Ce este sufletul?

[laurastifter]

Fiinţa umană este dihotomică (alcătuită din trup şi suflet) şi, datorită sufletului, este unica fiinţă raţională din universul văzut (material), având misiunea de a uni creaţia întreagă cu Dumnezeu, lumea materială cu cea spirituală.
Prin moartea fizică, sufletul se desparte de trup şi, aşa cum scrie în Ecclesiast, trupul mort se întoarce în pământul din care a fost creat, iar sufletul nemuritor merge la Dumnezeu. După moarte, urmează, potrivit învăţăturii ortodoxe, judecata particulară, în urma căreia sufletul intră în rai sau în iad. Starea de rai sau iad de după judecata particulară este provizorie (până la Judecata universală/ obştească, ce va avea loc la Parusie). Prin rugăciunile Bisericii, sufletele pot trece din iad în rai.
La cea de-a doua venire a Mântuitorului Hristos (Parusia), va avea loc învierea morţilor - reîntoarcerea sufletului în trup. Trupul înviat va fi pnevmatizat, dar îşi va păstra, totuşi, dimensiunea materială, aşa cum este şi trupul lui Hristos după Învierea Sa din morţi.
Sufletul nu este nemuritor prin sine (doar datorită naturii sale spirituale), pentru că doar Dumnezeu există veşnic prin Sine (aseitatea este un atribut al lui Dumnezeu), ci nemurirea sufletului se datorează voinţei Creatorului. Sufletul este nemuritor prin har, este nemuritor pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu.
Am încercat să schiţez, în câteva cuvinte, ceea ce am învăţat la Dogmatică, dar tema este foarte complexă, ar mai fi enorm de multe de spus. Există foarte multe texte referitoare la suflet în lit. patristică. Atunci când voi fi mai odihnită şi capabilă să mă concentrez aşa cum trebuie, voi încerca să vă răspund mai cuprinzător şi argumentat.

Doamne ajută!

[laurastifter]

În "Catehezele" sale, Sf. Chiril al Ierusalimului îi îndeamnă pe cei ce se pregăteau pentru Botez:
"[COLOR=red][SIZE=3]Cunoaşte că sufletul este liber, este opera cea mai frumoasă a lui Dumnezeu, după chipul Făcătorului. Este nemuritor din pricina lui Dumnezeu Care l-a făcut nemuritor. Este o fiinţă raţională incoruptibilă, căci Dumnezeu i-a dăruit aceste însuşiri. Are putere să facă ceea ce voieşte. În adevăr, nu păcătuieşti potrivit zodiei în care te-ai născut, nici nu faci desfrânare potrivit soartei şi nici nu te silesc, după cum flecăresc unii, conjuncţiile stelelor să te dedai la destrăbălări. Pentru ce eviţi să-ţi mărturiseşti viciile tale şi dai vina pe stelele nevinovate? Nu da atenţie astrologilor!” (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze)[/SIZE][/COLOR]

[laurastifter]

În viaţa aceasta, sufletul se manifestă prin trup, dar în eshaton, aşa cum spunea Sf. Grigorie Palama, nu se va mai vedea sufletul prin trup, ci trupul se va vedea prin suflet. :)
După moartea fizică şi până la învierea trupurilor, sufletul îşi păstrează toate facultăţile pe care le-a primit de la Dumnezeu: gândire, conştiinţă de sine, afectivitate etc, dar, pentru că Dumnezeu ne-a creat ca fiinţe dihotomice, împlinirea noastră va avea loc la înviere, atunci când şi trupul va deveni nemuritor, capabil de a se bucura în veşnicie de comuniunea cu Tatăl Cel ceresc.

În prealabil postat de laurastifter

Fiinţa umană este dihotomică (alcătuită din trup şi suflet) şi, datorită sufletului, este unica fiinţă raţională din universul văzut (material), având misiunea de a uni creaţia întreagă cu Dumnezeu, lumea materială cu cea spirituală.
Prin moartea fizică, sufletul se desparte de trup şi, aşa cum scrie în Ecclesiast, trupul mort se întoarce în pământul din care a fost creat, iar sufletul nemuritor merge la Dumnezeu. După moarte, urmează, potrivit învăţăturii ortodoxe, judecata particulară, în urma căreia sufletul intră în rai sau în iad. Starea de rai sau iad de după judecata particulară este provizorie (până la Judecata universală/ obştească, ce va avea loc la Parusie). Prin rugăciunile Bisericii, sufletele pot trece din iad în rai.
La cea de-a doua venire a Mântuitorului Hristos (Parusia), va avea loc învierea morţilor - reîntoarcerea sufletului în trup. Trupul înviat va fi pnevmatizat, dar îşi va păstra, totuşi, dimensiunea materială, aşa cum este şi trupul lui Hristos după Învierea Sa din morţi.
Sufletul nu este nemuritor prin sine (doar datorită naturii sale spirituale), pentru că doar Dumnezeu există veşnic prin Sine (aseitatea este un atribut al lui Dumnezeu), ci nemurirea sufletului se datorează voinţei Creatorului. Sufletul este nemuritor prin har, este nemuritor pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu.
Am încercat să schiţez, în câteva cuvinte, ceea ce am învăţat la Dogmatică, dar tema este foarte complexă, ar mai fi enorm de multe de spus. Există foarte multe texte referitoare la suflet în lit. patristică. Atunci când voi fi mai odihnită şi capabilă să mă concentrez aşa cum trebuie, voi încerca să vă răspund mai cuprinzător şi argumentat.

Doamne ajută!

Vad ca sti multe.
Spune-mi , sufletul are constiinta separata de om ? Sau sufletul e chiar omul ? Daca omul face o greseala, nu sufletul o face ? Daca sufletul vegheza ca omul sa nu faca greseli, prin constiinta, atunci ce este acela care il determina pe om sa greseasca, dat fiind ca el este doar un bulgare de pamant ?

Dupa moartea omului necredincios, sufletul sau va avea o mare surpriza ca exista viata dupa moarte, sau stia deja ?

Daca stia deja, eu cum de nu stiu, ca de fapt toate rationamentele mele sunt de fapt ale sufletului.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

Daca stia deja, eu cum de nu stiu, ca de fapt toate rationamentele mele sunt de fapt ale sufletului.

Pentru ca sufletul tau e orb. De aceea nu sti, pentru ca nu vezi. E nevoie de Hristos sa iti vindece orbirea sufletului. Lasa-L sa o faca!

Iata Par. Arsenie Boca despre vindecarea orbului din nastere:

"Omul care a căpătat vederea trupească, prin mărturisire capătă şi vederea sufletească, şi auzim una dintre cele mai frumoase mărturisiri: “Întru aceasta este minunea că voi nu ştiţi de unde este, iar El a deschis ochii mei. Şi ştim că pe păcătoşi Dumnezeu nu-i ascultă; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu, şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea face nimic” (Ioan 9, 30-33).

Orb fiind şi a căpăta prin minune o pereche de ochi, e o mare bucurie a vieţii, o ieşire fericită din întuneric, ieşirea la lumina veacului acestuia. Pământean fiind şi a te hotărî să mărturiseşti pe Dumnezeu cu orice preţ şi cu orice luare în derâdere, e o şi mai mare bucurie, care te poate duce până la deschiderea ochilor duhovniceşti, ai credinţei, şi să-L vezi pe Iisus, să ţi Se descopere Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel care e cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului.

A vedea pe Iisus e o fericire care nu se aseamănă cu nici o bucurie pământească; iar aceasta se întâmplă din când în când şi din neam în neam, ca să nu se stingă dintre oameni siguranţa existenţei lui Dumnezeu.

Credinţa în Dumnezeu şi mărturisirea Lui este acelaşi lucru cu ieşirea sufletului din întuneric în lumina dumnezeiască, ieşirea în lumina veacului viitor. Iată o tămăduire deplină. Iată un misionar neînfricat al lui Iisus."

(Rostul Incercarilor – Ierom. Arsenie Boca, Ed. Pelerinul – Iasi 2004)

[Demetrius]

În prealabil postat de dobrin7m

Pentru ca sufletul tau e orb. De aceea nu sti, pentru ca nu vezi. E nevoie de Hristos sa iti vindece orbirea sufletului. Lasa-L sa o faca!

Iata Par. Arsenie Boca despre vindecarea orbului din nastere:

"Omul care a căpătat vederea trupească, prin mărturisire capătă şi vederea sufletească, şi auzim una dintre cele mai frumoase mărturisiri: “Întru aceasta este minunea că voi nu ştiţi de unde este, iar El a deschis ochii mei. Şi ştim că pe păcătoşi Dumnezeu nu-i ascultă; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu, şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea face nimic” (Ioan 9, 30-33).

(Rostul Incercarilor – Ierom. Arsenie Boca, Ed. Pelerinul – Iasi 2004)

Frumos răspuns, dar trebuia să continui până lai sfârșitul capitolului 9 că este la fel de important și parcă se adresează direct lui iliegh(mai ales la final, la 39-40, http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=9 ).

[mateimatei]

Crestinismul, in forma primara, distingea doua tipuri diferite de suflet, sufletul "energetic", cel ce anima trupul si sufletul individual, ceea ce ne individualizeaza, ceea ce ne face sa fim noi. Aceasta a doua forma este tot ceea ce suntem noi: personalitate, amintiri, experienta, sentimente, emotii, etc.
Datorita potentialului de intelegere gresita, activat in cateva erezii, s-a decis unificarea tacita a celor doua concepte, obtinandu-se forma bivalenta utilizata azi. Importanta celor doua componente este variabila in functie de perioada. Spre exemplu, in ultimul timp exista tendinta de a ignora partea personala a sufletului. Acest lucru nu se intampla pentru ca ortodoxia nu accepta ideea, ci pentru a se delimita de tavalugul de prostii de tip new age si new new age care sustin karma si transmigratia sufletelor.
Doresc sa fiu bine inteles, sufletul nu este o copie de siguranta a individului, este persoana in sine, cu toate atributele sale, este faptuitorul si cel ce suporta consecintele Judecatii.