Sfintii Zilei

[cristiboss56]

Injumatatirea Praznicului Cincizecimii:




In Miercurea de dupa Duminica Slabanogului, in Biserica Ortodoxa se face pomenirea Injumatatirii Cincizecimii, in a carei atmosfera sfintele noastre slujbe ne tin timp de o saptamana. Aceasta sarbatoare o praznuim intru cinstirea celor doua mari praznice, al Pastilor si al Rusaliilor, “ca pe una ce le uneste si le leaga pe amandoua“.
Multe din cantarile de la Vecernie si Utrenie au in vedere tocmai aceasta legatura:
“Apropiatu-s-a revarsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toti, precum este scris. Sorocul nemincinoasei fagaduinte, date Ucenicilor de Hristos, dupa Moartea, Ingroparea si Invierea Sa, ajungand la injumatatire, vesteste, adeverind, aratarea Mangaietorului“.
“Cat de sfintita cu adevarat este sarbatoarea aceasta! Ca radacina fiind a injumatatirii praznicelor celor mari, este luminata dintr-amandoua partile“.
“Sosit-a, astazi, injumatatirea Cincizecimii, luminata dintr-o parte de dumnezeiasca lumina a dumnezeiestilor Pasti, iar din cealalta stralucind de harul Mangaietorului“.

Chiar daca la sarbatorirea aceasta se face si o revelatie a Sfintei Treimi, totusi, in centrul ei se afla Iisus Hristos, a doua Persoana treimica, Fiul lui Dumnezeu, Care l-a vindecat pe slabanog, a inmultit painile in pustie si la Sarbatoarea Corturilor a invatat in templu pe oameni. Cele mai multe din stihirile pentru slujba acestei sarbatori il prezinta pe Fiul lui Dumnezeu intrupat si activitatea Lui divino-umana.
“Mari binefaceri stralucesc noua, Stapane, din dumnezeiasca Ta Intrupare, cea mai presus de minte; daruri si haruri si dumnezeiesti straluciri, cu darnicie, izvorasc“.
“Izvor vesnic de viata adevarata fiind, Doamne, Tu esti invierea noastra; voind Te-ai ostenit, Mantuitorul meu si de buna voie ai insetat; legilor firii supunandu-Te si in Sihar venind trupeste, ai cerut Samarinencei apa sa bei“.
“Iisuse, cela ce porti grija tuturor marginilor lumii, suitu-Te-ai in biserica si ai invatat pe multimi cuvantul adevarului, injumatatindu-se praznicul, precum striga Ioan“.
“Lucrul Tatalui ai savarsit, cu faptele ai adeverit cuvintele Tale, vindecari si semne savarsind, Mantuitorule; ai indreptat pe slabanog, pe leprosi i-ai curatit si pe cei morti ai inviat“.
“Fiul cel fara de inceput S-a facut inceput, ca luand firea noastra, S-a facut om; iar la mijlocul praznicului a invatat zicand: Alergati la izvorul cel pururea curgator, ca sa scoateti viata “.
Acestea toate auzindu-le la slujba Injumatatirii Praznicului Cincizecimii, il marturisim si noi pe Hristos ca fiind viata si mantuirea noastra a celor credinciosi: “Tu esti cu adevarat Hristos, care ai venit in lumea aceasta, de la Care este mantuirea si iertarea greselilor parintesti; Tu esti cu adevarat Viata celor ce cred intru Tine“.



“Injumatatindu-se praznicul legii, Facatorule a toate si Stapane, ai zis catre cei ce erau de fata, Hristoase Dumnezeule: Veniti si scoateti apa nemuririi! Pentru aceasta la Tine cadem si cu credinta strigam: Daruieste noua indurarile Tale, ca Tu esti Izvorul vietii noastre“.
“Sufletul meu cel intelenit in faradelegile greselilor, adapa-l cu paraiele sangiurilor Tale si-l arata roditor de fapte bune. Ca Tu ai zis tuturor sa vina la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu Preasfinte, si sa scoata apa nestricaciunii, cea vie, care spala pacatele celor ce lauda slavita si dumnezeiasca Ta Inviere; dand, Bunule, puterea Duhului, care cu adevarat S-a pogorit de sus peste Ucenicii Tai, celor ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu; ca Tu esti Izvorul vietii noastre“.

[cristiboss56]

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, mângâietor în suferinţe şi necazuri omeneşti


"Vedeţi câte a răbdat el pentru Hristos? Vedeţi cu cât curaj a mărturisit dreapta credinţă? Vedeţi cum şi-a dat viaţa pentru credinţă, pentru adevăr şi pentru lauda lui Dumnezeu? De i s-ar fi oferit toată averea lumii, nu şi-ar fi lepădat nicidecum credinţa în Dumnezeu! A pătimit puţin în trup, dar acum se bucură în veci cu sfinţii şi cu îngerii, întru Împărăţia cerurilor.

Sfintele moaşte din ţara noastră formează o cunună duhovnicească de pietre scumpe, care sfinţesc, încununează şi ocrotesc Biserica şi poporul nostru dreptcredincios. Înaintea lor înghenunchem cu evlavie şi cerem ajutorul sfinţilor, prin rugăciunile şi mijlocirea lor către Bunul Dumnezeu. Câte inimi zdrobite nu s-au mângâiat aici! Câte lacrimi de mame, de copii şi de orfani nu s-au alinat aici! Câţi bolnavi nu şi-au dobândit sănătate şi uşurare la moaştele sfinţilor din ţara noastră! Între acestea, moaştele Sfântului Mucenic Ioan de Nou de la Suceava se bucură de mare cinstire şi respect. Ele sunt cele mai vechi din ţara noastră şi aici se mângâie şi se alină multe suferinţe şi necazuri omeneşti.
Să cinstim, deci, pe sfinţi că ei sunt prietenii lui Dumnezeu şi rugători pentru toată lumea înaintea Preasfintei Treimi. Să cinstim şi pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Moldovei, lauda lui Alexandru cel Bun, bucuria necăjiţilor, tăria călugărilor, mângâierea credincioşilor şi îmbărbătarea celor din suferinţe.
Vedeţi câte a răbdat el pentru Hristos? Vedeţi cu cât curaj a mărturisit dreapta credinţă? Vedeţi cum şi-a dat viaţa pentru credinţă, pentru adevăr şi pentru lauda lui Dumnezeu? De i s-ar fi oferit toată averea lumii, nu şi-ar fi lepădat nicidecum credinţa în Dumnezeu! A pătimit puţin în trup, dar acum se bucură în veci cu sfinţii şi cu îngerii, întru Împărăţia cerurilor. Deci, să nu ne pierdem credinţa şi nădejdea în vreme de primejdii. Să nu părăsim Biserica lui Hristos pentru făgăduinţe deşarte sau de frică. Să nu ne lepădăm de Hristos niciodată, în orice necazuri şi primejdii am fi, chiar dacă ni s-ar cere şi viaţa.
Să rămânem, deci, cu sfinţii lui Dumnezeu. Să rămânem cu părinţii şi înaintaşii care ne-au crescut. Să rămânem în Biserica în care ne-am botezat, mărturisind dreapta credinţă, ca să fim în veci cu Hristos şi cu sfinţii Lui. Amin."
(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la Praznice Împărăteşti şi la sfinţii de peste an, Editura Episcopiei Romanului, 1996, p. 405-406)

O parte din sfintele moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, prăznuit astăzi, se află la mănăstirea Plumbuita.
Aici se mai află moaşte ale Sf. Nicolae, Sf. Pantelimon şi Sf. Gheorghe (dacă îmi aduc bine aminte).

[Ekaterina]

Dupa Inaltarea Domnului, Lazar a pornit la propovaduirea Evangheliei. La aceasta l-au ajutat si cele doua surori ale sale. Nu se stie locul unde s-au savarsit. (Sfantul Nicolae Velimirovici)

TROPAR

Fapta si rugaciunea s-au impreunat intru voi, femei fericite,
Caci intr-un gand v-ati inaltat catre Hristos in cugetari smerite,
Impreuna cu dreptul Lazar cereti odihna nepatimirii sufletelor noastre,
Si mintile noastre le impodobiti cu ingereasca cununa a gandurilor luminoase.

[cristiboss56]

Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian sunt sărbătoriţi astăzi, 8 iunie, de către Biserica Ortodoxă Română. Ostaşi în armata romană dislocată în cetatea Durostorum, localitatea bulgară Silistra de astăzi, ei au mărturisit credinţa creştină şi au căzut victime campaniei de epurare a creştinilor din armata imperială în anii 297-298.

Mai multe informaţii cu privire la martirajul lor a oferit părintele academician, Mircea Păcurariu: „În cursul unui război pe care Imperiul Roman l-a purtat împotriva perşilor, împăraţii de atunci, Diocleţian şi Galeriu au hotărât să îndepărteze din armata romană pe toţi aceia care îl mărturiseau pe Hristos, considerând că aceştia nu luptă cu destulă vitejie pentru a apăra hotarele sau integritatea Imperiului Roman. Aşa se face că în cetatea Durostorum au mărturisit pe Hristos şi au suferit pentru El moarte martirică doi ostaşi din armată romană şi anume Marcian şi Nicandru. Aflându-se că sunt creştini şi recunoscând ei înşişi acest lucru au fost aruncaţi în închisoare şi îndemnaţi să nege pe Hristos şi să jertfească zeilor. Refuzând aceste îndemnuri la apostazie au fost supuşi la mai multe chinuri, însă nu i-au îndepărtat de credinţa creştină, ci au rămas statornici şi l-au mărturisit în continuare pe Iisus Hristos. Astfel, din dispoziţia împărătească în ziua de 8 iunie 298 li s-au tăiat capetele”.

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe 11 iunie în calendarul său, pentru prima dată, pe Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii.

Recunoașterea canonizării sale în Biserica noastră a fost făcută de Sfântul Sinod, în septembrie 2012.

Fragmente din cinstitele moaște ale acestui sfânt vindecător de boli se află în capela Institutului de Endocrinologie ”C.I. Parhon” și în cea a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, ambele din Capitală.

„Sfântul Luca al Crimeii, așa cum îi spune și titulatura, Arhiepiscop al Crimeii și mare făcător de minuni și doctor fără de arginți, a fost arhiepiscop al Crimeii, adică Ucraina de astăzi. A pătimit ca martir și a fost încercat în toate felurile de sistemul comunist. Sfântul Luca a trăit între 1871 până în 1961 când s-a mutat la Domnul. De asemenea, a fost un chirurg eminent și întâi de toate un creștin greu de egalat în lucrarea credinței”, a mărturisit Părintele Gheorghe Oprea, parohul bisericii Institutului Național de Endocrinologie „C. I. Parhon”.

Sfântul Ierarh Luca s-a mutat la cele veșnice în anul 1961. Va fi canonizat în anul 1966, pe 18 martie, cinstitele lui moaște fiind așezate în Catedrala ”Sfânta Treime” din localitatea ucraineană Simferopol.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe 11 iunie în calendarul său, pentru prima dată, pe Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii.

Recunoașterea canonizării sale în Biserica noastră a fost făcută de Sfântul Sinod, în septembrie 2012.

Fragmente din cinstitele moaște ale acestui sfânt vindecător de boli se află în capela Institutului de Endocrinologie ”C.I. Parhon” și în cea a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, ambele din Capitală.

„Sfântul Luca al Crimeii, așa cum îi spune și titulatura, Arhiepiscop al Crimeii și mare făcător de minuni și doctor fără de arginți, a fost arhiepiscop al Crimeii, adică Ucraina de astăzi. A pătimit ca martir și a fost încercat în toate felurile de sistemul comunist. Sfântul Luca a trăit între 1871 până în 1961 când s-a mutat la Domnul. De asemenea, a fost un chirurg eminent și întâi de toate un creștin greu de egalat în lucrarea credinței”, a mărturisit Părintele Gheorghe Oprea, parohul bisericii Institutului Național de Endocrinologie „C. I. Parhon”.

Sfântul Ierarh Luca s-a mutat la cele veșnice în anul 1961. Va fi canonizat în anul 1966, pe 18 martie, cinstitele lui moaște fiind așezate în Catedrala ”Sfânta Treime” din localitatea ucraineană Simferopol.

Din fragedă tinereţe a descoperit şi a trăit sensul duhovnicesc şi adevărat al vieţii. A studiat ştiinţa medicală, a fost hirotonit preot şi episcop şi s-a dăruit pe sine slujind poporul îndurerat al lui Dumnezeu, tămăduind, învăţând, mângâind, călăuzind.
Deseori auzim în jurul nostru, şi repetăm şi noi, că lumea s-a stricat, răul stăpâneşte, societatea noastră a devenit o junglă. Susţinem chiar că pentru toate relele care se întâmplă în noi şi in jurul nostru de vină este societatea noastra rea. Uităm însă că societatea e formată din noi - oamenii. Şi dacă societatea este rea, răspunzătorii principali suntem noi, care prin faptă şi cuvânt proiectăm răul ca model de viaţă.
Iar dacă societatea noastră proiectează răul, există şi o altă societare, Biserica lui Hristos, care proiectează altceva: Sfântul. Nu e întâmplător că zilnic Biserica noastră prăznuieşte unul sau mai mulţi sfinţi, chemându-ne să ne apropiem de ei, să-i cunoaştem şi mai ales să imităm viaţa lor sfântă.
S-a afirmat foarte corect că Biserica noastră este atelier de sfinţenie. Şi, într-adevăr, secole de-a lungul nu a încetat să găsească sfinţi în toată vremea şi în tot locul. Încă şi în epoca noastră antiduhovnicească.
O astfel de creaţie suprafirească a Bisericii noastre ortodoxe este şi contemporanul nostru - Sfântul Arhiepiscop şi doctor Luca. A trăit într-o perioadă tragică a Bisericii Ruse. Din fragedă tinereţe a descoperit şi a trăit sensul duhovnicesc şi adevărat al vieţii. A studiat ştiinţa medicală, a fost hirotonit preot şi episcop şi s-a dăruit pe sine slujind poporul îndurerat al lui Dumnezeu, tămăduind, învăţând, mângâind, călăuzind. […]
Credem că viaţa Sfântului Luca este o mărturie preţioasă şi are mult de dat tuturor credincioşilor, dar îndeosebi doctorilor, atât ai sufletelor cât şi ai trupurilor.
Ieronim, Mitropolit al Tebei şi Levadiei