Bobitele de struguri de la Manastirea Hilandar

Aş îndrăzni să spun altfel. Să alegem ca exemplu din VT pe împăratul Ezechia căruia Dumnezeu i-a adăugat 15 ani de viaţă deoarece era foarte bun şi pentru că a distrus crângurile închinătorilor de idoli. Împăratul avea o rană despre care se spune că Dumnezeu i-a spus să pună o smochină pentru a se vindeca. Dacă Dumnezeu i-a dăruit încă 15 ani de viaţă, oare nu putea să-i vindece şi acea rană? Insă aceea s-a tămăduit cu o turtă de smochine. Astfel de exemple putem regăsi şi în NT, spre exemplu tămăduirea orbului din naştere.

Ioan 6, 6-7:
Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului.
Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând.

Bună observație, Ovidiu. Nu o dată Dumnezeu folosește materia ca mijloc pentru transmiterea harului. Biserica e plină de exemple în sensul ăsta, sfințind peste tot materia (apă, vin, alimente, obiecte).

Este adevărat că nu numai așa lucrează, ci și „de la distanță”, prin cuvânt, ca la vindecarea slugii sutașului.

Însă în toate cazurile se cere participarea omului, al celui ce cere, credința lucrătoare a lui. Numai dacă aceasta ar lipsi (sau dacă ar fi superstițioasă) am putea să ne gândim la magie.