numele idealurilor revolutiei, dar cuvantul lor mincinos nu a anulat puterea sufleteasca pe care ne-au daruit-o cei ce s-au jertfit atunci.

Tinerii care au fost omorati in decembrie 1989 si-au dat viata pentru Romania adevarata: acea Romanie profunda, vie, intemeiata pe credinta de veacuri a neamului nostru. Ei sunt dovada ca dupa 45 de ani de comunism adevarata Romanie nu a disparut, si aceasta ne intareste in nadejdea ca nu va disparea nici de acum inainte.

Potirul durerilor era plin la acea cumpana de vremi! A luminat atunci in spiritul vostru, tinerilor, un cuvant unic: „Vom muri si vom fi liberi!” Nu l-a rostit nimeni in vreo alta tara, in vreo alta revolutie, nici la 1789, nici la 1848, nici in 1917.

Voi ati descoperit libertatea in moarte, dar nu in moartea ca moarte, ci in moartea ca jertfa. Asa a fost la inceput: Jertfa, nu moartea! „Mielul e injunghiat de la intemeierea lumii”. (Apoc. 13, 8)

In jertfa voastra a rodit reinvierea neamului. Voi asa ati trait moartea, ca jertfa; traind-o asa, moartea murise in voi mai inainte; murise frica, murise sclavia totalitara, murise josnicia materialista, murise ate&not;ismul, murise tot ce omoara viata in duhul ei divin, nemuritor.

A luminat in voi, martirii, acest inteles al ofrandei voastre pure, genuine, inteles ca nu muriti, si ca, deci, sunteti vii, tot mai vii.

Domnul vietii, Iisus Hristos, a zis: „Adevar, adevar va spun voua: cel ce asculta Cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5, 24).
Voi ati trecut la viata de veci. Ati dobandit deplina libertate pentru voi, dar si pentru noi. Din libertatea voastra si noi devenim liberi „de cel rau”.

La temelia innoirii Romaniei, la sfarsitul acestui ultim veac al mileniului sta marturie jertfa voastra a tuturor.

Ferice de neamul care se intemeiaza si se innoieste prin jertfa in numele lui Hristos, Cel care, prin jertfa, ne-a daruit invierea”.>>

Parintele Galeriu
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...am-libertatea/

În prealabil postat de Nastya

Parintele Galeriu apare in minutul 42,12, dupa imaginile cu nuntasii.

Pacat ca in film nu se "aude" linistea desavarsita care se pogorase in clipa in care Parintele a inceput sa rosteasca Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru. Toata Piata era in genunchi si Rugaciunea s-a inaltat ca un singur gand. Parintele era in balconul Universitatii unde era o icoana a Maicii Domnului si un portret al lui Eminescu. Piata era atunci, o clipa, ca o biserica; balconul era ca un amvon. Daca i-ati fi vazut pe toti acei oameni in clipa in care s-au ridicat din genunchi!

Acum l-am văzut, mulțumesc. Foarte răscolitor. Un duh binecuvântat a suflat în zilele acelea cu putere peste noi. Unii au fost pătrunși de el pentru totdeauna.

Nu știu în ce fel ați plătit atunci, însă eu o văd ca pe o jertfă pe care toți cei care ați fost în Piață ați adus-o pentru toți ceilalți. Și din ea se va folosi fiecare după cât va vrea și va putea. Mă plec în fața dumneavoastră și a celor care v-au însoțit.

Dumnezeu să vă răsplătească!

[Florinvs]

Intradevar, si ce au facut minierii dupa 14-15 iunie 1990 a fost deoasebit de grav si nu trebuia sa se intample, dar si ce au facut acei golani care au atacat fortele de ordine cu pietre si sticle incendiare ori au incendiat institutii vitale ale statului este deoasebit de grav!
Fara a intra in speculatii, rezumandu-ne la fapte concrete si la legi si regulamente militare: in momentul in care politistii si scutierii sunt atacati, acestia au tot dreptul si legal si moral de a face uz de forta si la nevoie de a deschide focul! Si exact acesta a fost cazul pe 13 iunie 1990!

Iar in timpul revolutiei nu am nimic sa reprosez securitatii sau militiei- aceste doua institutii au trecut de partea revolutiei inca inaintea armatei! In sedinta CPEx din 17 decembrie 1989- conform stenogramei publicate- Nicolae Ceausescu i-a criticat dur pe Iulian Vlad si Tudor Postelnicu reprosandu-le "lipsa de fermitate" si ca "ce a-ti facut voi se cheama pactizare cu inamicul si ar trebui sa va pun la zid"!
Stiind ce va urma- doar avea toate informatiile pe mana- Iulian Vlad a dat ordin tuturor cadrelor de securitate sa ramana in unitati si sa depuna armamentul la rastel, iar la militie generalii Velicu Mihalea si Constantin Nuta (asasinati din ordinul tradatorului de tara Nicolae Militaru) au dat ordine corespunzatoare, ca toate cadrele de militie sa se puna la dispozitia revolutiei.