Ortodoxie sau ortodoxism?

[cezar_ioan]

Doamne, cum faci Tu să laşi pace între noi, copiii...
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie, Doamne! AMIN+

As vrea sa vin si eu cu o definitie:

SISTÉM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit. ◊ Sistem informațional = ansamblu de procedee și mijloace de colectare, prelucrare și transmitere a informației necesare procesului de conducere a întreprinderilor, instituțiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relațiilor pe baza cărora este alcătuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate în decursul unei perioade geologice. 3. Metodă de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operații, fel de a lucra; normă, obicei. ◊ Sistem Braille = metodă de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase în relief, pentru a putea fi pipăite. 4. Model, tip, tipar; marcă (de fabrică). 5. (În sintagma) Sistem audio = combină muzicală. [Var.: (rar) sistémă s. f.]

Oare putem, in lumina celor de mai sus, sa spunem ca ortodoxia este un sistem?
Nu cred ca ortodoxia se bazeaza pe rigoarea unui sistem, avand in vedere ca sopul ei este mantuirea; iar mantuirea o primesc oamenii din mila si dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Cine crede ca se va mantui in baza meritelor proprii, se inseala. Si atunci in ce ar consta sistemul?!?

Dealtfel, de cate ori aud pronuntandu-se cuvantul "ortodoxism", constat ca vine din partea unor oameni, care nu prea au habar de ortodoxie, desi sunt ortodocsi prin botez.

Nu mă simt în stare să tratez subiectul în întreaga lui anvergură dar încerc să formulez o opinie mai mult sau mai puțin tangențială:

„Adjectivul „ortodox” îl caracterizează pe cel care are o opinie corectă, adică învățătură corectă și, prin extindere, pe cel care exprimă theologia drept-slăvitoare” - asta spune vrednicul mitropolit Ierotheos Vlachos.

Nu sunt sigur că l-am înțeles corect, însă nu prea sunt de acord (cu toate că, în imensa majoritate a cazurilor, e de preferabil pentru ăștia ca mine să fie de acord cu ăștia ca mitr. Ierotheos). Exprim motivul pt. care nu sunt de acord prin următoarea relatare: Când l-au întrebat pe Filaret al Moscovei cum știe dacă o scriere este sau nu ortodoxă, el a răspuns: „după duhul ei”. Deci după părerea mea, dacă ar fi ca acest plan istoric să ne oblige să formulăm definiția cuvântului ortodox, mi-ar părea mai nimerit să spunem taman invers: „cel care exprima theologia drept-slăvitoare, și prin extindere, cel care are opinia corectă”. Zic „dacă planul istoric ne-ar obliga” fiindcă în realitate dreapta trăire și dreapta înțelegere una sunt și nu cred că poți spune despre una că e o extindere a celeilalte.
Cu toate astea „metoda” mitropolitul Filaret ne atrage atenția că „Dumnezeu duh este”. „Definiția” pe care a dat-o Mântuitorul ortodoxiei este „închinare în duh și adevăr”. Observăm astfel, zic eu, că duhul care ne împinge la a trata ortodoxia drept un sistem mântuitor, drept un simplu set de idei/afirmații/principii/reguli mântuitoare, e un duh la fel de străin de Hristos precum e și duhul relativismului dogmatic care insuflă mișcarea ecumenistă.

[Marius22]

Sfanta Scriptura ne spune ca in Antiohia ucenicii Mantuitorului s-au numit pentru intaia data crestini. Crestini si nu ortodocsi.

Crestinismul s-a marturisit ca ortodox abia atunci cand a fost pus in fata ereziei, a adevarului de credinta falsificat. Constiinta ortodoxa presupune ramanerea in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasa si Apostoleasca, pastrarea descoperirii dumnezeiesti asa cum a fost aceasta consemnata in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, dar mai ales ramanerea in Hristos si in Duhul Sfant.

Faptul ca exista "ortodoxie sforaitoare" dar si extrema ei, "talibanismul ortodox", trebuie sa ne dea de gandit, in sensul ca acolo de unde Duhul se retrage poate exista ortodoxie in forma, insa lipsita de fond.

[cristiboss56]

Parintele Efrem Athonitul
"Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu , despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dmnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita . Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si alti Apostoli si evanghelisti cu lumina cereasca a Sfantului Duh . Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri , dintre teorie , si practica , asa cum ne-a fost predestinata de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei , Constantinopolului , Capadociei , Siriei si mai tarziu , ai Sfantului Munte . . . Ortodoxia nu a nesocotit omul , nici intelepciunea , nici natura , nici arta , nu a fost neomenoasa . Le-a explicat pe toate si a creat cultura . . . Ortodoxia este marsul omului catre Facatorul lui , catre indumnezeire . Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos . . . Ortodoxia nu este numai teologie , este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie . Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul . "

Parintele Galeriu :
<<Hristos e Ortodoxia, iubiţilor. Hristos e dreapta credinţă. Hristos e plinătatea credinţei. În El avem adevărul şi despre Dumnezeu, şi despre om, şi despre cer, şi despre pământ. Adevărul mărturisit de El şi de Biserica Lui. De aceea Sfânta Ortodoxie l-a mărturisit curat: El e Mirele Bisericii. Iar Sfânta Ortodoxie a rămas ca o mireasă cinstită. Nu L-a părăsit, nu L-a lepădat, nu L-a înşelat în nici un fel. Şi tot cuvântul ei, cuvântul simplu al lui Dumnezeu, îl trăim în sfânta noastră slujbă dumnezeiască, în cele şapte laude şi îndeosebi în Sfânta Liturghie. În toate, Sfânta Ortodoxie Îl mărturiseşte pe Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut trup. De aceea, cum a zis Sfântul Ioan: “Cel ce mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup e de la Dumnezeu”. Iar în Evanghelia sa, spune: “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14). A zis şi Sfântul Pavel: “Aceasta este marea taină a dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup”.>>

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

Atunci cand ai sa-mi arati ca in dogmatica ortodoxa scrie ca "Biserica este condusa de "marii duhovnici" dezinformati, manipulati si cenzurati si fals interpretati si nu de episcopi si preoti care iau hotarari sobornicesti" (...)

În prealabil postat de AlinB

Dumnezeu a lasat ca Biserica sa fie condusa de Episcopi si preoti, ....

Am observat de mai multe ori această atitudine oarecum de "idolatrie" episcopocentristă, care însă nu este cu adevărat specifică Sfintei Tradiţii a Bisericii lui Hristos. Fără îndoială că episcopii, ca preoţi, au o mare autoritate în biserică. Şi în timp şi-au câştigat şi o mare autoritate în aspecte administrative. Însă dacă harul preoţiei nu este dublat şi de un har al teologiei, atunci respectivul preot sau episcop are mai mult o autoritate sacramentală (chiar şi ţinând cont de felul destul de limitat de a înţelege, trata şi aplica sacramentele); autoritatea în materie sacramentală nu implică în mod absolut necesar şi o mare autoritate teologică, şi asta pentru că teologia este ea însăşi un har, unii beneficiază mai mult, alţii mai puţin, iar acest har dumnezeiesc, de a face teologie şi de a fi teolog, nu este legat la modul absolut de urcarea pe vreo treaptă preoţească. Un caz elocvent este cel al sf. Maxim Mărturisitorul, care este un teolog de referinţă pentru creştini, însă care nu a fost niciodată preot hirotonit; însă aceasta nu l-a împiedicat să fie şi să devină un teolog de referinţă pentru creştini. Sf. Chiril al Alexandriei spune foarte clar că Duhul adevărului îi va călăuzi la adevăr pe Sfinţi, pe Aleşi, nelăsând să se înţeleagă că această călăuzire i-ar privi doar pe preoţi. Şi mai sunt multe alte exemple, în general aceasta este poziţia autentică a Sfintei Tradiţii, de aceea atunci când este vorba de luat decizii teologice şi nu numai în Biserică cei care trebuie consultaţi, sub călăuzirea Duhului, sunt teologii pe orice treaptă ar fi ei în Biserică. Iar în acest caz trebuie întrebată Sfânta Tradiţie cine este teolog, cine face teologie, ce este teologia, şi altele asemenea.

Apostolii nu aveau autoritate apostolică în materie doctrinară sau dogmatică pentru că ar fi avut darul preoţiei, ci pentru că primiseră Revelaţia dumnezeiească prin Fiul şi prin Duhul Sfânt, după cum dau mărturie foarte clară cărţile Noului Testament. Harul înţelegerii profunde în materie de teologie şi de spiritualitate este un har specific de la Dumnezeu şi pe care chiar Dumnezeu a ţinut să îl distribuie aşa cum a crezut de cuviinţă; iar noi ştim că "Duhul suflă unde vrea", nu unde cred unii sau alţii, pe scaune mai mult sau mai puţin înalte. Mai mult, mari teologi şi părinţi ai Bisericii nu au fost astfel datorită faptului că ar fi ocupat scaune episcopale, ci dimpotrivă au ajuns la nivelul de episcopi tocmai datorită harului lor teologic. De aceea, încrâncenarea unora, cum am văzut şi pe acest forum, că Biserica Duhului şi a Adevărului ar fi şi ar fi fost vreodată condusă doar de episcopi şi de preoţi este o încrâncenare păgubitoare şi în concordanţă nedeplină cu Sfânta Tradiţie. După cum am mai spus, a avea har de a săvârşi lucrări sacramentale, în felul în care se înţelege azi practicarea Sacramentelor, nu este şi nici nu poate fi o garanţie absolută pentru o competenţă reală în materie teologică şi spirituală. Au fost şi sunt încă destule, proporţional chiar foarte multe în raport cu totalul, cazuri de clerici care nu au excelat în domeniul teologic, ori care au făcut tot felul de erori, ori care s-au luptat pentru putere, etc, etc, etc.

Dacă lucrurile ar fi stat precum în învăţăturile unora ca sf. Grigorie de Nazianz şi sf. Dionysie Pseudo-Arepagitul, şi în ale altora asemenea acestora, mai că i-aş fi înţeles pe cei care susţin atât de tare stăpânirea clericală. Dar având în vedere învăţătura Tradiţiei şi ceea ce s-a întâmplat propriu-zis în practică, poziţiile lor nu se susţin întru totul, şi dealtfel nici nu pot. Chiar Duhul Sfânt i-a contrazis şi îi contrazice, cel puţin aşa periodic mai încercând să le semnaleze unora pericolele la care se expun prin abaterile de la Tradiţie. Şi avem, ca să zic aşa un "tip" în Vechiul Testament, anume activităţile profeţilor, care nu de puţine ori au fost, datorită Cuvântului lui Dumnezeu şi Duhului, nu datorită lor, împotriva autorităţilor politice şi religioase, ba chiar au fost prigoniţi, etc, iar acest "tip" arată foarte clar posibilitatea şi realitatea lucrării Duhului Sfânt prin oameni şi feluri care deranjează pe încrâncenaţii clericalişti. Aşa cum spune şi părintele Stăniloae, în Biserică întotdeauna a existat o ierarhie paralelă cu cea sacramentală, anume una a sfinţeniei (la care eu aş adăuga şi una a teologiei) şi asta pentru că Dumnezeu nu a putut lăsa să Îi fie puse în primejdie chiar aşa planurile încât poftele unor oameni trecători, chiar şi prin funcţii, să se suie deasupra Planului Dumnezeiesc.

Sper ca acestea să nu fie interpretate greşit, mai ales de către "binevoitori", şi mai ales că ştim cât de mulţi "binevoitori" sunt printre cei care îşi spun ortodocşi şi printre cei care îşi spun catolici; nu este vorba despre nici un îndemn la neascultare, ci la discernământ. Ştiu că puţini inşi vor înţelege şi vor intra în rezonanţă cu ceea ce am spus, dar vedem şi noi din ce în ce mai mult că drumul cel îngust devine din ce în ce mai îngust, iar calea cea largă devine din ce în ce mai plină şi mai largă.

De fapt, eu cred că mulți vor rezona cu ceea ce ai scris, pentru că mulți recunosc această ierarhie paralelă, și anume a sfințeniei. Totuși, nu înțeleg de ce adaosul „și a teologiei”. Poate fi aceasta despărțită de sfințenie?

[Decebal]

Eu cred că am explicat foarte clar, şi nu doar în această postare.

Cred că ar trebui să reciteşti mai atent.

[adam000]

În prealabil postat de Decebal

Aşa cum spune şi părintele Stăniloae, în Biserică întotdeauna a existat o ierarhie paralelă cu cea sacramentală, anume una a sfinţeniei (la care eu aş adăuga şi una a teologiei) şi asta pentru că Dumnezeu nu a putut lăsa să Îi fie puse în primejdie chiar aşa planurile încât poftele unor oameni trecători, chiar şi prin funcţii, să se suie deasupra Planului Dumnezeiesc.

Ai putea te rog sa dai o referinta precisa - in ce scriere (titlu, data publicarii), cu citatul in care parintele Staniloaie ar afirma acest lucru?

Pentru ca este o afirmatie grava aceasta si as vrea sa stiu ce acoperire ai sa faci asemenea afirmatii.

[Decebal]

Nu îmi aduc aminte exact, probabil în cartea despre Liturghia ortodoxă şi comuniune, dar pagina nu mi-o aduc aminte. Oricum afirmaţiile "grave" pe care le-am făcut vă asigur că mi le pot susţine oricând cu argumente serioase ortodoxe; cât despre cele ortodoxiste, să ne fie cu iertare.