crestinismul "schizofrenogen"?

[fallen]

Ei, e poveste lunga. Ideea e ca mi s-a mai spus ca "degeaba merg la biserica, ca nu ma ajuta cu nimic, ba din contra....".
Ceea ce insa as vrea sa stiu neaparat este punctul de vedere al unui protestant, nu stiu cum sa ma exprim sa nu jignesc , in deplinatatea facultatilor mintale, pt ca cei care au spus ce au spus despre biserica noastra e posibil sa fii fost ori nebuni, ori trolli, ori ...cine stie...

Cat despre mine..nu stiu cat o sa mai imi tolereze Dumnezeu astfel de purtari..e a nu stiu cata oara cand ma indoiesc de biserica, de duhovnic, etc...pana cand o sa ma pot intoarce sa imi cer iertare???

De șaptezeci de ori câte șapte.
Îmi dau seama că nu-i ușor să te poticnești întruna, dar nu deznădăjdui! Esențială este întoarcerea și pocăința.
Iar părerea acelor neoprotestanți eu zic să n-o iei în seamă; nu merită. Există, oricum, și replica ei, din partea ortodoxă, care probabil este tot atât de (ne)adevărată.

[anita]

În prealabil postat de fallen

Ei, e poveste lunga. Ideea e ca mi s-a mai spus ca "degeaba merg la biserica, ca nu ma ajuta cu nimic, ba din contra....".
Ceea ce insa as vrea sa stiu neaparat este punctul de vedere al unui protestant, nu stiu cum sa ma exprim sa nu jignesc , in deplinatatea facultatilor mintale, pt ca cei care au spus ce au spus despre biserica noastra e posibil sa fii fost ori nebuni, ori trolli, ori ...cine stie...

Cat despre mine..nu stiu cat o sa mai imi tolereze Dumnezeu astfel de purtari..e a nu stiu cata oara cand ma indoiesc de biserica, de duhovnic, etc...pana cand o sa ma pot intoarce sa imi cer iertare???

Bine ,dar aceste afirmatii se fac si de catre cei care sunt botezati ortodox dar nu stiu de biserica.Cu atat mai mult de catre protestanti
As vrea sa stiu si eu cum ii iarta unui protestant Dumnezeu pacatele
Sa zicem ca are remuscari
Dar remuscari pt pacate au si ateii
Eu cred , si sper sa nu mi-o luati in nume de rau , ca aceasta credinta slaba o aveti pt ca stati necununata
Rugati-va mai mult ,luati un canon de rugaciune de la duhovnic si Dumnezeu va va arata calea ,singura o sa hotarati .
Dar sa va tineti de canon.
Iesiri necontrolate au si crestinii practicanti ,mai ales in posturi unele ispite sunt foarte greu de depasit. Spunea cineva ,nu mai stiu care sfant parinte , sa nu credem ca stam ca sa nu cadem.
Mai ales mandriile ,uneori nesesizabile , duc la astfel de caderi.
Doamne ajuta !

[AlinB]

Eu cred , si sper sa nu mi-o luati in nume de rau , ca aceasta credinta slaba o aveti pt ca stati necununata

Si ar fi mai bine sa se lege pe viata de un ateu care sta si poate va sta mereu intre ea si credinta ea, care nu-i intelege nici macar necesitatile sufletesti, ce sa mai vorbim de cele spirituale?
Pentru care copii sunt o complicatie cvasi-inutila?

Rugati-va mai mult ,luati un canon de rugaciune de la duhovnic si Dumnezeu va va arata calea ,singura o sa hotarati .
Dar sa va tineti de canon.

Duhovnicul se pare ca stie situatia dar...

[anita]

În prealabil postat de AlinB

Si ar fi mai bine sa se lege pe viata de un ateu care sta si poate va sta mereu intre ea si credinta ea, care nu-i intelege nici macar necesitatile sufletesti, ce sa mai vorbim de cele spirituale?
Pentru care copii sunt o complicatie cvasi-inutila?

Vedeti d-voastra in acest caz rugaciunea e ineficienta ,dar fiind casatorita ,deci binecuvantata de Dumnezeu aceasta relatie , ateul se poate schimba.
Sau mai este o varianta ,sa renunte la el.
In acest caz e nevoie de mai mult sprijin din partea familiei ei ,a parintilor.
Cand doi stau necununati nimic nu merge cum trebuie ,nu primesc nici un ajutor de la Dumnezeu.
Sau se pot ivi diverse boli ,necazuri.

[AlinB]

Nu sunt de acord.

Majoritatea celor care au ajuns la divort, poti fi sigura ca nu erau (chiar) atei - sau macar unul dintre ei.
Dumnezeu ajuta, insa doar in masura in care exista disponibilitate si deschidere.

Iar cand unul este deja ateu, celalalt trebuie sa fie un monument de duhovnicie ca sa-l duca in spate, fara sa se prabuseasca si el.
Ori, in cazul asta..

[anita]

În prealabil postat de AlinB

Nu sunt de acord.

Majoritatea celor care au ajuns la divort, poti fi sigura ca nu erau (chiar) atei - sau macar unul dintre ei.
Dumnezeu ajuta, insa doar in masura in care exista disponibilitate si deschidere.

Iar cand unul este deja ateu, celalalt trebuie sa fie un monument de duhovnicie ca sa-l duca in spate, fara sa se prabuseasca si el.
Ori, in cazul asta..

Poate ai dreptate ,dar exista un risc foarte mare ca ruptura sa se produca mai ales in conditiile in care nu sunt casatoriti ,nici macar la starea civila
El poate sa isi gaseasca pe altcineva si sa plece , fiind ateu nu va avea nici o parere de rau.
O viata naruita si material si mai ales spiritual.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Si ar fi mai bine sa se lege pe viata de un ateu care sta si poate va sta mereu intre ea si credinta ea, care nu-i intelege nici macar necesitatile sufletesti, ce sa mai vorbim de cele spirituale?
Pentru care copii sunt o complicatie cvasi-inutila?



Duhovnicul se pare ca stie situatia dar...

Copii vrea dar suntem prea saraci si asa vom fi mereu pt ca eu nu sunt in stare sa am o slujba mai buna.
Duhovnicul stie dar... a zis ca nu poate sa-mi spuna el ce decizie sa iau (nu stiu daca asta e lasitate si lipsa de experienta sau suprema intelepciune din partea dlui)

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Copii vrea dar suntem prea saraci si asa vom fi mereu pt ca eu nu sunt in stare sa am o slujba mai buna.

Reusesti in relatia asta sa faci diferenta intre motiv si pretext?
El are o slujba chiar asa buna, mult mai buna ca a ta?
Atunci, de ce banii ar fi o problema?

Duhovnicul stie dar... a zis ca nu poate sa-mi spuna el ce decizie sa iau (nu stiu daca asta e lasitate si lipsa de experienta sau suprema intelepciune din partea dlui)

Nu stiu in ce forma ti-a spus-o, dar luand-o la nivel practic, daca te impartaseste in conditiile astea, cred ca mai bine iti cauti alt duhovnic.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Reusesti in relatia asta sa faci diferenta intre motiv si pretext?
El are o slujba chiar asa buna, mult mai buna ca a ta?
Atunci, de ce banii ar fi o problema?



Nu stiu in ce forma ti-a spus-o, dar luand-o la nivel practic, daca te impartaseste in conditiile astea, cred ca mai bine iti cauti alt duhovnic.

!. Putn mai buna ca amea, dar nu suficient cat sa nu fie banii o problema

2. Nu ma impartaseste, dar probabil altul ar face-o, daca as fi putin mai "diplomata" (glumesc, desigur; chiar daca ar fi amuzant sa vezi pe cati ii poti pacali, sunt constienta ca nu mi-ar folosi la nimic)

3. Problema nu e ca ma impartaseste sau nu, problema e ca a tras niste concluzii total eronate despre mine, cand mi-a spus nu m-am prins, am stat si am reflectat, dar nu am mai avut ocazia sa le dezmint, ori ca am uitat, ori ca am avut altele pe cap, cum ar trebui sa am si acum.

4. Pentru faptul ca in nenumarate randuri (puteam sa scriu un roman) mi-am vorbit de rau pe cel care trebuia sa-mi fie cel mai apropiat dintre semeni (adica barbatul) si fiindca nu era de ajuns, in alte cateva randuri mi-am criticat si duhovnicul, nu cred sa mai existe pentru mine vreo speranta de iertare;

5. Astazi cineva (sora mea) mi-a revelat o alta crima de care ma fac vinovata : se pare ca eu, atunci cand fac rau cuiva, cu voie sau fara, ma preocupa mai mult eventuala pedeapsa (de la lume sau de la Dumnezeu) pe care mi-as lua-o eu, decat efectele asupra persoanei in cauza.

6. Am vazut intr-un film un preot spunandu-i unui necredincios ca Credinta nu e niciodata ceva batut in cuie, ea isi trage taria tocmai din permanenta lupta cu indoiala (si eventuala biruinta asupra ei). Deci...cu alte cuvinte, ca sa-ti poti pastra credinta, trebuie permanent a lupti cu indoielile...daca nu cumva acestea pana la urma te doboara.