|
|
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
 |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
16.05.2013, 13:08:57
|
|||
|
|||
Da, însă nu prin reprimarea lor, ci prin depășire duhovnicească, adică prin atingerea iubirii celei adevărate, dumnezeiască și liberă. Altfel riscăm să ajungem niște oameni reci, seci la inimă, poate chiar urâcioși. Și atât.
Omilia este, cu adevărat, foarte bună. 
|
|
#2
16.05.2013, 13:18:46
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#3
16.05.2013, 13:28:31
|
|||
|
|||
|
Să mai așteptăm. Poate, poate ... :)
|
|
#4
16.05.2013, 14:07:04
|
|||
|
|||
|
Este vorba de a însulfeți acest topic? Atunci postez și eu un răspuns trimis anerior pe privat:
In afara de ideea ca iubire nu trebuie sa fie un sir de sentimentalisme, ci iubire prin Hristos, am mai retinut ca rodul Bisericii este experienta. Intr-adevar, in ceea ce ma priveste, as putea spune ca am o multime de amintiri legate de experienta mea in Biserica, amintiri de momente importante in consolidarea credintei mele. Amintiri legate de depasirea unor stari patimase, deznadajduite etc., care imi dau incredere si speranta si pentru viitor. Biserica este locul unde gasesc vindecare si reinnoire a vietii. Sper ca nu am aberat....
|
|
|
Mod hibrid