Apostolul iubirii

Întâmplător am dat peste acest topic chiar astăzi, ziua când se pomeneşte minunea ce se petrece la mormântul său:

Sfantul Apostol si Evanghelist loan

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan este praznuit in Biserica Ortodoxa pe 26 septembrie (ziua trecerii sale la cele vesnice) si pe 8 mai (pomenirea minunii ce se petrece la mormantul sau).

Sfantul Ioan a fost fiul lui Zevedei si al Salomeei, de meserie pescar si originar din Betsaida. Sfantul Ioan Evanghelistul era cel mai tanar dintre cei Doisprezece Apostoli. Ioan a fost unul din Apostolii cei mai apropiati ai Domnului Iisus. In Evanghelia sa, el se numeste "ucenicul pe care il iubea Iisus" (Ioan, 21, 20).

La Cina cea de Taina el s-a rezemat pe pieptul Domnului si asa s-a impartasit din Tainele lui Hristos. Este ucenicul caruia Domnul, cand era rastignit pe Cruce, i-a incredintat pe Preacurata Sa Maica. Dupa invierea lui Iisus, Ioan a fost primul apostol care a cercetat mormantul gol.

Dupa moartea Maicii Domnului, Sfantul Apostol Ioan a mers la Efes, in Asia, propovaduind credinta lui Iisus. Din porunca lui Domitian imparatul (81-96), "Apostolul dragostei" a fost surghiunit in insula Patmos si acolo a vietuit multa vreme. Tot acolo a scris si Evanghelia sa, cele trei Epistole si cartea Apocalipsei.

Traditia Bisericii aminteste ca Sfantul Apostol Ioan era in varsta de peste o suta de ani, cand a luat cu sine sapte ucenici, si iesind din cetatea Efesului, le-a poruncit acestora sa sape o groapa in forma de cruce. Apoi Sfantul Apostol s-a intins in acea groapa in forma de cruce si a poruncit sa fie acoperit cu pamant. Dupa o vreme, cand credinciosii au deschis mormantul Sfantului loan, ei nu au mai gasit acolo trupul lui.

In ziua de 8 mai a fiecarui an, din acest mormant se ridica o pulbere pe care locuitorii de acolo o numesc mana, ce vindeca pe cei bolnavi.

[Ekaterina]

In Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Sfantul Ioan Gura de Aur il descrie pe Apostolul iubirii astfel:

"Sfantul Ioan Evanghelistul e un fiu al tunetului, mult iubit de Hristos, coloana intregii Biserici raspandite in lume, un om care tine cheile cerului, care si-a atins buzele sale de Patimile Mantuitorului, care a fost botezat cu botezul Sau, si s-a sprijinit pe inima Sa cu o totala odihna; iata cine ne cheama sa-l ascultam prin Evanghelia sa.

El nu vine sa ne dea o reprezentatie, el nu-si ascunde fata sa sub masca, el nu se urca pe scena, el n-are orchestra la picioarele sale, el nu poarta un vestmant de aur. El se infatiseaza cu podoabele unui caracter aparte, de o frumusete incomparabila; el apare imbracat cu Hristos, avand in picioare stralucitele incaltari care vestesc Evanghelia pacii; el poarta in jurul mijlocului sau si pe piept nu purpura impodobita cu aur, ci adevarul numai e acela care face tesatura ornamentala.

Iata-l inaintea noastra fara nici un fel de dichis, fara artificii si fara fictiuni, el vine cu capul aureolat de nori pentru a predica adevaruri ceresti. In sufletul sau nu e altul si altul in afara, in privirea sa, in vocea sa nu e nimic din ceea ce ar vadi o cauza straina; el n-are trebuinta de niciun instrument pentru a se ajuta in predica sa, nici de chitara, nici de lira, nici de nimic altceva asemanator; el implineste totul prin limba sa numai, pe care nici o muzica n-o egaleaza cu melodia sa. Drept antreu la scena, el are cerul intreg, ca teatru, universul; iar drept auditor si spectator pe toti ingerii si pe toti acei care ravnesc la asa ceva".