Impotriva razboaielor si uciderilor

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Deci dragilor, eu degeaba vă explic, că voi nu vă daţi nici un interes să acceptaţi, să aflaţi şi să cunoaşteţi, eu degeaba vă vorbesc, o să călcaţi în picioare cuvintele ce vă spun, cum a-ţi călcat în picioare şi versetele, Cuvântul lui Dumnezeu ce vi-am dat adineaori.

Orice vi-aş explica, oricât de frumos, oricât de duhovniceşte, oricât de Adevărat, voi tot pe a voastră o ţineţi. Nu am decât să las Sfinţii lui Dumnezeu să vă vorbească. Dacă pe Dumnezeu nu îl ascultaţi, oare pe ei îi veţi asculta?

Aşadar citiţi VĂ ROG, înainte de orice, în acest subiect ACTELE MARTIRICE, sau PSB vol. 11:



O găsiţi aici, în format pdf : http://www.misiune-ortodoxa.ro/downl...martirice.html

Vă dau doar un pasaj de acolo:

Sfântul Irineu de Sirmium, Actele Martirice, pagina 219 :

"Cel ce jertfeşte zeilor şi nu lui Dumnezeu, va fi şters din numărul celor aleşi. (Ieş.22,20) Mi s-a poruncit să primesc mai degrabă chinurile, decât să sacrific demonilor, negînd pe Dumnezeu. (adaog eu: oare ucigînd alt om, nu jertfim demonilor?) (...) Mă bucur de-aş fi chinuit, de vei face-o, ca să fiu părtaş la suferinţele Domnului meu. Jertfesc prin bună mărturisire Dumnezeului meu, căruia i-am jertfit întotdeauna".

Atenţie! "Venind, însă, părinţii lui şi văzând că este chinuit, îl rugau să jertfească zeilor. Iar copiii lui, îmbrăţişîndu-i picioarele, îi ziceau: ai milă de tine şi de noi tată. Erau de faţă şi femeile, soţia şi rudeniile, care plîngînd pentru tinereţea şi frumuseţea lui, îl rugau să jertfească." (...) "Fie-ţi milă de floarea tinereţii tale, strigau toţi." (...) "Dar el vedea porunca lui Dumnezeu: dacă cineva Mă va tăgădui în faţa oamenilor, şi Eu îl voi tăgădui în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri (...) n-a răspuns nimănui" (...) Guvernatorul Probus i-a spus: caută să scapi de moarte. Irineu a răspuns: SUNT FERIT ÎNCONTINUU DE MOARTE, cînd, prin chinurile pe care crezi că mi le-ai făcut, dar pe care nu le simt, primesc pentru Domnul viaţa cea veşnică."

"Guv. Probus întreabă: soţia ai? Irineu: nu am. Copii ai? Nu am. Părinţi ai? Nu am. Dar aceia care au fost în şedinţa trecută şi plîngeau cine erau? Irineu: "Cel ce iubeşte pe tată, ori pe mamă, ori pe soţie, ori pe fii, sau pe fraţi, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10,37; Luca 14,36)" (...) "Jertfeşte măcar pentru copii. Irineu: copiii mei au acelaşi Dumnezeu pe care-L am şi eu, care poate să-i mîntuie. Tu însă, fă ceea ce ţi s-a poruncit. Probus: Te sfătuiesc, tinere, jertfeşte. Irineu: Fă ceea ce vrei. Vei vedea chiar acum cîtă putere de răbdare, îmi va da Domnul Hristos faţă de cursele tale."

Şi Sfântul Policarp al Smirnei şi Sfântul Emilian din Durostorum, şi Sfintele Agapi, Irina şi Hiona şi Sfintele Perpetua şi Felicitas, CITIŢI; iubiţii mei, fraţi, citiţi-le mucenicia, în Actele Martirice. Vă ROG. Îmi amintesc că am citit, în actele martirice, dar nu mai stau să caut acum, spunea:

"Daţi-mă să mă clănţănească dinţii leilor, ca pe nişte grâu ales, ca să fac roadă înmiită, să fiu bineplăcut Domnului, căci şi eu vreau să mă jertfesc, precum Domnul." Oare ce înţelegeţi de aici? A ridicat arma să-şi apere familia? Au fost familii întregi băgate în Coloseum, plecau cu bucurie, nici gând de răzvrătire, de "apărare", de aceea izvorau mir.

NU VĂ FIE FRICĂ DE MOARTE. Nu vă fie frică că mor soţiile, copiii, că nu trebuie să-i iubiţi pe ei mai mult decât pe Dumnezeu, altfel nu vedeţi Cerurile. De ce vă e atît de tare frică de moarte? NU VĂ FIE FRICĂ DE MOARTE şi NU UCIDEŢI PE NIMENI.

Iar pentru a înţelege mai bine de ce se roagă Biserica lui Hristos să fie pomeniţi întru Împărăţia Cerurilor, oastea, poftim, cea mai bună carte pentru asta:



Explicare Dumnezeieştii Liturghii, Editura Bizantină, Bucureşti, 2005, 528 pagini. Dar am îndoieli că veţi citi vreo-una din aceste două cărţi. De aceea vorbesc în zadar şi voi tot în nebunie şi întuneric vă învîrtoşaţi inimile. Să nu fie.

Închei cu cuvântul lui Dumnezeu:

"Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit." (Romani 12, 1-2)

Bucurii.

[cezar_ioan]

Cărţile merită citite, mulţumim de îndrumare, cu siguranţă e o carte de folos duhovnicesc.
Cât despre concluziile pe care le tragem după citirea unei cărţi, aici avem mai mult de discutat.
Interpretarea unui text se face în funcţie de multe, precum bine ştii, iar în Teologie problema e cu totul specială. Pentru mine, argumentul tău nu e convingător.
Problema războiului de apărare a ţării, a naţiei, a familiei se rezolvă luînd în calcul datoria creştinului, slujirea lui de cetăţean şi cap al familiei.
Cred că procedezi prea radical, pătimaş, fără nuanţe. Şi, în orice caz, împotriva discernământului sobornicesc al Bisericii care nu a fost niciodată ruptă de patrie.
Biserica luptătoare este intim sudată cu patria, iar a-ţi face datoria faţă de strămoşii neamului tău şi faţă de viitorul celor care le vei fi tu însuţi strămoş: este lucrare creştinească.
În concluzie, modul cum interpretezi pasajele Sfintei Scripturi eu îl găsesc aflîndu-se în duh străin de Tradiţia Ortodoxă.
Eu mă opresc aici. Dumnezeu să ne miluiască pe toţi cu harul Său!

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cărţile merită citite, mulţumim de îndrumare, cu siguranţă e o carte de folos duhovnicesc.
Cât despre concluziile pe care le tragem după citirea unei cărţi, aici avem mai mult de discutat.
Interpretarea unui text se face în funcţie de multe, precum bine ştii, iar în Teologie problema e cu totul specială. Pentru mine, argumentul tău nu e convingător.
Problema războiului de apărare a ţării, a naţiei, a familiei se rezolvă luînd în calcul datoria creştinului, slujirea lui de cetăţean şi cap al familiei.
Cred că procedezi prea radical, pătimaş, fără nuanţe. Şi, în orice caz, împotriva discernământului sobornicesc al Bisericii care nu a fost niciodată ruptă de patrie.
Biserica luptătoare este intim sudată cu patria, iar a-ţi face datoria faţă de strămoşii neamului tău şi faţă de viitorul celor care le vei fi tu însuţi strămoş: este lucrare creştinească.
În concluzie, modul cum interpretezi pasajele Sfintei Scripturi eu îl găsesc aflîndu-se în duh străin de Tradiţia Ortodoxă.
Eu mă opresc aici. Dumnezeu să ne miluiască pe toţi cu harul Său!

Doamne ajută.

Argumentul meu nu este decât biblic. Şi va fi mereu, împreună cu tot ce spun, cu mila lui Dumnezeu. Şi al Sfinţilor Părinţi. Nu e deajuns? Dar ce îţi mai trebuie? Un par în cap, consecinţa îndepărtării tale de Dumnezeu, ca apoi să-L poţi acuza pe EL?
Niciunde, repet, niciunde, niciunde în întreaga Biblie, nu cheamă Dumnezeu să ucidem alt om, ca să ne apărăm familia şi ţara. Înţelegi? Tu respingi mîntuirea întrun mod barbar. Şi toţi care cred acelaşi lucru.

Interpretarea unui text, nu o facem tu şi eu, în primul rînd, ci Duhul Sfînt, prin Sfinţii Părinţi, în Duhul Sfînt din mădularele lor, că uite de ce: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." (2 Petru 3, 16)

Vorbeşti de datoria creştinului, dar eşti în întuneric şi nu o aplici.

Uite datoria creştinului:

"El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Matei 22,37)

Nu zice pe cei care vin şi te atacă să nu-i mai iubeşti, înţelegi? Vrei să înţelegi? Vrei? Spune, vrei?

Iar dacă nu asculţi aceste cuvinte, nu iubeşti pe Dumnezeu şi nu vei moşteni Cerurile. Teme-te de cuvintele astea.

"Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele." (Ioan 14,23)

Păzeşte cuvintele Domnului şi NU UCIDE pe nimeni, ci iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Cine e aproapele tău ? Orice om, uite: "Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?" (Matei 5, 46) Cel ce nu te iubeşte, pe acela să-l iubeşti cel mai mult. E poruncă, copile. Doamne fereşte, de nebunie.

Ce nu e aici în Sfînta Tradiţie, cezare? CE ? Nebunia minţii tale şi a tuturor celor ca tine. Aia nu e în Sfînta Tradiţie.

Vorbeşti nebunii, cezare, din mintea care îţi este înnebunită.
Biserica Luptătoare este intim sudată cu Biserica Biruitoare, nu cu nicio patrie, cu absolut nici un neam. Biserica vrea toate patriile pământului, toate neamurile să se mîntuiască, de acea nu ţine cont de nici o patrie, niciodată. Hristos a venit pentru toţi. Deci, Biserica Luptătoare este radicală. Iubirea este radicală. Aşa trebuie să fim şi noi, nebuni pentru Hristos, cum spune Scriptura. Cum au fost şi cei din actele martirice. De aceea nu se împuţinau creştinii în cei 313 ani de prigoană şi ucidere a lor, ci din contră, se înmulţeau. Datorită iubirii, care în vremurile din urmă se va răci, şi se vor ucide frate cu frate, spune Scriptura, adică cine sunt fraţii? Toţi oamenii, fraţi în Hristos Iisus, prin Adam.
În ultima sută de ani, ne-am omorît mai mult, decît toate crimele împreună adunate de la înfiinţarea lumii. Oare atît de orbi sunteţi cu toţii ?

Dacă şi Sfântul Apostol Pavel, şi prin el Duhul Sfânt Dumnezeu a fost fără nuanţe, atunci sunt şi eu fără nuanţe. Tu eşti cel care înţelege greşit Scripturile, omule rătăcit ! Tu ! Vino acasă. Te aşteaptă Hristos. Nu mai gîndi la uciderea altui om pentru apărarea unei bucăţi de pământ. Aşa au făcut martirii primelor veacuri creştine? Strigă la fiecare om ce ucide alt om, strigă la ei din Ceruri, amintindu-le jertfele lor din coloseum. Dar diavolul ţine minţile lor, spune Scriptura şi continuă să ucidă.

Oh, vai vouă tuturor, care acceptaţi pe diavol şi slujitorii lui să vă depărteze de mîntuire şi de Preadulcele Hristos.

Iubire !

[cezar_ioan]

Daniel, se prea poate să vorbesc nebunii, că nu susţin cum că mintea mea ar fi deplin sănătoasă, nici pe departe. Cât despre mintea din adâncul inimii mele... Dumnezeu să mă ierte şi să mă miluiască, întru mântuire.

Dar metanoia, Daniel, nu e aşa treabă uşoară pe care să o diagnosticăm şi să o etichetăm la iuţeală. Dumnezeu a pus şi în mine, ca şi în tine, fermentul îndreptării.
De ce te grăbeşti să lucrezi cu măsura ta părelnică şi oţărâtă acolo unde Domnul Însuşi lucrează cu atâta gingăşie şi răbdare?

Uite, dovadă că mă îngrijesc şi eu, ca tot creştinul, de mântuire, mai întâi te rog să mă ierţi că te-am stârnit să scrii vorbe grele şi apoi te rog să te ţii la moderaţie, tocmai pentru a nu ne pricinui unul altuia poticniri pe drumul fără de asemănare de dificil al despătimirii.

Hristos în mijlocul nostru!

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Şi tu să mă ierţi.
Dar mă doare ştii? Să văd oamenii cum se ucid între ei, pe tot pămîntul. Mă doare cumplit. Că nu vor, pur şi simplu nu vor să asculte de Dumnezeu. De Iubire. Să se iubească. Curat. Se ucid din cauza celor mai banale motive, şi alţii îi ucid, cică că se apără, apără interese, bla bla-uri, dar Dumnezeu? Unde lăsăm esenţa tuturor lucrurilor?

Iartă-mă, frate iubite. Te iubesc în Domnul, nespus de mult. Dacă Sfîntul Apostol Pavel spune că se face şi anatema pentru Hristos, cu atît mai mult, şi noi, urmînd exemplul vrednic de urmat, al slujitorului lui Hristos, pe Pavel, dacă pe Hristos nu Îl putem lua de exemplu. Mă fac şi anatema pentru tine, iubitul meu, doar să te dobîndesc, pe tine şi pe cei ca tine. Pe toţi. Nu că sunt eu vrednic, nu sunt, că dacă Sfîntul Apostol Pavel s-a numit pe sine stîrpitură, cu atît mai mult eu sunt mai prejos.

Schimbă-ţi firea. Cu adevărat, este nevoie de schimbarea firii. Este nevoie de metanoia, cum prea bine spui. Să ne iubim. Şi să nu ucidem nici-un om vreodată, pentru nici un motiv. Doamne ajută la aceasta.

Este şi va fi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucurii.

[Dalian]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Am renunţat la forum.

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Uite, îţi promit, frate Dalian, nu doar atît, îţi jur pe Domnul Dumnezeul meu, Dumnezeu Treime, Savaot Iubire, încălcînd porunca de a nu jura nici pe cer nici pe pămînt (şi ziua aceasta mi-o va aminti Domnul), că dacă mie îmi va da Dumnezeu Cerurile, şi ţie iadul, îi voi cere încontinuu, să vii tu în Raiul meu şi să merg eu în iadul tau. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, precum spun Adevărul.

Iar dacă tu moşteneşti Raiul şi eu iadul, ei bine, bucură-te, slavă Domnului. Aminteşte-mă şi pe mine în rugăciunile tale.

Iar dacă mergem amîndoi în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui, măcar să ne lase pe amîndoi să îi aducem slavă numelui Său Celui preadulce. Dar cred cu tărie că Dumnezeu are mai multă iubire, El fiind izvorul ei, şi nu ne va lăsa aşa uşor în iad, că Raiul s-a deschis cu un tîlhar, cel răstignit lîngă Hristos.

Îmi doresc însă pentru amîndoi, Raiul, Împărăţia Cerurilor, care trebuie să o avem înăuntrul nostru, încă de aici, pentru a o moşteni cu adevărat, cînd va să fie.

Bucurii, suflete iubit.

[Dalian]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Uite, îţi promit, frate Dalian, nu doar atît, îţi jur pe Domnul

Nu mai jura și nu mai promite nimic, nefrate pseudo-ortodox. Ori renunți la forum, ori îți ștergi semnătura, ori nu te mai declari Ortodox! Demonstrează că ai coloană vertebrală, apoi vorbele mari.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Tu chiar eşti pornit împotriva Iubirii, împotriva Mielului, aşa-i "patrie şi credinţă"?
Te-ai cam ostenit puţin să scrii acolo atîtea rînduri. Nu sunt ironic, doar îngrijorat.
Întîi spune-mi te rog cu ce am greşit, în versetele, cuvîntul lui Dumnezeu, care le-am amintit în celălalte posturi. Fac rău că vorbesc de Sfînta Tradiţie? Cred că nu.
Da, este Sfînta Tradiţie, şi am dat exemple din Patristică, Actele Martirice, care susţin ce am spus eu, susţin iubirea, susţin a nu ucide pe nimeni, sub nici un motiv, susţin mărturisirea lui Hristos în orice condiţii.

Vorbeşti de filosofia războiului just ? Care Sfînt Părinte a "dezvoltat" filosofia războiului just, precum tu spui?
Uite, faţă de acea filosofie, ce îţi răspunde Însuşi Dumnezeu, iarăşi:
"Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos." (Coloseni 2,8)
Ce ai de spus faţă de acest cuvînt al lui Dumnezeu din Sfînta Scriptură? Eşti oare după Hristos? Dacă eşti, de ce lupţi împotriva Lui?

Da, Biserica e organizată în Biserici naţionale. Dar nu ştii de ce. Ca să vorbească aceaşi limbă cu oamenii ce locuiesc în acele graniţe. Ca ei să poată înţelege mesajul Sfintei Evanghelii.
Preotul Mihai Andrei-Aldea, dacă spune ce ai scris tu, a greşit. Da, au fost sfinţi care au luptat împotriva altor oameni, ucigîndu-i, dar asta înainte de a deveni sfinţi, înainte de a conştientiza că nu e bine ce fac. La fel ca Sfîntul Ştefan cel Mare, la fel ca Sfînta Maria Egipteanca, care au fost foarte păcătoşi, înainte de a ajunge la sfinţenie, la neprihănire, la despătimire, la îndumnezeire, la fel şi Sfîntul Constantin cel Mare, care deşi a fost ostaş şi a murit în erezia ariană, sunt convins, împreună cu Biserica lui Hristos, că pentru că a eliberat-o, a făcut mai mare fapta asta bună, împreună cu multe altele, ce va înclina greu în balanţa judecăţii sale, de Mîntuitor, la Judecată şi moşteneşte Cerurile. Cu rugăciunile Sfîntuli Constantin, acum, că vede că arianismul este greşit, vede Calea, Adevăril şi Viaţa, să ne mîntuiască Domnul Dumnezeu.

Iar acolo unde spui de Troparul Crucii vechi, tu sau preotul Mihai Andrei-Aldea, nu cred aşa ceva, e o prostioară. Ar fi împotriva Scripturii, ori Duhul Sfînt nu a revelat astfel de rugăciuni. Nu sunt anti-naţional. Îmi iubesc neamul. Sunt romîn şi mă bucur, îi mulţumesc Domnului, nu că sunt romîn, ci că sunt creştin, că sunt, ca om, că exist, că sunt în viaţă, că mi-a dat să înţeleg creştinismul, să îl trăiesc. E minunat. Doamne Iisuse... Nu sunt anti-naţional, sunt doar anti oricărui om care vrea să ucidă alt om, sub indiferent care motiv. Şi cînd spun anti, nu mă refer, la violenţă. Niciodată. Ci la războiul întru cuvînt. Singurul război care îl poate purta cel ce iubeşte. Singura armă şi cea mai puternică, este Cuvîntul. Şi sunt şi anti păcatului, anti-patimi.

Unde spune în vieţile Sfîntului Mucenic Gheorghe, Sfîntului Mucenic Dimitrie, sau alţii că ar fi ucis alt om? Din contră, Sfîntul Mucenic Emilian de la Durostorum, a refuzat să mai lupte, deşi era cel mai apreciat soldat din regiune, căpetenie.
Necreştin şi satanic este ce spui tu, că un creştin ar trebui să omoare un alt om. Şi dacă mai spui că învăţătura creştină de a nu ucide nici un om, şi a ne iubi vrăjmaşii este necreştină şi satanică, nici nu te mai bag în seamă, te las în nebunia minţii tale, conform Cuvîntului lui Dumnezeu din Scriptură. Nu este de la Dumnezeu a folosi forţa niciodată. Este de la Dumnezeu, exact invers, să nu folosească forţa niciodată, că trebuie să ne iubim şi duşmanii.

Şi tu aluneci în minciună frate, ia aminte, că greşeşti. Anume: De aceea dregătoria poartă sabie, ca sa pedepsească." aşa ceva nu spune Sfîntul Apostol în Scriptură şi nu doar atît. ACESTE CUVINTE NU EXISTĂ în Sfînta Scriptură. Ia seama că eşti înşelat de diavol. Singura dregătorie despre care se vorbeşte în Noul Testament este la I Timotei 5,17, unde zice: "Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura."

Mai departe.
Ferească Dumnezeu, niciunde, absolut niciunde nu există în învăţătura desăvîrşită a Noului Testament şi nici în Vechiul Testament, pedeapsa cu moartea. E nebunie ce spui, ca să nu spun erezie. Eşti sigur că asta spune părintele Mihai Andrei-Aldea? Sau asta spui tu...
Doamne fereşte: unde încuviinţează Dumnezeu, prin gura Sfîntului Apostol Pavel, pedeapsa cu moartea? Uau... E prostie frate aşa ceva. Să nu crezi aşa ceva. Tîlcuirea protestantă, poate, tot ce-i posibil acolo să existe orice, aflîndu-se în erezie. Doamne fereşte.

La Sfîntul Apostol Petru, cu Anania şi Safira ca şi la Proorocul Ilie, cînd spune să se pogoare foc din cer asupra ostaşilor, Dumnezeu a permis asta ca să-i mîntuie prin moarte năprasnică, nicidecum ca să dea dezlegare la pedeapsa cu moartea. Doamne fereşte. Aceia au fost oameni Sfinţi, care vindecau oamenii numai cu umbra trecînd peste ei, cu discernămîntul Duhului Sfînt. Exemplele au o cu totul altă dimensiune decît pedeapsa cu moartea. Citeşte tîlcuirile Sfinţilor Părinţi la Faptele Apostolilor.
Nu există puterea gurii, decît dată de Dumnezeu, în scopul propovăduirii Evangheliei Dreptăţii, la neamuri, asta dacă omul vrea să fie vas ales al lui Dumnezeu, în care El să lucreze. "cine nu are puterea gurii dar trebuie sa o faca va ucide cu sabia, cu pusca sau cu ceea ce are" - eşti sigur că asta a spus părintele Mihai Andrei-Aldea? Cred că ar trebui să reconsidere, dacă ar fi să repete asta în faţa unui ierarh. Sau minţi tu, mai strecori cîte una alta din burtica ta.

Mai departe.
Da. Foarte bine fac Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare că laudă pe cei ce se ostenesc pentru ostenelile lor. Un om care a făcut arte marţiale, are toate şansele pentru Ceruri. El învaţă să se apere, nu învaţă să omoare. Îmi amintesc de pilda din pateric cu trubadurul. O ştii? Ţi-o scriu pe scurt. O caravană de circ, în faţa mănăstirii, se odihneau. Un trubadur noaptea, intră în Biserică. Un monah îl vede. Merge să vadă ce face. Ajunge, se ascunde. Şi trubadurul, după ce termină rugăciunea, ia cele 3 mingi şi începe să le învîrtă în faţa Sfintei Icoane cu Mîntuitorul şi Preacurata Sa Maică, în timp ce Mîntuitorul, prunc, aplauda şi Preasfînta îi ştergea cu o batistă albă sudoarea trubadurului de pe faţa zîmbitoare. Minunat, nu?

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.
Interpretarea unui text, nu o facem tu şi eu, în primul rînd, ci Duhul Sfînt, prin Sfinţii Părinţi, în Duhul Sfînt din mădularele lor, că uite de ce: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." (2 Petru 3, 16)

Iar dacă nu asculţi aceste cuvinte, nu iubeşti pe Dumnezeu şi nu vei moşteni Cerurile. Teme-te de cuvintele astea.

Păzeşte cuvintele Domnului şi NU UCIDE pe nimeni, ci iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Cine e aproapele tău ? Orice om, uite: "Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?" (Matei 5, 46) Cel ce nu te iubeşte, pe acela să-l iubeşti cel mai mult. E poruncă, copile. Doamne fereşte, de nebunie.

Ce nu e aici în Sfînta Tradiţie, cezare? CE ? Nebunia minţii tale şi a tuturor celor ca tine. Aia nu e în Sfînta Tradiţie.

Vorbeşti nebunii, cezare, din mintea care îţi este înnebunită.
Biserica Luptătoare este intim sudată cu Biserica Biruitoare, nu cu nicio patrie, cu absolut nici un neam. Biserica vrea toate patriile pământului, toate neamurile să se mîntuiască, de acea nu ţine cont de nici o patrie, niciodată. Hristos a venit pentru toţi.

1)Vorbesti de Sfanta Traditie, de Sfintii Parintii, dar cand am pomenit de intreaga filozofie a razboiului just, desvoltata de un Sfant Parinte, nu m-ai bagat in seama.

2) Daca ar fi Sfanta Traditie, tu ai putea da exemple din Patristica care sa sustina asta.

2)Tu spui ca Biserica transcede neamurile. Corect. Dar Ea este organizata in Biserici Nationale. Te rog mediteaza.