Apostolul Pavel

Am refuzat mereu Ioane sa fiu sclavul unui dogmatism arid si plin de moartea impietririi in regula limitata a libertatii Duhului.Insa,pe de alta parte,am inotat cat am putut de departe de pericolul pulverizarii intr-o multitudine de pareri subiective a intelesului unor cuvinte rostite din inima catre alte inimi pe tarmurile insorite ale Galileii,unde cerul este altfel decat in oricare alta parte a acestei lumi,parca a pastrat ceva in el din bucuria si taina acelor inceputuri ale semintei Imparatiei.Nu am putut si nici nu am vrut sa fiu prizonierul unui anume interpretari,am preferat sa las viata din cuvintele Lui sa-si urmeze cursul ei tamaduitor prin istorie independent de egoista mea dorinta de a strange oceanul intr-un pahar de apa.Poate ca acele cuvinte,ale acelui tanar din Nazaret ce a infruntat timpul cu constiinta vocatiei de a fi Fiul Omului si Fiul lui Dumnezeu,constiinta pe care cred ca a trait-o,cum spunea cineva,nu in mod matematic ci la fel cum stii ca oriunde ai fi Tatal tau de iubeste,aceea certitudine tainica si eliberatoare,ei bine,acele cuvinte se scriu cel mai bine nu pe hartie ci in sufletul oamenilor.Dupa cum spunea parca un duhovnic ortodox daca Scriptura s-ar pierde oamenii ar trebui sa o poate rescrie prin vietile lor.Este singurul scop si singura ratiune pe care le consider justificate ca sens al pastrarii acelor cuvinte in istorie.Altfel ele ar ramine doar un frumos vis,dureros de putin posibil, care la primele rationamente ce-l sfasie,la fel cum intrebarile fara raspuns rasar ca niste stanci de sub zapada timpului,acel frumos vis ar fi murit demult,ingropat sub prabusirea interna a insasi elementelor din care s-a nascut:o vie,profunda si cutremuratoare certitudine ca Cel caruia ii spunem ,,Tata"in rugaciune nu este un concept abstract sau rationalizat ci un Tata viu si adevarat,singurul Dumnezeu adevarat.Mereu m-a intrebat cum a fost posibil ca acele cuvinte,cum frumos ai spus tu,prinse in textura relatiei ce a insotit mesajul dintai,sa fi fost parca transformate in ceva strain de ele,in ceva explicabil,prea explicabil,in loc de a le lasa dreptul de a-si pastra si latura lor tainica,nesupusa sclaviei exodului spre ratiune si definire.

Cred,la fel ca tine,ca pe masura imputinarii trairii,litera a luat locul Duhului si regula a luat locul trairii,o traire care pastrata in forma ei aratat de Hristos isi era ea insasi canon.Definim,luam si adaugam pe masura ce ne imputinam,zidurile si praful cartilor iau locul unei mese euharistice intre frati,simpla si curata in simplitatea ei,insotita de rugaciune si trairea bucuriei de a fi copii Lui.Cred ca ceea ce am pierdut cel mai mult este acest lucru,trairea in comunitate si trairea simpla ca a unui copil,am crescut,suntem adulti acum,impreuna si atat de straini unii fata de altii.Frate,cine ne rapeste lumina din noi,cine ne transforma in straini pe cei cate trebuiau sa rupa paine impreuna,iar cel mai mare dintre noi ar fi fost cel cate ii slujea pe toti.Multi spun ca lucrurile trebuiau sa ajunga la forma de acum,trebuiau sa tina pasul cu mersul umanitatii,ca este doar un vis sa poti crede ca vor ramine la simplitatea de atunci.Cred ca de aceea ne tot zbatem atat sa le tinem cu disperare in orezent,sa le gasim mereu justificari si o forma compatibila,pt ca se rateaza trairea lor,oricat de dureros ar fi acest verdict nemilos.Ele isi mentin apa vie din ele in masura in care sunt crezute si traite,altfel ramin doar un pod prea indepartat.

Cuvinte si iar cuvinte,saracie in forma intelectuala,robi ai faraonilor moderni.Frate,prietene,noi cand plecam spre casa,cand ne vom avanta in pustiul construit de noi pentru a-l invinge?Stii Ioane,nu toti vom ajunge la capat,la fel cum s-a intimplat si evreilor,dar este singurul drum care chiar merita facut,restul sunt doar morti anuntate in asteptare.Las in seama altor oameni definirea a ce este bine si ce este rau,eu as vrea,precum acel orb,sa spun ca Cel pe care l-am vazut cand mi-au cazut solzii de pe ochi este Cel care m-a vindecat si nu simt nevoia,in bucuria eliberarii,sa-mi explic asta prea mult.Vreau doar sa ma bucur fericit ca o mica scanteie care se intoarce in mana Tatalui,convinsa ca acolo este locul ei si ca marsul durerii prin pustiu s-a terminat.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Frate,cine ne rapeste lumina din noi, cine ne transforma in straini pe cei care trebuiau sa rupa paine impreuna,iar cel mai mare dintre noi ar fi fost cel care ii slujea pe toti?

Stim bine cine: vanitatea noastră. Dragostea infantilă de toate ale noastre. Sclipiciul lumii. Insolenţa minţii. Grosolănia cărnii. Frica de moartea moştenită şi autoîntreţinută. Punga cu arginţi, pe care o ţinem strâns şi trişti la piept, acolo unde şade închisă, zăvorâtă cu peceţile fanfaronadei, scânteia iubirii şi a vocaţiei noastre: ne-murirea în Domnul.
Dispreţuirea Harului, Pelerinule. Dispreţuirea Harului...

Ioane,mie mi-se pare,atat cat pot eu intelege la nivelul meu,ca asa-zisa noastra lume de crestini contine trist de multe aspecte impotriva carora Apostolul Pavel a luptat.Un amanunt interesant de observat este ca spre diferenta de noi apostolul,cand vorbea despre ceea ce credea,nu folosea niciodata cuvinte precum ,,probabil sau ,,posibil".Asta,in comparatie,confirma care este baza tristei tale concluzii intr-o lume care,pe zi ce trece,pare sa aiba ca regula faptul ca nu exista de fapt nici o regula.Ar fi multe de spus dar in acelasi timp si foarte putine de spus,realitatea vorbeste de la sine.Cu toate acestea totusi ma gandesc ca macar un lucru se vede clar in epistolele apostolului:si el a suferit esecuri,dezamagiri,dureri,framantari sau griji.Insa niciodata nu a renuntat,mereu cu putere a mers inainte,stiind ca poate infrunta orice,prin credinta, in Hristos si ca nimic din ce ar veni din partea celui rau nu-l va putea desparti de dragostea lui Dumnezeu care este in Hristos.Si daca te intristeaza dispretuirea noastra,a celor mai multi,imbarbateaza-te,bun prieten,cu profundele cuvinte ale apostolului din Romani 3:3-4.

[cezar_ioan]

La care aş adăuga, prompt, întreg capitolul 7. Cu oarecare simţământ de lămurire...

O bucurie neimpartasita este un pas catre tristete.
http://ziarullumina.ro/calendarul-zi...catre-tristete

[Florin_cj]

Ma bucur fratilor, ca vad mai multe confesiuni sau cel putin doua vorbind despre acelasi Dumnezeu si despre Adevarul pe care ni l-a adus noua prin Iisus Hristos!
Scriu pentru fratii mei, dar sa nu intelegeti din fratii mei doar cei Ortodoxi! Pentru ca asa cum a spus si Pavel, toti au fost chemati!
Imi recunosc dementa si recunosc ca m-am ratacit rasfoind ceea ce voi ati publicat. Pentru mine multe din cuvinte au fost neologisme si ca sa le pricep trebuie sa stau cu dexul in fata!
Nevrednic sunt eu de ce spun si spun ca si cum nu as spune de la mine, iertare sa aduca fratii mei intru Domnul, daca am sa ii ratacesc, dar nu vreau decat sa aduc aminte si sa fac apel la constiinta lor, sa priveasca cu luare aminte la radul lor spre Cuvantul Lui Dumnezeu!
Asa cum m-am ratacit eu prin neologisme, rog pe fratii mei sa nu se rataceasca printre Legi!
Pentru ca am pierdut oameni dragi din pricina legii, fac apel la aceia pe care nu ii cunosc, ca si cum i-as cunoaste si le spun, nu de la mine, ci din ceea ce a scris Pavel si asta pentru ca sa nu cadem in fariseismul sau iudeismul pe care Apostolul il descrie ca pe o Lege. Nimeni nu a descris mai bine decat el diferenta dintre Lege si Adevar si a facut asta prin binecuvantarea adusa de Iisus Hristos din dragoste de la Dumnezeu pentur noi toti!
Iau aminte si nu critic, iau aminte pentru ca mi-a fost dat sa ii vad pe fratii mei care se lauda cu Legea, dar nu fac Legea, se ratacesc in Lege si uita de Cuvantul Lui Dumnezeu, vor sa il stapaneasca si uita sa slujasca Cuvantului! Sa se fereasca fratii mei sa voiasca sa fie mariti din pricina Cuvantului si sa se bucure daca pot sluji Cuvantului! Nu amintesc pentru cei care cunosc Adevarul, ci pentur aceia care s-au ratacit si va rog pe voi pe toti sa ne rugam, pentru ca toti sa ne trezim si intr-un gand sa slujim Lui Hristos, Lui Dumnezeu!

Tu*, care te numeşti iudeu, care te** rezemi pe o Lege, care† te lauzi cu Dumnezeul tău,
18. care cunoşti* voia Lui, care ştii să faci deosebire** între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;
19. tu, care te* măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
20. povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai* dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; –
21. tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?
22. Tu* care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti?** Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
23. Tu*, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
24. Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este* scris.

Despre lege si infaptuirea ei, nu lauda pentru primirea ei:

25. Tăierea împrejur*, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.
26. Dacă* deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?
27. Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te* va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?
28. Iudeu nu* este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.
29. Ci iudeu este acela* care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur** este aceea a inimii, în duh†, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda†† nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Iudeii şi Neamurile sunt la fel
9. Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi*, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,
10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11. Nu* este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13. Gâtlejul* lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin** de aspidă;
14. gura* le este plină de blestem şi de amărăciune;
15. au picioarele grabnice* să verse sânge;
16. prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea păcii;
18. frica de Dumnezeu nu* este înaintea ochilor lor.”
19. Ştim însă că tot ce* spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice** gură să fie astupată, şi toatㆠlumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin* faptele Legii, deoarece prin** Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

31. Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Si acum ma adresez fratilor mei intru Domnul! Cunosc legea in care m-am nascut si nu vreau sa o curm, dar mi-a fost dat sa vad si nu scriu pentru cei neprihaniti, care nu au nevoie sa vada ci pentru cei prihaniti, care au nevoie sa se opreasca! Fratilor, degeaba ne falim cu legea, daca nu o respectam! Legea e buna, dar daca venim cu legi noi in care ne intunecam, riscam sa ne ratacim!
Noi spunem ca familia e importanta, dar daca ingaduim in biserica trei cununii, incurajam gandul viclean sa lucreze in mintea celor slabi!
Daca ne spovedim fara sa ne lepadam de pacat, ne mandrim ca am fost iertati prin implinirea legii si iar savarsim pacatul si tot mai greu vine iertarea la noi!
Degeaba imi fac norma de rugaciuni, daca mint pe fratele meu, daca ascund adevarul fata de fratele meu, daca il fac sa sufere si ma joc cu sentimentele lui, daca fug de el, daca a incapatanez si nu mai ascult Cuvantul Lui Dumnezeu!
Asadar sa nu ne ascundem sub Lege si sa spunem ca Legea ne ingaduie, daca stim foarte bine ca nu ne ingaduie, dar gaseste mintea noastra o scuza pentru toate greselile pe care le facem!
Legea bisericii in care m-am nascut nu este acoperamant pentur pacatele oamenilor!
Nu strigati cei drepti, pentru ca nu am scris pentru cei drepti, iar cei care aveti in minte mustrare fata de sine, opriti-va sa mai faceti pacatul, ca sa nu ne ratacim intru totul si sa spunem ca nu am stiut!
Legea va va trezi, dar nu va va mantui, asa ca nu va mandriti cu Legea, pentur ca insusi legea ne cere sa fim smeriti!
Nimeni nu a implinit Adevarul prin fuga ci a slujit legii in loc sa sclujeasca adevarului, dar multi au fost prigoniti din pricina Adevarului, pentur ca au spus ei ca acesta este impotriva Legii!
De cand a ajuns Legea mai importanta in mintea voastra decat Cel care a facut Legea?! Oare nu de cand ati invatat voi sa va linistiti mintea, doar cu portiuni din acesta lege si de cand stiti ca toate au iertare! De ce nu te lapezi, nu are iertare, doar pacatul lepadat nu este cel marturisit, ci este pacatul pe care nu il mai faci, atunci esti pe deplin desavarsit intru marturisirea credintei!
Nu va judec, caci judecata nu e a mea, ci va amintesc, pentru ca Sfintii sa nu fi venit degeaba!
Lucrurile acestea sunt scrise si la rubrica Marturisirea Credintei, daca considera cineva ca ii sunt de folos!

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

Domnule Florin ma bucur daca lecturarea acestui topic v-a adus ceva folositor dpdv al credintei.Cu privire la complexitatea limbajului folosit voi cauta,pe viitor,sa simplific prezentarea pentru a fi mult mai accesibila dar acest demers nu este un lucru usor cand vorbim de Apostolul Pavel,el insusi o personalitate complexa cu o teologie complexa.Cu privire la aspectele interesante din postarea dvs,va rog sa va simtiti liber in a va exprima cum va este mai usor,va pot spune ca am de gand sa postez aici,pe aceasta rubrica un foarte amplu material dintr-o perspectiva mai putin discutata cu privire la marele apostol.In cadrul acelui material veti gasi si o interesanta abordare a raportului dintre gandirea lui Pavel si Lege,dintr-o alta perspectiva decat cele obisnuite.Intrucat eu sunt amator,fac totul din pasiune si le timpul meu,nu va pot promite o data cand voi posta primul episod din lunga serie ce va urma.Va pot promite insa un ,,episod-pilot"in curand.In speranta ca veti gasi aspecte interesante in ce va urma,daca va urma cu voia lui Dumnezeu,eu va doresc numai bine si toate cele bune.